Epaminonda's Blog.....: SCHANZ

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă SCHANZ, municipalitatea

KIRCHSCHLAG IN DER BUCKLIGE WELT, bundes landul

AUSTRIA INFERIOARĂ, din vremuri diferite, câteva vechi

trimiteri poștale, o insignă și un ecuson local.

Hotel

Cafeneaua muzeului

Hotel Berggasthof

Capela

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Ecuson local

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Set 4 insigne - Drumeții veterani - Voievodu 1992

Turismul este o activitate relaxantă, mult apreciată de locuitorii Văii Jiului - mari amatori de drumeţii şi buni cunoscători ai frumuseţilor naturii. În anul 1986, la sfârşitul verii, un grup de pasionaţi şi împătimiţi ai drumeţiilor montane, în frunte cu Aurel Dula şi Vasile Pollak, propun organizarea unei întâlniri anuale a veteranilor în ale drumeţiilor montane. La prima întâlnire care a avut loc în 1986 s-a hotărât ca următoarele să aibă loc la o cabană din munţii care înconjoară cu dărnicie Valea Jiului; întâlnirile nu erau însoţite de competiţii sportive, iar spre amintire veteranii vor primi câte o insignă, al cărei desen să reproducă o floare din bogata floră a munţilor noştri. Cu excepţia unei singure variante, toate piesele au fost bătute la Monetăria Statului Bucureşti, sunt ovale şi au dimensiunile 36/26 mm şi, cum este normal, unele piese sunt mai reuşite, în schimb, altele lasă de dorit. Aceste piese insignografice au fost gndite și proiectate de către: Nicolae Lazăr, Ion Liciu, Viorel Stroie, Dumitru Antonoiu, Tiberiu Kelemen și Iuliu Hornak. Ediţia a VII-a a avut loc la Cabana Voievodu, iar floarea redată a fost margareta. Variante de culoare existente-cinci. Pe contur este înscrisul DRUMEŢII VETERANI -VOIEVODU 1992.

Margareta, denumire științifică Leucanthemum vulgare, este o floare de câmp, care pot fi întâlnită frecvent pe pășuni și pajiști. Face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă perenă cu tulpină ierboasă, care poate atinge o înălțime între 30 – 60 cm. Are o tulpină neramificată care prezintă pe secțiune transversală muchii. Frunzele sunt lobate dințat, și nu sunt așezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, așezate pe un singur rând. Florile, mai ales când încep să vestejească, au un miros neplăcut. Margaretele sunt răspândite pe pajiștile din toată Europa, dar și din Asia.

Din oraşul Petrila până la Cabana Voievodu există drum auto acceptabil. La cabană erau condiţii bune de cazare. Există însă locuri în apropiere, unde putem pune cortul. De aici se pot face interesante excursii în împrejurimi. Sunt informații că această cabană ar fi fost dezafectată în ultimul timp dar frumusețea locurilor și posibilitățile de campare au rămas.

Insigna sportivă - C.S.P. (Clubul Sportiv Petroșani)

Microbul fotbalului ar și al rugbyului a pătruns în România la sfârșitul secolului al XIX-lea , adus de studenți români, ce învățau afară, și mai precis în Anglia. În jurul anului 1888 grupuri de tineri băteau mingea de cârpă în vecinătatea Aradului și Timișoarei. În anul 1902 la Arad a luat ființă “Societatea de fotbal” iar la Timișoara – „Clubul Atletic Timișoara (CAT)”. Până la 1 decembrie 1912 fotbalul românesc este condus de Asociația sporturilor atletice și apoi, până în data de 16 februarie 1930, de către Comisia centrală de fotbal din cadrul FSSR (Federația societăților sportive din România). Fenomenul fotbal nu a ocolit nici Valea Liului, bășica de bou sau mingea de cârpă fiind bătută în zona minei Dâlja și a actualului Brădet. Ca echipament sportiv jucătorii purtau șorturi și cămăși albe, care mai târziu a fost marcate cu o bandă neagră. A fost din motivele pentru care viitoarea echipă Jiul să adopte culorile echipamentului de joc în alb negru, valabile și astăzi. În anul 1913 lucrătorii din cadrul societăților miniere, mineri și funcționari, au început să practice sport organizat în cadrul Clubului Sportiv Petroșani (CSP).

Stația salvare - I.M.L. (Întreprinderea minieră Lupeni)

Activitatea extractivă, atât de suprafață cât și în subteran, este însoțită întotdeauna de pericole. Schimbarea bruscă a condițiilor de lucru și apariția unor factori neprevăzuți sunt doar câteva dintre cauzele ce pot produce grave accidente de muncă, cu toate că sunt asigurate unele măsuri de prevenire. În aceste situații trebuie să se intervină urgent pentru acordare primului ajutor persoanelor afectate de accident. Primul ajutor nu poate fi acordat de minerii obișnuiți ci se impune prezența unor grupe de muncitori, specializate în acest scop. Acești muncitori, denumiți salvatori minieri se aleg dintre cei mai buni profesioniști în mineritul subteran. Paralel cu dezvoltarea mineritului pe lângă fiecare mină s-au constituit echipe de salvatori minieri. În anul 1949 la Petroșani ia ființă Stația de cercetări pentru securitate minieră (SCSM) care se ocupa de testarea periodică a pregătirii teoretice a personalului din echipele de salvare cât și de verificare echipamentului folosit la intervenție. Din anul 1965 această secție devine institut departamental de cercetări, organizat pe secții, sectoare și servicii funcționale. Prin HG 1461 / 18.10 2006 denumirea institutului este schimbată în INCD –INSEMEX (Institutul național de cercetare dezvoltare pentru securitate minieră și protecție antiexploziv) Petroșani, denumire sub care funcționează și azi. Insigna postată aici reprezintă Stația de salvare de la Exploatarea (Întreprinderea minieră) Lupeni și se purta la vedere de către personalul echipelor și stației de salvare . Ea are formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 10 x 6 milimetri. În câmpul central al insignei se observă: o cruce roșie (simbolul primului ajutor), două ciocane încrucișate (simbolul mineritului) și inscripția STAȚIA SALVARE IML (Întreprinderea minieră Lupeni).

