Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând Castelul
SEISENBURG,de pe raza localității austriece PETTENBACH,
bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ.
Castelul
Interiorul castelului (anul 1928)
Ruinele castelului
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
O ZICERE DIN POPOR
UN CAREU DE DEFINIȚII
REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
__________xxx__________
CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) 65 ani
Costești - 1987 - Întâlnirea tineretului cu istoria
Uniunea
Tineretului Comunist (cunoscută
și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi
rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii
Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul
U.T.C..
În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.
În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.
Costești este un sat de 401 locuitori al
comunei Orăștioara de Sus din
județul Hunedoara, prima dată atestat documentar de la anul 18957. Pe teritoriul
acestei localități se găsesc cetățile dacice Costești Blidaru și Costești
– Cetățuie, incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Deasupra am postat cabana Costești. Pe raza satului Costești și în împrejurimi
pot fi vizitate următoarele monumente:
- Castrul roman de la Bucium
- Cetatea dacică " Costești-Blidaru"
- Cetatea dacică "Costești-Cetățuie"
- Castrul roman de la Grădiștea de Munte
- Castrul roman de la Costești-Deal
- Așezarea dacică de la Grădiștea de Munte
- Fortificația dacică de la Ocolișu Mic
- Siturile arheologice "Vârful lui Hulpe", "Sub Cununi" și "Masivul Fețele Albe" de la Grădiștea de Munte
- Fortificația dacică de la Costești
Insignă aviație - 6 000 000 kilometri zburați
Piesa medalistică
de mai sus este o insignă (să-i spunem) de merit ce s-a acordat în regimul
comunist piloților din aviația civilă. Pentru
piloții civili măiestria și experiența de pilotaj se măsura în kilometri de
zbor. La realizarea unui număr de kilometri de zbor (de obicei milioane)
pilotul era recompensat cu astfel de insigne. Era un motiv de mândrie pentru
orice pilot civil să obțină insigne cu un număr cât mai mare de kilometri. Se
cunosc insigne de la 1 milion până la 9 milioane kilometri de zbor. Se poate
deduce că la primirea unei astfel de insigne pilotul primea o indemnizație
bănească, încasată o singură, dată sau o majorare a salariului lunar. Insignele
sunt confecțioante din metal brut și
strident colorate abundând de insemne comuniste (cununile de
stejar, eșarfele tricolore și
folosirea doar a culorilor drapelului național (roșu, galben și albastru)
pentru vopsirea insignelor. Partidul comunist unic folosea diverse căi și
mijloace pentru a-i face pe cetățeni să lucreze mai bine și mai mult în scopul
realizării obiectivului principal –
crearea omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialiste
multilateral dezvoltate.A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne din România)
Colecția Boer Gheorghe
Orice colecţie spune o poveste, iar
istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi ani. Colecţiile au avut
un puternic impact cultural asupra societăţii înca din antichitate.Se spune că
dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între anii 305-30 Î.Hr, a
deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga lume, colecţie cunoscută
sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta colecţie impresionantă care
aparţine de această dată perioadei renascentiste a fost cea a familiei De
Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia secolelor XV-XVI.
Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat să colecţioneze cât
mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în secolele care au
urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile deosebite care se găsesc
astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de fapt, donaţiile unor astfel
de colecţionari. Pe lângă obiectele deosebit de importante, au existat încă din
cele mai vechi timpuri şi colecţii de piese cu o mai mică valoare materială.
Aceste colecţii purtau numele de “curiosité”. Şi în prezent există asemena
colecţii, acestea fiind chiar cele care domină, foarte multe persoane
colecţionând fel de fel de marunţişuri. Fiecare colecţie are o
poveste care descrie locurile şi evenimentele din trecut şi totodată îl
defineşte pe cel care a pus bazele colecţiei. Deşi multi colecţionari adună
aceste obiecte din pură pasiune şi pentru valoare sentimentală, de multe ori
aceste obiecte capătă în timp valoare bănească. Fiecare colecţie este unică, la
fel şi colecţionarul care o deţine, acesta fiind influenţat de factori precum
pasiunea pentru obiectele respective, interesul şi situaţia financiară, precum
şi suma alocată acestui hobby, care poate deveni una foarte
mare. Specialiştii în psihologia colecţiilor şi a colecţionarilor sunt de
părere că în momentul în care o persoană începe o anumită colecţie, indiferent
de tipul acesteia, un pas foarte important îl reprezintă ţinerea unei evidenţe
foarte clare a pieselor din colecţie. Colecţionarii fotografiază fiecare
element al colecţiei, grupează elementele colecţiei şi întocmesc un dosar în
care înregistrează toate piesle. Mai mult decât atât, cei care colecţionează
obiecte de valoare îşi asigură neapărat colecţia. Colecţionarii sunt conştienţi
de aspectele cele mai importante: asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea
colecţiei lor. Colecţionarii de artă tratează orice obiect artistic cu foarte
mare responsabilitate şi sunt de foarte multe ori chiar specialişti, având în
vedere legătura dintre artă şi istorie. Colecţionarii de cărţi consideră că
pasiunea lor este una nobilă în adevăratul sens al cuvântului, atâta timp cât
colecţionează operele literare cu o mare însemnătate pentru propria persoană şi
nu pentru a le comercializa. Pe lângă colecţionarii de obiecte cu valoare
culturală însemnată, există şi colecţionari care prezintă un interes aparte
pentru obiecte care nu au mare însemnatate. Se presupune că această “pasiune”
dusă la extrem poarta numele de “colecţionare compulsivă de obiecte” şi este
considerată o boală în adevăratul sens al cuvântului. Ziare sau articole,
cutii, doze de suc şi bere, sticle şi ambalaje precum şi alte obiecte de acest
gen reprezintă punctul de interes al acestor “colecţionari”. De cele mai multe
ori este nevoie de un consult de specialitate şi de un tratament adecvat, iar
persoanele în cauză nu mai trateaza colecţia ca pe o pasiune, ele devenind din
pasionati pacienţi. Iată unele caracteristici ale colecţionarului de rând:
- Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
- Deşi foarte grijuliu, nu ratează nici un moment să se laude, sau să îşi expună ât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
- Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.
A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne din România)
Cu
ocazia primului Congres Naţional
de Insignografie, de la
Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea
Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România
(ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul
de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a
fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr.
33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai
asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora
insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora
actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne
reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a
activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii
consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază
propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două
localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată
printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor
relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la
înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a
premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care
recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică
în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de
onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost
înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este
Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al
Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist. Asociația municipiilor din România
Asociaţia Municipiilor din România
(A.M.R.), înfiinţată în anul 1990, este
persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, neguvernamentală şi
apolitică, constituită în vederea promovării şi protejării intereselor comune
ale autorităţilor administraţiei publice locale, pentru soluţionarea şi
gestionarea nevoilor publice în numele şi pentru interesul colectivităţilor
locale. În prezent, AMR include toate cele 103 municipii din România, precum şi
cele 6 sectoare ale Municipiului Bucureşti, însumând 109 membri, care
reprezintă aproximativ 10,5 milioane de locuitori. AMR are un birou de
reprezentare pe lângă instituţiile Uniunii Europene (UE), la Bruxelles, care
sprijină implicarea municipiilor în dialogul cu acestea în vederea promovării
interesului general al AMR în procesul de elaborare şi implementare a
politicilor UE. Serviciile oferite membrilor de biroul AMR Bruxelles sunt:
informarea cu privire la priorităţile politice ale UE, în special cele care au
implicaţii la nivel local; sprijin în vederea dezvoltării parteneriatelor
durabile cu autorităţi locale din Statele Membre UE; organizarea de misiuni şi
evenimente de promovare la Bruxelles, în colaborare cu municipiile membre
interesate; furnizarea de asistenţă membrilor AMR din delegaţia României la CoR
(Comitetul Regiunilor). AMR este membru fondator al Federaţiei Autorităţilor
Locale din România (FALR). AMR este reprezentată în Comitetul Regiunilor (CoR),
Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor (CEMR) şi Congresul
Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei (CPLRE). AMR este membru
al Asociaţiei Oraşelor şi Regiunilor Europene pentru Cultură “Les Rencontres”
şi al Asociaţiei Agenţiilor pentru Democraţie Locală (ALDA).
Organele de conducere ale Asociaţiei sunt: Adunarea Generală ANR și Comitetul Director AMR.
Cercurile
tehnico aplicative (C.T.A.) erau
forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a
tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul
apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la
14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar
(Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării
colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20
august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii
sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a
înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că
România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie
asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15
noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care a instituit pregătirea
tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost
încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative,
militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani
erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară
generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție
împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor
precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de
pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă
albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki)
iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul
Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici
specifice. Pentru
stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii,
insigne și alte stimulente. Aviația este ramura aeronauticii care se ocupă de construcția, funcționarea și
utilizarea aeronavelor mai
grele decât aerul. Tot prin „aviație” se înțelege totalitatea avioanelor și a personalului de care dispune o țară. După scop și
destinație, aviația se împarte în:
C.T.A. (Cercul tehnico-aplicativ) aviație
- Aviația civilă, cu ramurile ei: aviația de transport, aviația sportivă, aviația utilitară (sanitară și de agrement)
- Aviația militară destinată ducerii acțiunilor de luptă în cooperare cu trupele de uscat, marina militară, și alte forțe militare precum și pentru misiuni independente. Aviația militară efectuează și activități de transport aerian (trupe, tehnică) în scopuri proprii.
Barcelona - 92
În orașul spaniol Barcelona a avut loc a XXV-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară
între 25 iulie și 9 august 1992. La această ediție a JO au participat 9956
sportivi din 169 de state ale lumii, în cadrul a 32 sporturi olimpice (în total
286 probe sportive). Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel:- Echipa unificată a statelor membre CSI (foste republici din compunerea URSS) – 112 medalii (45 de aur, 38 de argint și 29 de bronz)
- SUA – 108 medalii (37 de aur, 34 argint și 37 de bronz)
- Germania – 82 de medalii (33 de aur, 21 de argint și 28 de bronz)
__________ooOoo__________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Titlu de 1 acțiune nominativă de câte 200 lei
BANCA ROMÂNEASCĂ A BANATULUI - LUGOJ
Detaliu vignetă de pe o felicitare englezească
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 06.10.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu