Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură din localitatea spaniolă ALOVERA,
provincia GUADALAJARA, comunitatea autonomă
CASTILLA LA MANCHA și o monedă locală provizorie de carton.
Podul arab de pe râul Guadalajara
Podul Henares
Colegiul Sanchez de Leon
Parcul Vallejo
Hotel Ibis
Plaja
Biserica Sfântul Arhanghel Mihail
Arhitectură locală
Monedă locală provizorie de carton
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
O ZICERE DIN POPOR
UN CAREU DE DEFINIȚII
REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
__________xxx__________
CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL TIMIȘ
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Formația corală "Armonia meseriașilor" Timișoara
La
Ospătăria „La Trei Iepuri“ din Timişoara str. Ştefan cel Mare nr.1, în data de
10 mai 1885 se constituie reuniunea de cântări, iar în cadrul adunării generale
se votează şi statutul cu 12 articole, astfel că la art. 11 se stabileşte
insigna societăţii care reprezintă o liră stilizată realizată din tablă de
argint, cu panglică în forma unui triunghi răsturnat de culoare roşie; iar
art.12 stabileşte deviza reuniunii: Ȋn
pace şi furtună, Cântarea este un
însoţitor. Ministerul de interne cu nr.37201/VIII din data de 18 august
1885 aprobă statutul reuniunii, astfel că la 7 august 1887 se sfinţeşte steagul
reuniunii. Reuniunea, cu toate că avea titlu german, a fost compusă din:
germani, români, maghiari, sârbi, evrei şi greci, populaţii care făceau parte
din cartierul Fabric (de fapt un cartier cu multe fabrici şi ateliere
meşteşugăreşti), iar oamenii aderau la societăţile cu activităţi culturale din
cartier. Corul participă la festivalul de muzică şi cântări din 20-24 august
1903 din Timişoara, fiind condus de Dl Marko Grosskopf, fiind premiat cu eşarfa
din mătase pentru steag. Ȋn noiembrie 1908 corul are un nou dirijor,
compozitorul Hubert Karoly, iar în 1909 participă la festivalul de la Lugoj. Pe
lângă muzică, cor şi orchestră reuniunea avea echipe de teatru şi umor,
participând activ la viaţa culturală din Timişoara şi împrejurimi. 26 Adunarea
generală din 1924 realege conducerea astfel: Preşedinte Nicolae Schnur,
Locţiitor Petru Schajbert, Vicepreşedinte Mihai Fekete, Secretar Augustin
Prager, Casier Mihaju Oppert, Controlori Gaspar Greld, Gheorghe Gutjar,
Frideric Blank, Alfred Walter, Ioan Scultz; Arhivar Antoniu Iovanovici,
adunarea generală a hotărât ca limba oficială să fie germana, reuniunea avea
358 membri, iar adunarea generală a durat 5 ore. Balanţa financiară la 30 iunie
1923-1924 a fost: încasări (venit) de 51.100,30 lei şi cheltuielile tot,
51.1oo,30 lei, din care leafa dirijorului 4.800 lei, leafa
încasatorului-casierului de 720 lei şi pentru insigne1.800 lei. Ȋn 15 - I6
iunie 1935 au loc manifestări prilejuite de jubileul împlinirii a 50 de ani al
reuniunii de cântări Armonia, iar naşa steagului a fost Olga Dudici;
festivitatea organizându-se la restaurantul Horga din Timişoara str. Ştefan
Octavian Iosif (meniul la banchet a costat 40 lei/persoană). La 5 august 1924
se depune la Tribunalul Timiş-Torontal dosarul 6118/3/1924, iar încheierea
Tribunalului Timiş-Torontal din 13 ianuarie 1925 recunoaşte personalitatea
juridică şi se înscrie în registrul persoanelor juridice sub nr.22. Adunarea
generală din 26 februarie 1939 alege noua conducere, astfel: Preşedinte
Sundhausen Ştefan,Vicepreşedinţi:Ferdinand Gutjar şi Rudolf Franze, Secretar
Ioan Neufeld, Grefier Adalbert Kuntz, Casier Ioan Duport, Cenzori Josif Lehae Senstein
şi Ioan Haiu, Dirijor George Rewensky, Preşedinte de cântări Emil Stepanov,
Arhivari Ioan Pflug şi Ioan Biho, Purtatori de steag: Josif Tierjung şi Enric
Ladislau, Preşedinte de aranjare Adalbert Kaserat, Jurist Dr.George Ristici şi
14 membri. Totuşi la 07 septembrie 1939 se modifică conducerea, astfel:
Preşedinte Carol Franzen, Vicepreşedinţi: Ştefan Chiruţă şi Josif Toffig,
membrii: Wiliam Deixner, Mihail Joblas, Ioan Zipp şi Ştefan Stoianovici.
Societatea a functionat şi după 1940. Insigna
a fost confecţionată la un atelier de bijuterii din
Timişoara, partea superioară sau corpul textil este un triunghi răsturnat din
moar roşu, iar insigna propriu zisă - realizată prin presare şi decuparea unei
foi din argint, uneori aurită, desen similar la mai multe insigne, ca fond
respectiv corpul insignei partea metalică, iar prim-planul insignei are
aplicate două fîşii (eşarfe) din alamă argintată sau aurită, prin îndoirea a
două sârmuliţe prin două orificii presate pentru fiecare fâsie în corpul
metalic din argint. Desenul corpului metalic din argint, are in cimier (vârf)
trei frunze din ramură de măslin, care este aşezată pe bara superioară a celor
cinci coarde ale harpei (harfei), partea stângă a corpului harpei are o ramura
de maslin care pleacă de pe bara inferioară a celor cinci coarde văzându-se tot
trei frunze şi un dinte de roată dinţată ascuţită, partea dreaptă a corpului
harpei stilizate are de jos în sus patru dinţi de roată (reprezentând mecanica
respectiv industria), harpa este aşezată pe un postament în unghi. Insigna prezentată
aici,cu înălţimea de 97 mm şi lăţimea de 56 mm are greutatea de 9,15 grame,
triunghiul răsturnat (specific şi medaliilor şi ordinelor), are baza de 56 mm
şi laturile de 51 mm, are ca sistem de prindere ac obişnuit de siguranţă de 50
mm lungime care pătrunde baza triunghiului, triunghiul având două părţi unite
prin capsa metalică neagră, culoarea roşu-visiniu moarat, vârful triunghiului
fixat prin coasere de zaua corpului metalic realizată prin presare. Corpul
metalic al insignei are înălţimea de 55 mm, lăţimea de 28 mm şi este din argint
aurit (peste 4gr.) ca plan depărtat, iar în prim plan avem o fâşie din alamă în
unghi de 45 grade care este fixată cu două sârmuliţe pe partea mediană a
corpului metalic din partea stângă jos 27 spre partea dreaptă sus, în banda de
5 mm avem textul excizat: IPAR OSZANG (Armonia meseriaşilor), pe fâşia fixată
cu două sârmuliţe de postament , avem excizat: TEMESVAR (Timişoara). Reversul
insignei nu prezintă niciun fel de semne sau litere.
1.
turnul de apă
2.
muzeul de artă
3.
muzeul banatului
4.
catedrala
mitropolitană
5.
domul
romano-catolic
6.
monumentul Sfintei
Treimi
7.
opera
8.
facultatea de
mecanică
9.
catedrala ortodoxă
sârbă
Insignă sportul canotaj - Elore
Canotajul, este unul dintre sporturile care, de-a lungul
timpului, a adus multe medalii Timișoarei, unele și la Jocurile Olimpice. Prima
asociație sportivă, de pe teritoriul actual al României, care a promovat acest
sport, a fost înființată în orașul de pe Bega. Se întâmpla în anul 1864, pe
vremea cănd Timișoara era parte din Imperiul Austro-Ungar. Tinerii care studiau
în străinatate au luat exemplul englezilor, unde exista încă din anul 1818
Leadner Club, și al americanilor, care din 1852 organizau regata Harvard-Yale.