Lupeni (în germana Schylwolfsbach, în traducere "Pârâul Lupului pe Jiu") este un municipiu de rang II din judetul Hunedoara, Transilvania, Romania. Are o populație de 30642 locuitori. Este al doilea oraș ca mărime al Văii Jiului, fiind situat în partea de vest a depresiunii Valea Jiului, la o altitudine de 675 –725 m față de nivelul mării, la o distanță de 18 km față de Petroșani și cca 110 km de Deva. Așezarea este atestată documentar în anul 1770, dar există mărturii ale existenței oamenilor în această zonă încă din Comuna Primitiva, fapt dovedit de descoperirile din peștera din muntele Straja-Lupeni, unde s-au găsit obiecte vechi de ceramică. În luna august a anului 1929 a avut loc Greva minerilor din Lupeni, urmare a eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind 68 de mineri căzuți sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist ca să reprime protestul. Lupeniul este atestat documentar in anul 1770, dar primele marturii ale existentei oamenilor pe aceste meleaguri dateaza din perioada Oranduirii Comunei Primitive, fapt dovedit de descoperirile din pestera din dealul Straja-Lupeni, unde s-au gasit obiecte vechi de ceramica. In timpul ocupatiei romane aluviunile aurifere ale Jiului au fost exploatate sporadic. In depunerile formate de-a lungul timpului, arheologii au descoperit un bust al zeului Ares (in mitologia romana, fiul lui Jupiter si a Iunonei, una dintre divinitatile protectoare ale Romei). Populatia Vaii Jiului nu a fost niciodata numeroasa in Evul Mediu. Localnicii se indeletniceau cu pastoritul si traiau in catune risipite pe munti. Existau, in apropierea cursului raului Jiu, conform marturiilor vremii. Lupeniul s-a format in urma unor migrari intense ale populatiei venite de pe Valea Streiului, Tara Hategului, pentru bogatele pasuni si fanete care se gaseau in zona. Locuitorii din satul Valea Lupului sunt aceia despre care se crede ca au intemeiat localitatea Lupeni, iar satenii din Rau Barbat au format satul Barbateni. Dupa anul 1840, demarand explorarile si exploatarile miniere in zona, s-au produs prefaceri care aveau sa contureze noul destin al acestor locuri, schimband radical viata oamenilor din zona. Companiile straine care detineau diferite perimetre miniere au adus mineri polonezi, cehi, austrieci, slovaci, maghiari si romani din Muntii Apuseni sau Baia Mare, fapt care a schimbat, sub aspect demografic, structura sociala a Vaii Jiului. Activitatea miniera a inceput in zona de sud a municipiului Lupeni, dedesubtul actualelor cartiere de locuinte: Vascoza III si IV, la estul carora se afla putul si galeria Elisabeta - prima exploatare miniera din localitate. Accesul in galerie este pastrat si bine conservat si poate servi ca obiectiv pentru turismul industrial marcand inceputul activitatilor miniere in zona. Municipiul Lupeni a devenit cel mai mare producator de carbune cocsificabil din tara cu o dezvoltare monoindustriala, 80% din populatie traind din minerit sau alte activitati conexe. Odata cu descoperirea si inceperea exploatarii industriale a zacamantului de huila, in 1881, langa vechile catune au aparut coloniile de muncitori, care s-au dezvoltat permanent, odata cu intensificarea activitatii extractive. La inceputul secolului trecut zona cunoaste o dezvoltare fara precedent, prin construirea caii ferate care lega Lupeniul de Petrosani, in 1890-1892, si, prin aceasta localitate, de Simeria (actualmente, unul dintre cele mai importante noduri de cai ferate din Romania). Populatia municipiului a crescut permanent si s-a multiplicat de aproxirmtiv 10 ori. Este o perioada de inflorire fara precedent pentru Lupeni. Atunci s-au deschis si minele Sfantul Stefan, Nord, Victoria, Sud, Putul Sud, si, paralel cu acestea, s-au construit coloniile muncitorilor care aveau sa lucreze in puternicul centru minier care se nastea in Valea Jiului. Dezvoltarea industriala a zonei a fost afectata sever de criza economica din perioada interbelica. Colapsul economic a determinat mari convulsii sociale: in 5 - 9 august 1929, la Lupeni a avut loc o puternica greva, inabusita in sange de catre autoritatile vremii. Bilantul a fost tragic: 22 de morti si 58 de raniti. Lupeniul a fost declarat oras in anul 1941, moment in care avea 12000 de locuitori. In Valea Jiului, localnicii au reprezentat forme de viata rustica vechi, cum in putine locuri din tara se pot constata; ultimul secol de viata industriala a Vaii Jiului insa, a influentat si viata acestora, dar se mai pastreaza inca obiceiuri si traditii cu o vechime de sute de ani. Desi inainte de descoperirea carbunelui, populatia se ocupa exclusiv cu cresterea animalelor si prelucrarea produselor animaliere, aceste ocupatii, daca nu au fost date uitarii, au ajuns sa fie insignifiante, atat ca valoare a productiei obtinute, cat si ca pondere in totalul populatiei ocupate. Dezvoltarea economica, cresterea populatiei, au impus schimbarea aspectului urbanistic al localitatii, in locul coloniilor aparand cartiere noi de locuinte cu extindere pe verticala, cu spatii verzi, cu spatii comerciale si locuri de joaca pentru copii. Dupa 1990, unitatile miniere au intrat intr-un proces de restructurare cu consecinte deosebite in plan social. Un numar mare de mineri au fost disponibilizati, iar activitatea din domeniu s-a restrans, acestea afectand si ceilalti agenti economici cu activitati conexe - furnizori de materiale, utilaje si servicii, precum si agentii economici care activeaza in sfera comertului si serviciilor. Astazi, pe raza administrativa a municipiului Lupeni, industria miniera este reprezentata de doua exploatari miniere: Lupeni si Barbateni, precum si de Preparatia Carbunelui Lupeni, care le deserveste. Municipiul Lupeni isi cauta o noua identitate, dupa ce industria miniera, preponderenta in zona, a suferit o ajustare majora, determina ta de noile realitati politice si economice ale Romaniei. Paralel cu falimentul unor firme care coabitau cu industria miniera locala, s-a nascut, si in Lupeni, sectorul privat, care astazi constituie o importanta prezenta in economia municipiului. In ultimii ani, au aparut si s-au dezvoltat importante firme in domeniul turismului, industriei forestiere, industriei panificatiei, comertului etc.

Compania națională a huilei - Petroșani

Prezint mai jos un scurt istoric al industriei miniere în Valea Jiului; Pe fondul protectionist creat de statul austro-ungar, în anul 1840, fratii Hoffmann si Karol Maderspach au început exploatarea la suprafata a zacamântului de carbune de la Vulcan, Petrosani si Petrila. În anul 1854 initiatorii exploatarii miniere din Valea Jiului s-au unit în "Societatea de mine din Transilvania-Vest". În anii 1857 - 1858 - Minele acestei societati au fost cumparate de "Societatea anonima de mine si furnale din Brasov", care fiind sprijinita financiar de Wiener Bankverein, Banca Comerciala din Pesta, Deutsche Bank si Banque de Paris et Pays-Bas, a devenit a patra producatoare de fonta a imperiului. În anul 1885 - Germanii Iosif Ritter si G.Gerbert au înfiintat "Societatea de mine de carbuni din Valea Jiului de Sus", cu sediul în Vulcan si cu unele posesiuni în partea nordica a bazinului, la Dâlja, Iscroni si Vulcan si altele în partea vestica la Uricani si Câmpu lui Neag. Societatea va functiona pâna în anul 1930 când va fi absorbita de "Societatea Petrosani". În anul 1890 - A fost înfiintata " Societatea anonima de mine de carbuni din Jiu - Uricani" cu capital privat maghiar, care s-a angajat în construirea caii ferate Petrosani - Lupeni si a arendat perimetrele miniere situate de-a lungul caii ferate în constructie. În anul urmator, 1891, prin asocierea cu o serie de capitalisti francezi, sprijiniti de banca "Credit Lyonnais", societatea îsi schimba numele devenind "Societatea anonima de mine si carbuni din Uricani-Valea Jiului", cu sediul în Lupeni. În anul 1899, împreuna cu firma germana "Oberschlesiche Kokswerke", a înfiintat "Societatea anonima pentru fabricarea cocsului din Uricani-Valea Jiului", care a construit în 1900 prima cocserie din zona, care aproviziona furnalele din Calan. În anul 1894 - "Societatea anonima de mine de carbuni din Salgotarjan", sprijinita financiar de Wiener Bankverein, a cumparat toate minele si drepturile de arenda ale Societatii anonime de mine si furnale din Brasov. Sfârsitul secolului XIX Activitatile miniere din Valea Jiului se desfasurau în cadrul unor perimetre având suprafata totala de 8991,5 ha. Repartizarea pe societati era urmatoarea : Societatea Salgotarjan - 5572,9 ha, Societatea Uricani - Valea Jiului - 2713,1 ha, Societatea Valea Jiului de Sus - 705,5 ha. În anul 1920 - A luat fiinta Societatea comerciala anonima româna "Petrosani", compusa din doua mari grupuri de actionari: grupul alcatuit din fosta societate anonima "Salgotarjan" împreuna cu Banque Comerciale Hongroise si un grup format din 19 mari banci. În anul 1924 - Un grup de 12 banci românesti, împreuna cu societatea "Uricani-Valea Jiului" a constituit Societatea anonima româna "Lupeni" pentru ca în anul 1926 să ia ființă "Societatea carbonifera Lonea", proprietate a statului român. Din anul 1928 datorita crizei economice a început închiderea unor mine : Lonea I (1928), Lonea II (1931), Dâlja si Vulcan ( 1931). În anul data de 29 mai 1931 societatile "Petrosani" si "Lupeni" au fuzionat sub numele Societatea miniera "Petrosani". La Petrila, s-a construit o Preparatie moderna, cu o capacitate de 270 tone/ora, care era considerata ca una din cele mai mari din lume. În data de 20 august 1949 s-a înfiintat Societatea româno - sovietica pe actiuni pentru exploatarea si desfacerea carbunelui "SOVROM - CARBUNE" . La data 14 septembrie 1956 s-a înfiintat Combinatul carbonifer Valea Jiului, care a functionat din 1 octombrie 1956 pâna în 1 aprilie 1969 pentru ca din data de 1 aprilie 1969 să devină "Centrala Carbunelui Petrosani", iar din august 1977 "Combinatul Minier Valea Jiului" (CMVJ).
În urma desființării Combinatului Minier Valea Jiului, în anul 1991 se constituie Regia Autonoma a Huilei din România si începe un proces amplu de restructurare/reorganizare. În data de 20 noiembrie 1998 Regia s-a transformat în "Compania Nationala a Huilei S.A - Petrosani".

Festivalul național de epigrame, fabule și literatură umoristică

"Dacul vesel" prima ediție - Orăștie 8 9* 10 iunie 2018

Festivalul național de epigrame, fabule și literatură umoristică “Dacul vesel” este o acțiune culturală (festival) cu caracter de concurs ce se desfășoară anual în luna iunie, începând cu anul 2018, în municipiul Orăștie, din județul Hunedoara. În cadrul festivalului-concurs “Dacul vesel” se prezintă epigrame, fabule și alte genuri din literatura umoristică. La festival participă creatori de gen din România și Republica Moldova care își prezintă creațiile în fața publicului amator de umor. Deasupra am postat o diplomă acordată uneia dintre participante la acest festival.

Orăștie, mai demult Oroșteiu (în limba germană - Broos, în limba maghiară - Szászváros, în traducere „Orașul sașilor”, în limba latină – Saxopolis, este un municipiu din județul Hunedoara. Descoperiri întâmplătoare au indicat existența unei civilizații romane înfloritoare. Orașul este atestat documentar pentru prima dată în Diploma andreană din anul 1224. Localitatea este menționată în acest document drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania. Datorită tradițiilor sale istorice, importanței culturale și gradului de dezvoltare economică și urbană, în anul 1995 orașul a fost ridicat la rang de municipiu. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 18227 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 21213 locuitori) , dintre care: români – 86,58%, maghiari – 1,53%, romi – 5,42% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului hunedorean Orăștie, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,91%, romano catolici – 1,02%, penticostali – 3,76%, greco catolici – 1,27% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine Castro Dewa. Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură locale, din vremuri diferite.

Noua biserică evanghelică reformată

Cantonul silvic - Strada Carmen Sylva

Biserica reformată

Biserica baptistă

Strada Crișan

Strada Dr. Petru Groza

Strada Domnița Elena

Serviciul de ecarisaj - Strada Horea

Ocolul silvic

Strada Cloșca

Strada Simion Bărnuțiu

Muzeul județean

Strada Călugăreni

Căminul de ucenici - Piața Barițiu

Sinagoga - Strada Decebal

Camera de muncă - Strada Avram Iancu

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.