Epaminonda's Blog.....: SANREMO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană SANREMO, provincia

IMPERIA, regiunea LIGURIA și câteva trimiteri poștale ilustrate

din vremuri diferite, dar și un jeton, o insignă, o monedă și o

medalie locale.

Cazinoul

Vila Nobel

Strada Gării

Biserica rusă

Gara

Trimiteri poștale

Vedere generală

Insignp locală

Monedă locală

Medalie locală

Jeton local

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM - ION DIVIZA

REPUBLICA MOLDOVA

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

______________xxx______________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

4 iulie - Ziua națională a medicului de familie

Râmnicu Vâlcea - 1999

În ziua de 4 iulie 1999 reprezentanții a 38 de filiale ale Societății Naționale de Medicină Generală/Medicina Familiei (SNMG/MF) au votat în ședința de Senat propunerea președintei Dr Marinela Olăroiu ca această dată să marcheze de atunci înainte Ziua Medicului de Familie din România. Așa a fost stabilită o frumoasă tradiție care s-a sărbătorit aproape în fiecare an. Pentru comemorarea acestui moment, la inițiativa Prof Dr Constantin Bogdan, a fost bătută o monedă la Monetăria Română. Prin numeroase publicații și comunicări Prof Dr C Bogdan a participat de-a lungul anilor la susținerea și recunoașterea rolului și importanței acestei specialităti în sistemul de sănătate considerând că medicină de familie este o specialitate primordială, o ‘’Alma Mater’’ din care s-au născut în timp, la date diferite, “fiicele” sale: celelalte specialități. În privință baterii de medalii, activitatea domniei sale a fost amplă și s-a extins și la medicina de familie. Avantajat de un anumit talent, unele machete le-a desenat personal; a realizat de-a-lungul timpului în jur de 30 de medalii dedicate unor personalități (o serie importantă a fost dedicată medicilor scriitori V. Voiculescu, I. Biberi), unor evenimente, congrese, etc. La Monetăria Română Prof Dr C Bogdan a colaborat cu doi din artiștii plastici medaliști: Constantin Dumitrescu și Maximilian Fetiță, ceea ce a făcut să fie solicitat de organizatorii unor evenimente pentru a se implica în realizarea unor medalii. Privind medaliile dedicate medicinii de familie, acestea nu au fost prea multe. În afara celei dedicate Zilei Naționale a Medicului de Familie, mai există o singură medalie bătută în 1987, cu prilejul primului congres al SNMG/MF. Medalia se prezintă pe una din fețe cu imaginea “Gânditorului din Hamangia”, pe cealaltă fiind înscris un citat semnificativ din Hippocrate. Odată cu medalia s-a realizat și o cunoscută insignă al cărui înscris simbolic “alfa și omega” a devenit într-un fel o emblemă a societătii fiind reprodusă ca o siglă și pe coperta revistei de atunci a medicilor generaliști / de familie.

Medicina de familie este specialitatea care asigură asistența medicală primară și continuă și, prin acțiuni preventive, educaționale, terapeutice și de recuperare, contribuie la promovarea stării de sănătate a
individului, a familiei și colectivității, având următoarele funcții:

asigurarea accesibilității primare a populației la asistența medicală;
supravegherea sănătății pacienților săi;
prevenție primară, secundară și terțiară;
promovarea sănătății;
asigurarea îngrijirilor medicale curente;
selecționarea pacienților care au nevoie de asistență de specialitate;
coordonarea serviciilor medicale în funcție de nevoile concrete ale bolnavului;
sinteză diagnostică și terapeutică;
supraveghere medicală continuă a individului, familiei și a colectivității;
recuperarea și reabilitarea bolnavilor;
asigurarea îngrijirilor medicale paliative și terminale;
cercetare științifică specifică.

Conform Organizației Mondiale a Medicilor de Familie (WONCA), scopul medicinei de familie este "promovarea îngrijirii personale, cuprinzătoare și continue pentru individ în contextul familiei și comunității".

Buila - Trail Race 2023 - Trail Ghosts Vâlcea

Asociația Sport fără limite Vâlcea

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția Trail Race – Buila 2023. Buila Trail Race este o competiție de alergare montană organizată de Asociația Sport Fără Limite Vâlcea, cu sprijinul Primăriei Bărbătești și are ca scop promovarea Parcului Național Buila-Vânturarița. Competiția este organizată pe categorii de vârstă și pe distanțe diferite:

copii 6 – 12 ani – pe distanțe de 500 – 1000 metri
adulți pe distanțe de 11, 18 sau 36 kilometri

Bărbătești este o comună din județul Vâlcea formată din satele: Bărbătești, Bârzești, Bodești (reședința) și Negrulești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 2853 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3318 locuitori), dintre care: români – 93,06% și alte etnii – 6,94%. Componența confesională a comunei vâlcene Bărbătești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,18% și restul – nedeclarată sau alte religii. Atracțiile turistice ale comunei sunt:

Biserica “Intrarea Maicii Domnului în biserică” – Bodești
Biserica “Sfântul Nicolae” – Vătășești
Biserica “Intrarea Maicii Domnului în biserică” – Mierlești
Situl de importanță comunitară “Buila – Vânturarița”

Parcul Național Buila-Vânturarița este o comoară ascunsă a României ce oferă o varietate de peisaje montane, de la stânci impunătoare și chei adânci până la păduri dese și izvoare cristaline, o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN, situată în Subcarpații Getici, pe teritoriul administrativ al județului Vâlcea, (aproape de limita teritorială cu județul Gorj), în sudul Munților Căpățânii și are o suparafață de 4186 hectare. Pentru cei pasionați de drumeții și aventură, Parcul Național Buila-Vânturarița oferă o rețea complexă de trasee montane care vă vor duce în cele mai pitorești colțuri ale parcului. De la plimbări ușoare până la trasee mai dificile, aici veți găsi ceva potrivit pentru toate nivelurile de experiență. De asemenea, parcul are și mai multe puncte de intrare, mai exact 6 la număr, acestea sunt în felul următor: trei în Comuna Costești, unul pe Valea Bistrița și două pe Valea Costești: Bistrița, Pietreni – Prislop și Pietreni – Valea Morii; unul în Comuna Bărbătești pe Valea Otasăului; unul în Satul Cheia pe Valea Cheia; unul în Orașul Băile Olănești pe Valea Olănești.

Jetoane Închisoarea Ocnele Marei (gravor - Carniol fiul)

Penitenciarul din orașul Ocnele Mari, județul Vâlcea, dispărut odată cu surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948 unul dintre centrele în care, alături de deținuți de drept comun, au fost încarcerați și membri ai Partidului Comunist din România, printre care și Gheorghe Gheorghiu- Dej. După instaurarea regimului comunist, penitenticiarul a devenit unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor din Mișcarea Națională de Rezistență Anticomunistă. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost și gânditorul Petre Țuțea. De numele acestuia se leagă unul dintre puținele evenimente fericite din istoria pușcăriei, și anume încetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului înaintat de Țuțea directorului penitenciarului, prin care amenința cu sinuciderea în masă a tuturor deținuților politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, când conducerea de stat a luat hotarârea de a înființa un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca școală de corecție), dar scopul fiind acoperirea detenției politice care exista în continuare însă sub denumirea de "drept comun". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo și nimeni nu "vedea" căruța pușcăriei care ducea morții la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminați prin împușcare o serie de figuri însemnate ale intelectualității românești și oameni simpli, legați de idealul luptei anticomuniste, îngropați ca anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenție, unde condițiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică și fizică a deținutului. Principala formă de exterminare a deţinuţilor din Penitenciarul Ocnele Mari a fost foamea planificată.

Paznicii ajunseseră să calculeze cu exactitate ziua când un deţinut înfometat trebuia să moară. Condamnaţii erau supuşi şi torturii fizice şi psihice care, în opinia conducerii închisorii, însemna „reeducare”. Penitenciarul din orașul Ocnele Mari a fost construit în 1838. Aici ajungeau de obicei deţinuţii de drept comun condamnaţi pe viaţă. În perioada interbelică şi cea de după instaurarea regimului comunist, la Ocne au fost închise persoane care s-au opus dictaturii comuniste. Meniul deținuților consta în terci (mălai fiert), ciorbă de cartofi, fasole sau arpacaş şi zarzavaturi.Un ocnaş nu avea dreptul la mai mult de 800 de grame de cartofi pe săptămână, 100 de grame de arpacaş, 300 de grame de ceapă şi câteva zeci de grame de mălai și zahăr. La Ocnele Mari au fost exterminaţi prin împuşcare o serie de figuri însemnate ale intelectualităţii româneşti şi oameni simpli, legaţi de idealul luptei anticomuniste, îngropaţi că anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenţie, unde condiţiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică şi fizică a deţinutului.

Ocnele Mari este un oraș din județul Vâlcea compus din localitățile: Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (reședința), Lunca, Ocnița, Slătioarele și Teica. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 și 600 metri. Sub aceste dealuri se află un masiv de sare de circa 600 metri grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare"). Salina de la Ocnele Mari este cea mai mare din țară, are o suprafață de peste 20.000 de metri pătrați, iar lungimea galeriilor depășește 13.000 de metri. Ocnele Mari este cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună. La recensământul din anul 2021 orașul număra 3134 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3309 locuitori) dintre care: români – 92,12% și restul – alte etnii. Componența confesională a orașului vâlcean Ocnele Mari astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,94% și restul – nedeclarată sau alte religii. Pe locul acestei localitați a existat vechea cetate Buridava. În anii 1964 și 2004 aici s-au produs mari probușiri ale exploatărilor subterane, creându-se lacuri sărate de suprafață ceea ce a condus la strămutarea a peste 100 de gospodării afecate.

Ride The Vibe - Vâlcea - Consiliul județean Vâlcea

Piesa de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția Ride The Vibe – Vâlcea.
Ride The Vibe este un festival moto ținut anual pe platourile orașului Râmnicu Vâlcea, mai exact pe raza localității Costești. Motociclismul este o ramură sportivă care se practică pe motociclete (cu două sau cu trei roti) împărțite în clase după capacitatea cilindrică. De asemenea, termenul face referire și la genul de sport constând din diferite probe de viteză cu motociclete. Motocrosul este o cursă de motociclism care se desfășoară în circuit pe teren accidentat și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, după capacitatea cilindrică a motocicletei.

Costești este o comună din județul Vâlcea care include și satele: Văratici, Bistrița și Pietreni. Zona se caracterizează printr-un relief de aproape 80% muntos și restul deluros. Acest aspect a influențat și ocupația locuitorilor comunei, care este orientată spre exploatarea lemnului și prelucrarea lui, exploatarea calcarului din carieră, diferite meșteșuguri populare, oierit și creșterea animalelor mari (bovine).
Remarcăm existența unei bogății a subsolului insuficient exploatată, mai bine zis deloc în momentul de față, a unor izvoare de apă ioduroasă și sulfuroasă. În perioada interbelică, un medic pe nume Sacerdoțeanu, dându-și seama de puterea tămăduitoare a acestora a organizat niște stabilimente, băi cum le spunea localnicii. Au fost folosite pe timp de vară până în anul 1992 când au fost revendicate, iar în momentul de față sunt paragină. Prima atestare documentară vine de la un hrisov emis de domnitorul Neagoe Basarab în data de 11 octombrie 1512. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3244 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3699 de locuitori), dintre care: români – 97,28% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Costești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Pe teritoriul comunei Costești se află o serie de monumente istorice de o importanță deosebită privind cultura și civilizația românească: Mănăstirea Bistrița (1494); Mănăstirea Arnota (1634); Schitul Păpușa (sec.16); Biserica din Peșteră (1633); Biserica “Sfinții Îngeri” (sec.17); Biserica Peri (1689); Biserica Ciorobești (1750); Biserica Grușetu (1801); Biserica Grămești (1664), Biserica “44 de izvoare” (1701) etc. De asemeni se mai poate vedea măestria oamenilor locului, a cioplitorilor în piatră oglindită de Crucea de piatră la mormântul învățătorului Dumitru Tănăsescu (1755) și Podul reginei Maria și cele două cruci săpate în stâncă (1914 – 1920). Dealungul timpului, comuna Costești a avut un rol teritorial important: plai și plasă, organizatoarea unor târguri zonale tradiționale. Prin așezarea sa teritorială, având acces la șoseaua DN 67 Râmnicu Vâlcea – Costești – Horezu – Târgu Jiu – Motru – Drobeta Turnu Severin, cu legătură la Râmnicu Vâlcea la șoseaua E81, oferă un potențial turistic deosebit. În afara mănăstirilor enunțate mai sus, se mai pot viziona Muzeul Trovanților, Muzeul de artă "Dumitru D. Anghel" (fiu al locului), Peștera Liliecilor, alte peșteri, trasee montane de o rară frumusețe și acces la Parcul Național Buila – Vânturarița. La circa 5 kilometri depărtare de Costești te întâmpină o ctitorie importantă pentru neamul românesc – Mănăstirea Horezu.

Bike Fest Damila - Vâlcea - Ediția a XI-a 2024

Produsele de mai sus sunt niște medalii speciale realizate de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferite participanților și / sau câștigătorilor la competiția de ciclism Bike Fest Damila Măciuca, ediția a 10-a.

In comuna Maciuca din Judetul Valcea, in mijlocul naturii fascinante, Bike Fest Damila-Maciuca organizeaza an de an evenimentul mult asteptat pentru a aduna ciclisti pasionati din toate colturile tarii. Acest festival ciclistic a luat nastere in anul 2013, si de atunci a devenit o traditie asteptata cu nerabdare de toti iubitorii de miscare si aventura pe doua roti. Cu fiecare editie, Bike Fest Damila a creat un istoric bogat, plin de momente memorabile si prietenii noi. Participantii se aduna an de an pentru a impartasi aceeasi pasiune – dragostea pentru bicicleta, sport si natura. Este un eveniment ce uneste generatii, de la ciclisti amatori pana la cei experimentati, dornici sa se confrunte cu trasee diverse, atat pe asfalt cat si pe MTB. Bike Fest Damila ofera curse pe diverse tipuri de trasee, atat pe asfalt pentru ciclistii pasionati de viteza, cat si pe drumuri forestiere pentru iubitorii de mountain biking. Indiferent de nivelul de experienta sau varsta, toti sunt bineveniti sa se inscrie si sa faca parte din aceasta aventura ciclistica unica. Competitia este dedicata celor care vor sa-si testeze limitele, oferind tuturor satisfactia participarii intr-o competitie de anvengura unei curse profesioniste.

SC Damila SRL este o societate comercială din satul Botorani, comuna Măciuca, importator direct si distribuitor autorizat al celor mai renumiti producatori de materiale de constructii si produse metalurgice din tara si strainatate, care a dezvoltat un model flexibil de afacere, prin imbinarea activitatilor comerciale si de distributie, cu activitati de servicii si productie. Sus am postat logo-ul SC Damila SRL din localitatea Măciuca.

Măciuca este o comună din județul Vâlcea, așezată în sudul județului, la 15 Km nord de orașul Bălcești, 20 km nord vest de Drăgășani și 63 km de Râmnicu Vâlcea (prin Șirineasa) ce este formată din 8 sate: Oveselu – centru de comună), Bocșa, Botorani, Ciocănari, Măciuceni, Măldărești, Popești, Ștefănești și Zăvoieni. Conform recensământului din anul 2021 populația comunei Măciuca se ridică la 1.545 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 - 1.797 de locuitori dintre care: români – 95,28% și restul – alte etnii. Astăzi componența confesională a comunei vâlcene este aproximativ astfel: ortodocși – 94,63% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Promoția de ofițeri geniu - Râmnicu Vâlcea 1953 - 1979

La 7 aprilie 1881, s-a constituit Şcoala de Artilerie şi Geniu, prin Înaltul Decret Regal nr. 996 semnat de regele Carol I şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 13/1881. La 15 aprilie 1975 a fost înființată la Râmnicu Vâlcea, Şcoala Militară de ofiţeri activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, cu durata de trei ani, funcţionând efectiv în noul local începând cu septembrie 1976. 1 august 1990, Şcoala primeşte denumirea de Şcoala Militară de ofiţeri activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”. În 22 martie 1991 – ca urmare a reformei în învăţământul militar, Şcoala Militară se transformă prin Hotărârea Guvernului României nr. 190 în Institutul militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, învăţământul fiind de nivel universitar. La 1 iunie 1997, institutul se transformă prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.12/21.02.1997 în Şcoala de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, având în continuare sediul la Râmnicu Vâlcea. După alte câteva modificări survenite de-a lungul anilor, la 1 mai 2010, în baza Dispoziţiei şefului S.M.G. nr. S-15/22.02 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului armelor, serviciilor şi specialităţilor militare ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 9/16.01 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului specialităţilor militare şi funcţiilor soldaţilor şi gradaţilor voluntari” şi ale aprobării ministrului apărării naţionale nr. CP2-154 11.01 2010, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC ,, Panait Donici” se actualizează cu denumirea de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN ,, Panait Donici”, iar Baza de Instruire pentru Apărare NBC se actualizează cu denumirea de Baza de Instruire pentru Apărare CBRN „Muscel”, având în continuare aceleaşi locaţii. Astăzi, putem afirma că Râmnicu Vâlcea reprezintă locul în care s-au format toți militarii geniști aflați în activitate în acest moment, precum și unii dintre cei care au trecut în ultimii ani în rezervă. Procesul de învățământ din Centrul de Perfecționarea Geniu și EOD ,,Panait Donici” este unul modern, performant, integrat în învățământul național, cu identitate și personalitate proprie, compatibil cu sistemul de formare, specializare și perfecționare a personalului militar din armatele membre NATO.
Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupânul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Râmnicu Vâlcea dar și câteva trimiteri poștale ilustrate de aici.

Grădina Zăvoi

Casa memorială Anton Pann

Episcopia

Gara

Cetățuia

Biserica Toți Sfinții

Muzeul raional

Monumentul domnitorului Barbu D. Știrbey

Gimnaziul Alexandru Lahovari

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Vâlcea, alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Vilele Eugenia, Unirea și Cuibul meu - Olănești

Mănăstirea - Tismana

Mănăstirea - Horezu

Mănăstirea Arnota - Bistrița

Fântâna - Govora

Mănăstirea - Curtea de Argeș

Mănăstirea - Cornet

Mănăstirea Stânișoara - Băile Călimănești

Capela de cimitir - Câineni

Primăria și Hala - Brezoiu