Astfel, la initiativa studenților veniti de afară, ia naștere „Societatea de
luntrișoare„. Această asociație, reunea proprietarii de mici ambarcațiuni care
făceau excursii de plăcere, de-a lungul canalului sau se întreceau în
competiții sportive urbane, dotate cu premii. Cu trecerea anilor, întrecerile
asociației au devenit tradiție. În 1870, se organizau concursuri pe Bega, care
din anul 1880, s-au transformat în adevărate campionate anuale local. În marea
majoritate a lucrărilor de specialitate, înființarea „Societății de
Luntrișoare” de la Timișoara, e concomitentă cu nașterea canotajului în
România. Unele surse susțin însă că, încă din anii 1850, se organizau Regatele
de la Sulina, la inițiativa viceconsului englez, aceste întreceri aflându-se
sub patronajul Comisiei Europene a Dunării. Era vorba de curse cu barci si
baleniere cu doua, patru sau sase rame, pe distante de 1.000 si 2.500 de metri.
În anul 1886, Societatea de Luntrișoare a fuzionat cu cea de patinaj din oraș,
înființată cu 10 ani în urmă, și astfel a luat naștere Societatea Regata. În
1909, asociația de patinaj se desființează, iar Regata rămâne un promotor al
canotajului. Între anul 1910 se construiește noua clădire (actuala Facultate de
Hidrotehnică). Despre acest sediu, ridicat în 1910 pentru Societatea Regata, a
amintit și fostul primar al Timișoarei, Josef Geml, în volumul său „Vechea
Timișoara”. „În anul următor (1910), clubul Regata, în care se contopise și
Asociația de patinaj, care în anul 1886 avea o baracă de lemn, la Podul Hunyade
(actualul Traian), sub președinția lui Sebestyen Kovacs, a pus bazele unui nou
patinoar, cu fundație de asfalt. Odată cu clădirea cu etaj a Regatei,
construită pe malul Begăi, a fost construit și un restaurant spațios, având în
față o terasă cu bănci și scaune, pentru publicul patinoarului. Orașul a cedat
în acest scop, terenul răscumparat de la armată, a umplut cu pământ terenul de
construcție de pe malul Begăi, a excavat și nivelat terenul pentru patinoar și
a garantat împrumutul de 100.000 coroane, contractat de asociație„, afirma
edilul Josef Geml, care a condus Timișoara între anii 1914-1919." Insigna
prezentată aici se pare că a fost
realizată înaintea primului război mondial după schimbarea denumirii asociației
din REGATTA în ELORE S.E. respectând întocmai culorile asociației: email roșu și alb. Insigna are
forma ovală cu înălțimea de 17 milimetri. În partea centrală și superioară a
insignei sunt redate niște raze solare colorate în alb și roșu, peste ele fiind
aplicat înscrisul ELORE și dedesubt S.E.. În partea inferioară a insignei pe
fundal alb este reprezentat simbolul căilor ferate cu câte două săgeți ale lui
Neptun, spre în jos, din aripa stângă și aripa dreaptă. Pe reversul insignei
este marcată în relief marca producătorului respectiv LUDVIG BP (Budapesta) și
este aplicat prin cositorire un ac de prindere.Timișoara - capitală culturală europeană 2021
Timișoara - România - Golden World Coin
O companie străină
a avut inițiativa de a realiza obiecte suvenir de forma unor jetoane sau
medalii pentru a populariza mari atracții turistice din toată
lumea, cum ar fi sanctuare, biserici, castele, mine, muzee, parcuri tematice,
etc. Turiștii sunt foarte interesați de altfel de suveniruri, pentru că după ce
revin acasă le place să își amintească de locurile vizitate și să se bucure cu
familia și prietenii. Piesele sunt disponibile doar de la automatele firme
montate în proximitatea obiectivelor turistice pe care le reprezintă. Piesa de
mai sus este dedicată frumosului oraș românesc Timișoara care în anul 2021 și-a
depus candidatura la titlul de Capitală culturală europeană. Selecţia municipiului
Timişoara s-a făcut dintr-un număr important de candidaturi, cele 14 oraşe care
s-au înscris iniţial demonstrând oferta culturală a României în peisajul
european şi internaţional, tradiţiile multiculturale şi deschiderea către
spiritul european şi internaţional, originalitatea şi creativitatea
comunităţilor de artişti de pe întreg cuprinsul ţării. Nu în ultimul rând,
pregătirea candidaturilor a demonstrat valoarea muncii în echipă, buna
pregătire a specialiştilor şi managerilor culturali, colaborarea între
autorităţile centrale şi cele locale. După experienţa Sibiului din 2007, cel
de-al doilea titlu de “Capitală Europeană a Culturii”, acordat Timişoarei în
urma unei baze de selecţie care a impresionat juriul internaţional delegat de
Uniunea Europeană, a constituit şi pentru diplomaţia română o onorantă
oportunitate de promovare a României, a tradiţiilor şi valorilor contemporane,
a originalităţii şi spiritului european care caracterizează istoria şi cultura
română. Timișoara a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii în
2021, urmând orașului Sibiu – 2007, dar din cauza
pandemiei de coronavirus, titlul a fost amânat și acordat efectiv orașului în
anul 2023, alături de alte orașe europene precum Elefsina (Grecia) și Novi Sad
(Serbia). Piesa are următoarele caracteristici tehnice:
anul emiterii – 2017, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 12 grame,
grosimea – 2 milimetri, metal – necunoscut. Pe ambele fețe ale produsului sunt
redate emblematice monumente de cultură și arhitectură timișorene după cum
urmează:Despre Loja celot trei
crini din Orientul Timişoara ştim că a fost înfiinţată încă în primăvara
anului 1776, lucrând în sistemul Observanţa Draskovich. Cel mai
probabil că această lojă îşi are originea în nucleul rozicrucian din Timişoara,
format de către baronul Jozef Maximilian von Linden la 1772. Probabil că loja a
activat până în preajma anului 1791. După acest an nu există informaţii despre
activitatea masonică în Timişoara. La 1784, atunci când se va înfiinţa Marea
Lojă Provincială a Ungariei, loja La cei trei crini albi, se va
regăsi în componenţa sa, chiar dacă anterior se aflase sub obedienţa Marii Loji
Provinciale a Galiţiei. În Catalogul medaliilor masonice din cadrul Muzeului Marii
Loji Provinciale din Worcestershire, Marea Britanie, Reverendul H. Poole ne
semnalează o medalie provenită din această lojă. Din păcate nu cunoaştem anul
în care a fost confecţionată medalia. Iată care este descrierea acesteia
conform Catalogului citat: „Temesvar. Loja Celor Trei Crini Albi. Cu inel:
într-un cerc, un compas intercalat cu un triunghi, peste care trece o bară; în
spaţiul central, trei crini perpendiculari. 39 mm, bronz aurit”. Această
medalie se păstrează în cadrul colecţiilor Muzeului Marii Loji Provinciale din
Worcestershire - Anglia. Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a
zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe
cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin
secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului
fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer
în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei
asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă -
vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor.
Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni
între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a
Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate
secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet
secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai
ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui
Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu
uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite
apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit
Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul
vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În
continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume:
ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru
ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie
(simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este
simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul,
simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism),
al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar
fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este
elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile,
liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune.
Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA,
semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa
voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două
determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi
a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de
măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei,
dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un
celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi
dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi
voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui
triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul
triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe
filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera
G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi,
Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul
divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al
vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al
atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi
mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se
găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite.
SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între
alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele
simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al
raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează
Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL,
după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei
platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem
simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune
cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre
simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului
de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului
dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii.
COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul
feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a
doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu
alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi
orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor
şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate,
stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi.
MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al
opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi
fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi
dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul
dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu
echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională
din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub
patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri
masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație
masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care
însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din
România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR
1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria
regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice,
Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind
MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a
jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei.
Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat
evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o
considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie
de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati
apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi,
Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in
lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri,
Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12
din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai
vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala.
În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru
Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de
Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii
sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau,
acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia.
Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult,
in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman,
Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian
Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean,
Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan
Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe,
Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia
Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei
romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei
Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si
suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere.
Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae
al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte
urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care
evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva
conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru
a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de
stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele
„francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free
mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care
înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din
rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici,
bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului
enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai
vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită
întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi
însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar
atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o
asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din
Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria
este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru
binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a
membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul,
pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri
sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe
dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde
spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere
sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă
această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o
organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele
masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.
Ripensia (club sportiv)
Primul
meci de fotbal jucat la Timișoara a avut loc în data de 25 iunie 1899 pe arena
Clubului Velocitas, între două echipe de câte 11 fotbaliști, formate din elevi
din clasele finale ale Liceului Piarist din Timișoara, meci demonstrativ, care
a durat 45 de minute fără a se înscrie veun gol. A fost asistență numeroasă
care a plătit chiar și bilet de intrare (ziarul Delmagyaroeszagi Kozlony). De
reținut că acest meci a fost organizat într-un oraș în care fotbalul era
interzis. În zona târgului Mehala s-a jucat fotbal în mod neoficial cu mult
înainte, pe un teren neamenajat în care barele porților erau demontabile și
păstrate permanent în oraș la o depărtare de un kilometru de terenul de joc. De
două ori pe săptămână se juca fotbal neoficial și asta impunea transportul
barelor porților. Cu pasiune nu te pui! În octombrie 1928 s-a înființat Fotbal
club Ripensia, prin cooptarea unor jucători de la alte echipe ale vremii, având
ca prim președinte pe Doctorul în drept Cornel Lazăr și în comitetul director,
printre alții, pe pionierul aviației române inginerul Traian Vuia. Echipa a
jucat multe meciuri demonstrative în țară dar și peste hotare. Din anul 1932
fotbalul românesc devine profesionist. În sezoanele 1932 – 1933, 1933 – 1934 și
1937 – 1938 Ripensia câștigă Cupa României pentru ca în sezonul 1934 – 1935 să câștige Cupa dar și
Campionatul României. Insigna postată aici este confecționată din alamă, are
forma rotundă cu diametrul de 12 milimetri și cântărește 1,62 grame. Pe insignă
sunt aplicate 6 bare verticale colorate alternativ în culorile roșu și galben.
În treimea superioară se distinge la baza barei 3 (roșii) litera F = fotbal,
iar la baza barei 4 (galbene) litera C = club. Treimea mediană constă într-o
bară albastră mărginită de câte o pereche de linii galben, pe centru benzii
fiind aplicată inscripția RIPENSIA. Și azi la Timișoara există Fotbal Club Ripensia Timișoara, cunoscut sub numele de Ripensia Timișoara, sau pe scurt Ripensia, club care în prezent evoluează în Liga a V-a.U.S.V.T. - Universitatea de științele vieții
"Regele Mihai I" din Timișoara
Piesa
de mai sus este o medalie aparte realizată de firma privată orădeană Medals
Alex Sztankovits pentru a fi conferită personalului Universității de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara. Existența
UNIVERSITĂȚII DE STIINTELE VIETII "REGELE MIHAI I" din Timișoara,
este legată de înființarea Facultății de Agronomie, în cadrul Institutului
Politehnic din Timișoara, la data de 30 iulie 1945, prin Decretul 2394 al
Regelui Mihai I al României și Legea nr. 617, publicată în Monitorul Oficial al
României din data de 1 august 1945. În anul 1948, Facultatea de Agronomie a
fost transformată în Institutul Agronomic Timișoara, prin Decretul cu nr. 175,
pentru reforma învățământului. În același an, la Arad a luat ființă Institutul
de Zootehnie și Medicină Veterinară, cu două facultăți: (1) Zootehnie și (2)
Medicină Veterinară. În anul 1955, prin HCM nr. 1608, Facultatea de Zootehnie a
fost transferată în cadrul Institutului Agronomic Timișoara, iar în anul 1957,
Facultatea de Medicină Veterinară a fost integrată în Facultatea de Medicină
Veterinară din București. În anul 1957,
Facultatea de Zootehnie s-a transformat în secție a Facultății de Agronomie iar
noua structură a funcționat, până în anul 1962, sub denumirea de Facultatea de
Agricultură și Zootehnie. În anul 1962, în cadrul Institutului Agronomic
Timișoara a luat ființă Facultatea de Medicină Veterinară. Prin Ordinul
Ministrului Învățământului nr. 80646, în anul 1968 a fost reînființată
Facultatea de Zootehnie, Institutul Agronomic Timișoara funcționând, până în
anul 1987, cu trei facultăți: (1) Facultatea de Agricultură, (2) Facultatea de
Zootehnie și (3) Facultatea de Medicină Veterinară. În
anul 1987, Institutul Agronomic Timișoara a fost reorganizat, funcționând ca o
singură facultate cu trei secții: (1) Agricultură, (2) Zootehnie și (3)
Medicină Veterinară. După anul 1989, oferta educațională a USAMVBT s-a
diversificat, în cadrul universității funcționând, în prezent, un număr de 6
facultăți: (1) Facultatea de Agricultură, (2) Facultatea de Horticultură și
Silvicultură, (3) Facultatea de Management Agricol, (4) Facultatea de Medicină
Veterinară, (5) Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare și (6)
Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii. Prin Ordinul Ministrului
Învățământului și Științei nr. 4894 din 22.03.1991, denumirea instituției s-a
schimbat în Universitatea de Științe Agricole a Banatului Timișoara (USABT),
iar în 1995, prin Hotărârea Guvernului României nr. 568, denumirea era
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din
Timișoara (USAMVBT). În temeiul H.G. nr. 493/17.07.2013 instituția și-a
schimbat denumirea, respectiv denumirea actuală fiind UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE
AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI „REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN
TIMIȘOARA (USAMVBT), iar Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii a devenit
Facultatea de Bioingineria Resurselor Animaliere, Facultatea de Tehnologia
Produselor Agroalimentare a devenit Facultatea de Inginerie Alimentară, iar
Facultatea de Management Agricol a devenit Facultatea de Management și Turism
Rural. Având în vedere Hotărârea de Guvern nr. 976/03.08.2022 pentru
modificarea anexei nr.3 la Hotărârea Guvernului nr. 369/2021 privind
organizarea și funcționarea Ministerului Educației, începând cu data de 3
august 2022, noua denumire a Universității de Științe Agricole și Medicină
Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara este
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII „REGELE MIHAI I” DIN TIMIȘOARA. Cele șase
facultăți ale USVT sunt: Agricultură, Bioenergia
resurselor alimentare, Inginerie alimentară, Inginerie și tehnologii aplicate,
Management și turism rural și Medicină veterinară.
Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană
Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană
Cinematografe atunci și acum
Sinagoga Fabric
Fabrica de țigarete
Școala de artilerie cadeți
Palatul Weisz
Palatul Nagele
Arhivele naționale (fostul hotel Ungaria)
Casa Maghiară
Cazarma de pompieri
Palatul Karl Kuncz
Județul
Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică
Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl
traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați,
fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are
reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se
compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare,
Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra
am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș,
iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative ale județului,
din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate. Monumentul Emma Grunbaum - Lugoj
Vederi - Lenau
Vederi - Liebling
Vederi - Variaș
Școala - Saravale
Biserica catolică - Șandra
Vederi - Peciul Nou
Vederi - Mașloc
Vederi - Lovrin
Gara - Jimbolia
___________ooOoo___________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBILE
ROMÂNĂ ȘI MAGHIARĂ
Acțiune de două 200 sute lei 5 aprilie 1924
Casa de economii "CĂRĂȘANA" Lugoj
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească - 1904
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 04.10.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu