Epaminonda's Blog.....: CSORVAS

Monumentul eroilor din primul război mondial

Monumentul eroilor din cel de-al doilea război mondial

Gara

Biserica evanghelică și romano catolică

Biserica evanghelică

Biserica reformată

Moara

Biserica romano catolică

O intrare în localitate

Fântâna

Biserica catolică

Trimiteri poștale ilustrate

Fanionul echipei locale de fotbal

xxx

__________xxx__________

Run Vrancea Montană - Smile, Love, Run, Repeat

Produsul de mai sus este o medalie aparte realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la concursul Vrancea Montană Run ce constă în două probe distincte: alergare pe distanța de 11 kilometri și semi maraton. Concursul este organizat de Asociația Vrancea Montană cu sprijinul Primăriei Păulești și a altor entități instituționale sau private.

Evenimentul se desfășoară în Munții Vrancei, startul și sosirea fiind pe platoul de lângă Baza Salvamont Vrancea din comuna Păulești. Traseele sunt neamenajate și neprotejate, se folosesc drumuri publice și forestiere, poteci marcate și nemarcate, poteci înguste, zone accidentate, etc. Traseele sunt marcate în mare parte cu marcaj turistic, dar și marcaje speciale suplimentare. Traseele de concurs nu sunt închise altor participanți la trafic (autovehicule, vehicule, pietoni, turiști, animale și alții). Acest fapt atrage asupra participanților obligația de a respecta regulile de conduită în trafic impuse de lege. Se deduce că participarea la această competiție impune o oarecare pregătire. Fiecare competitor are obligația să parcurgă traseul oficial, să nu se abată de la traseul cursei, să respecte indicațiile arbitrilor, să nu folosească scurtături sau alte avantaje similare. Pe trasee sunt amplasate puncte de control obligatorii.

Participanții care nu trec printr-un punct de control, vor fi descalificați. Vârsta minimă de participare pentru toate probele este de 18 ani (împliniți până la data concursului). Pentru ambele probe, Cros, Semi maraton, categoriile sunt următoarele: Feminin/Masculin: 18-29 ani, 30-39 ani, 40-49 ani, 50+

Păulești este o comună din județul Vrancea care include și satul Hăulișca, fiind situată în zona montană din nord-vestul județului, pe malul drept al râului Putna și deservită de șoseaua județeană DJ205L, care o leagă spre nord de Tulnici (unde se termină în DN2D). La recensământul din anul 2021 comuna număra 1815 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 1834 locuitori) dintre care: români – 98,29% și restul – alte etnii sau necunoscută. Componența confesională a comunei vrâncene Păulești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 98,07%, și restul – altă religie sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Coza, Hăulișca și Păulești, cu o populație de 1671 de locuitori ce trăiau în 402 case. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, în aceeași plasă, și cu o populație de 1920 de locuitori. Satul Coza a fost transferat în anul 1931 comunei Tulnici. În 1950, a intrat în componența raionului Năruja din regiunea Putna, iar după doi ani în cea a raionului Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, dar a fost imediat desființată, iar satele ei, incluse în comuna Tulnici. Comuna Păulești a fost reînființată în alcătuirea actuală în 2003. Trei obiective din comuna Păulești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de arhitectură – Biserica de lemn Sf. Nicolae din satul Păulești, construcție ce datează din 1791. Celelalte două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare — troița eroilor din primul război mondial din incinta bisericii din satul Hăulișca, ridicată în 1937; și monumentul eroilor din războiul de independență ridicat în incinta cimitirului bisericii „Sfânta Maria” din Păulești în anul 1927. Aici s-a născut și a trăit o vreme cunoscuta actriță Leopoldina Bălănuță (1934 - 1998).

Liceul Teoretic “Ioan Slavici” – Panciu este unitate de învățământ de stat acreditată pentru asigurarea școlarizării elevilor pentru ciclurile de învățământ liceal și gimnazial, fiind situat pe Bulevardul Independenței la nr.2. Liceul este unitate de învățământ care face parte din rețeaua școlară națională și include în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR), datele referitoare la beneficiarii primari școlarizați. Să parcurgem câteva repere calendaristice în devenirea acestei instituții de învățământ liceal păncene:

la 7 octombrie 1856 ia ființă prima școală publică din Panciu – învățător și director Dimitrie Tomazi, care din anul 1862 se va numi Școala primară Alexandru Iona Cuza
în 1865 se înființează Școala primară de fete Panciu – directoare Elena Teoharie
în 1899 se construiește de către Primărie primul local de școală, distrus de cutremurul din anul 1940
după anul 1900 s-au înființat și alte școli (băieți, fete, notari, meserii-dogărie, gimnaziu de băieți, gimnaziu de fete) care au căzut la cutremurul din anul 1940
în 1945 a luat ființă gimnaziul unic ce în 1947 devine Liceu de 8 clase
la 15 septembrie 1963 s-a inaugurat clădirea actuală a liceului
în 1979 s-a inaugurat internatul liceului
· în perioada 1979 – 1990 a avut profilele agro-industrial și apoi teoretic

Păncenii sunt mândri că marele clasic al literaturii române Ioan Slavici, născut la 18 ianuarie la Șiria, județul Arad s-a stins din viață pe meleaguri păncene. După 11 luni de detenție la Închisoarea Văcărești pentru vederile sale politice, Slavici bătrân și bolnav, cu un an înainte de moarte s-a retras în localitatea Crucea de Jos de lângă Panciu, la fiica Lavinia și ginerele Grigori, unde a locuit într-o casă foișor situată în mijlocul viilor, unde ginerele își avea proprietatea. S-a stins la Panciu sărac și lipsit de onoruri lăsând ca moștenire doar câteva manuscrise. A fost înmormântat la Schitul “Trei brazi” aproape de Panciu. La înmormântare a participat fiul său Titus, numeroși localnici și câțiva scriitori: Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Mihail Sorbul și M. Pora. În anii următori Ion Slavici a fost dezhumat și dus în cimitirul Panciu, lângă gară unde se află și azi.

Liceul industrial nr.1 Focșani

Piesa de mai sus este o insignă artizanală din tablă subțire confecționată la comanda Liceului Industrial nr.1 din municipiul Focșani. Probabil ca ea să fi fost confecționată prin decupare și presare în cadrul orelor de practică ale elevilor acestui liceu industrial. Dând căutare pe internet în mod repetat la adresa “Liceul Industrial nr.1 Focșani” se dechide site-ul Colegiului Tehnic “Edmond Nicolau” din Focșani ceea ce mă conduce la ideea că mai demult acest colegiu s-a numit Liceul Industrial nr.1. Prezint mai jos câteva date despre această unitate de învățământ focșeneană situată pe Strada 1 Decembrie 1918, la nr.10. Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” este o instituție de învățământ flexibilă și dinamică, ancorată în viața comunității, care promovează un învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive și cunoștințe fundamentale. Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” își asumă misiunea formării personalității autonome creative a elevilor, printr-o pregătire de înaltă calitate, bazată pe cunoștințe de cultură tehnică și formarea de competențe profesionale, care să le permită exercitarea unei profesii în domeniul lor de pregătire, continuarea studiilor în învățământul superior sau realizarea propriei afaceri. Cursurile se desfășoară în două schimburi: clasele de liceu - zi și invățământ profesional învață dimineața, iar clasele de învățământ postliceal și liceu - seral învață după-amiaza. Instituția de învățămând dispune de: 35 săli de clasă moderne, utilate cu table interactive; 14 laboratoare tehnologice, cabinete de matematică, fizică, biologie, chimie, geografie, limba română; cabinete medicale și de consiliere psihopedagogică; sală de sport modernă, dotată cu vestiare si dușuri, teren sintetic de fotbal, teren baschet și cămin internat modern. Unitatea de învățământ a luat ființă la data de 1 decembrie 1971 ca școală profesională de electroniști pentru ca 30 de ani mai târziu să primească denumirea actuală de: Colegfiul tehnic "Edmond Nicolau", după numele părintelui ciberneticii din Romania

I.A.S. (Întreprinderea agricolă de stat) Cotești - Vrancea

Cotești este o comună din județul Vrancea, care include și satele: Budești, Goleștii de Sus și Valea Cotești, fiind situată în partea central-sudică a județului și străbătută de șoseaua județeană DJ205B, care o leagă spre sud de Urechești și spre nord spre Cârligele și mai departe Odobești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 4772 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 4641 locuitori) dintre care: români – 93,55% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vrâncene Cotești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,96% și restul – necunoscută sau altă religie.La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Cotești, Golești, Sluți, Odobasca și Calicu, cu 1906 locuitori. În comună funcționau patru biserici și două școli — una de băieți din 1823, și una de fete din 1860, ambele având în total 158 de elevi. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Monumentul istoric al comunei este Mănăstirea Cotești, monument istoric de arhitectură de interes național. Mănăstirea, al cărei ansamblu cuprinde biserica „Sfânta Treime” și turnul clopotniței, datează de la 1720. Mănăstirea Cotești a fost întemeiată în anul 1720, de către episcopul de Buzău, Ștefan al II-lea (1720-1732).

Sigiliu - Primăria comunei Chiojdeni

Județul Râmnicu Sărat, Regatul României

Chiojdeni este o comună din județul Vrancea, care include și localitățile: Cătăuți, Lojnița, Luncile, Mărăcini, Podurile, Seciu și Tulburea, fiind situată în sud-vestul județului, în zona de munte, la limita cu județul Buzău, pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat și străbătută de șoseaua națională DN2N, care o leagă spre nord-vest de Jitia și spre sud-est de Dumitrești, Bordești și Dumbrăveni (unde se termină în DN2). La recensământul din anul 2021 comuna număra 2352 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2322 locuitori), dintre care: români – 96,09% și restul – altă etnie sau necunoscută. Componența confesională a comunei vrâncene Chiojdeni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,09% și restul – altă religie sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat, numărând 1286 locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ, cu o populație de 1624 de locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost transferată la județului Vrancea în componența actuală. Singurul obiectiv de vizitat din comuna Chiojdeni, ca monument de interes local este biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Chiojdeni, clădire datând din secolul al XVIII-lea.

Jeton - N.Poteceanu - 30

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.Știindu-se că în zona comunei Chiojdeni, din județul Vrancea, au existat două mari exploatări de cherestea (Gebr.Rosenberg – frații Rosenberg și Grimm & Dorfell) au acestea au emis mai multe jetoane cu valori diferite.

Aceste jetoane erau primite de muncitorii acestor exploatări ca o parte din remunerația cuvenită pentru munca depusă. De multe ori acești înlocuitori de monedă se primeau și avans și puteau fi utilizați de muncitori la o cantină, de unde puteau să își procure cele necesare traiului (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, unele necesare lucrului la pădure, etc). O astfel de cantină din Chiojdeni, a fost cea aparținând lui Nicolae Poteceanu, care a pus în circulație jetoanele prezentate aici. Nicolae Poteceanu a fost un proprietar și comerciant din orașul buzoian Râmnicu Sărat, strada Fundătura Principele Ferdinad, la nr.8. La cantinele Poteceanu se organizau în epocă celebre baluri și banchete a căror atmosferă era redată în presa vremii, dar și petreceri prilejuite de diverse evenimente din viața țăranilor chiojdeni, prezentate în frumoase cărți poștale tipărite chair la editura lui N.Poteceanu. Se poate presupune că aceste jetoane se ofereau ca rest clienților după ce serveau masa la cantină.

La următoarea masă se putea plăti în monedă dar și în jetoane, realizându-se astfel o fidelizare a clientelei și o limitare a încasărilor în monedă măruntă. Jetoanele N, Poteceanu sunt rotunde cu diametre diferite (19 mm – cel fără valoare, 20 mm – cele cu valoarea de 10, 30 și 60 și 24 mii – cel cu valoarea de 20) și confecționate din diverse materiale (cupru – cel fără valoare și cel cu valoarea de 60, zinc – cel cu valoarea de 20 și alamă – cele cu valoarea de 20 și 30). (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Focșani este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vrancea, la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia din România. Are o populație de aproximativ 79000 locuitori. Este denumit în multe scrieri Orașul de pe Milcov, localitatea a intrat în conștiința oamenilor drept orașul Unirii. Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familie Focșa. Până la începutul secolul al XVII-lea, era consemnat ca sat, iar după anii 1650-1620 se menționează denumirea de târg, aflându-se la confluența drumurilor comerciale cele doua provincii românești. Deși atestat documentar din 30 ianuarie 1755 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”), așezarea de pe Milcov este mult mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (circa 5000 Î.Hr.). Sus am postat stemele actuală și interbelică ale orașului Focșani iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură focșănene din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Uzina electrică și Primăria

Teatrul G. Pastia

Cazarma pompierilor

Statuia lui Nicolae Săveanu

Primăria veche

Palatul de justiție

Biserica Sfântul Ioan

Orfelinatul Prințesa Maria

Vederi

Cazarma Regimentului 11 Artilerie

Județul Vrancea este situat la limita dintre provinciile istorice Muntenia și Moldova, având suprafața de 4863 kilometri pătrați, iar reședința în municipiul Focșani. Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii – Focșani și Adjud, 3 orașe – Panciu, Odobești și Mărășești precum și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate. Sus am postat stema și harta actuală a județului Vrancea iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.