Epaminonda's Blog.....: OELDE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea germană OELDE,

districtul WARENDORF, bundes landul RENANIA DE

NORD WESTFALIA și câteva trimiteri poștale ilustrate din

vremuri diferite, precum și o insignă și o monedă locale

Primăria veche

Centrul

Parcul

Hotelul

Biserica St.Vitius

Gara

Judecătoria

Biserica St.Johannes

Fabrica de bere

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Monedă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - L.I.T.A. Craiova

(Liceul industrial transporturi auto)

Liceul Industrial Transporturi Auto, denumire actuală Liceul Tehnologic Auto, este o căutată instituție de învățământ liceal din municipiul Craiova, situată pe Bulevardul Nicolae Romanescu, la nr. 99. La data de 6 martie 1866, Costache Dima Popovici, unul dintre bogaţii negustori craioveni, îşi lasă averea, compusă din mai multe case în Craiova, precum şi câteva moşii în judeţele Dolj şi Romanaţi, în administraţia primăriei comunei Craiova ca, după moartea sa, "fără cea mai mică întârziere a pune în fapt fondarea unui institut de fete în casele mele, ce le destinez numai pentru aceasta, în care institut de creştere şi învăţământ se va ţine şapte ani permanent douăzeci de fete (eleve) şi de va prisosi din venit să se mai adaoge numărul elevelor iar neprisosind să se mai scadă din fete ale părinţilor fără mijloace şi de bună naştere." În anul 1869, la doi ani după moartea lui Costache Dima Popovici, primăria oraşului Craiova trece la punerea în practică a prevederilor testamentare prin inaugurarea şcolii în localul de pe strada Mitropolit Firmilian nr.14. Prima directoare a şcolii a fost Emma Theaodorian, sora omului politic Eugeniu Carada. Ea a condus institutul timp de două decenii impunându-l în reţeaua şcolilor craiovene. Timp de mai bine de şase decenii Institutul "Costache Dima Popovici" a rămas în afara reţelei învăţământului de stat, absolventele bucurându-se doar de însuşirea unei meserii, fără ca această calitate să fie recunoscută oficial. Între anii 1921-1929 Fundaţia Popovici şi-a pierdut caracterul de şcoală, devenind cămin pentru fetele venite să urmeze alte şcoli din oraş. Începând cu anul 1931 institutul devine Şcoala de menaj "Costache Dima Popovici". Din iniţiativa ajutorului de primar Maria Popp se trece la reorganizarea şi aşezarea ei în reţeaua şcolilor similare din cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice. În perioada 1931-1949, şcoala a funcţionat fără întrerupere pregătind eleve în specialităţile spălat, călcat, croitorie, ornamentaţie, bucătărie şi ţesătorie, pregătire ce se făcea în paralel cu pregătire teoretică, îndeosebi cu caracter uman. În cadrul şcolii, în anul 1948, a funcţionat şi un gimnziu unic, cu o singură serie de 35 de absolvenţi. Între anii 1949 - 1955, școala s-a "Şcoala medie tehnică mixtă de drumuri şi lucrări de artă", înfiinţată prin ordinul 78078/1949 iar, din 1955 devine Centrul Şcolar M.T.N.A., cuprinzând o şcoală profesională şi una tehnică, care apoi devine Şcoala Profesională Auto care a pregătit mecanici şi electricieni auto, atât la cursuri de zi, cât şi la cursuri serale. În anul 1964 Şcoala Profesională Auto a devenit Grup Şcolar Auto, deoarece s-a înfiinţat şi şcoala de maiştri auto. În anul 1974 pe lângă Grupul Şcolar Auto s-a înfiinţat Liceul Industrial Auto nr.4 iar din 1981-1982 devine Liceul Industrial nr.4, în cadrul căruia, în 1990-1991, se înfiinţează o secţie de real, o secţie de uman şi o secţie cu profil sportiv-fotbal. Din anul 1990, Liceul Industrial Auto nr. 4 s-a transformat în Liceul Teoretic "Traian Demetrescu", numele fiindu-i dat în memoria poetului craiovean a cărui statuie se afla în apropierea sediului unităţii şcolare. Din anul 1991 s-a revenit la specializarea cunoscută de profil industrial auto, denumindu-se acum Grup Şcolar Industrial "Traian Demetrescu". În anul 2004 Grupul Şcolar Industrial "Traian Demetrescu" s-a unit cu I.C.M. Nr.1 schimbându-şi pentru prima dată sediul şi denumirea în Grup Şcolar "Traian Demetrescu", funcţionând în localul fostului I.C.M.Nr.1 de pe Bulevardul Decebal nr.105. Începutul anului şcolar 2012-2013, a adus şi schimbarea numelui grupului nostru în Liceul tehnologic auto, având următoarele forme de învăţământ :

gimnaziu profil sportiv - fotbal;
liceu curs de zi - meserii din domeniul mecanic şi electromecanic precum şi seriile din filiera vocaţional - fotbal;
liceu curs seral - completare studii pentru absolvenţii şcolii profesionale;
şcoala postliceală - meserii din domeniul auto (Tehnician în Transporturi Auto Interne şi Internaţionale);
şcoala profesională - pentru calificările din domeniile mecanică și electric.

Insigna - Liceul N.Bălcescu - Craiova 1826 -1966

Liceul Nicolae Bălcescu, denumire actuală - Colegiul Național „Carol I” este o apreciată instituție de învățământ din municipiul Craiova, având statut de monument istoric. Zilnic acest liceu isi deschide zilnic portile pentru mai mult de 2000 de elevi. Istoria acestei scoli doljene in care renumele generatiilor anterioare se intalneste cu cel al generatiilor contemporane incepe cu aproape 100 de ani in urma, in 1826, cand doi fosti elevi ai lui Gheorghe Lazar si Ion Heliade Radulescu, profesorul Stanciu Capataneanu si invatatorul Grigore Plesoianu au pus bazele Scolii Nationale Medii, a doua scoala medie din Principate, dupa Colegiul "Sfantul Sava" din Bucuresti. La inceput, Scoala Centrala a functionat in chiliile de la Manastirea Obedeanu, apoi in cele de la Biserica Madona Dudu. In octombrie 1832 se cumpara actualul teren al Colegiului, în centrul Craiovei, cu suma de 300 de galbeni donati de catre vornicul Iordache Otetelisanu, urmand ca abia in 1842 sa se inaugureze primul local, cel imortalizat de pictorul Theodor Aman in tabloul "Hora Unirii la Craiova". In sala mare a scolii a citit Ion Heliade Radulescu Proclamatia de la Izlaz, in timp ce Ioan Maiorescu, directorul institutiei, urcat intr-un pom din fata cladirii, citea aceeasi Proclamatie pentru elevi si ceilalti craioveni. Dupa infrangerea Revolutiei de la 1848, timp de trei ani, scoala se inchide pentru ca nu are dascalii necesari, iar turcii transforma cladirea in cazarma si bucatarie, incalzindu-si mancarea cu mobilierul si cartile din biblioteca. In 1853, scoala devine comandament tarist si spital. Gheorghe Marin Fontanin protesteaza, este arestat, alungat, dar se intoarce si in 1854 redeschide scoala, pe care o va conduce cu autoritate si competenta inca douazeci si sapte de ani. In 1885, prin inalt Decret Regal, scoala primeste numele Liceul "Carol I". Intre anii 1893-1895 se construieste actuala cladire a liceului ce a costat peste un milion de lei si in fundatia careia regele Carol I a asezat personal un cilindru metalic cu documentul oficial al ctitoriei ce va deveni cladire de patrimoniu. Pictorul Francisc Tribalski a realizat frescele din biblioteca si sala rotunda, iar cladirea noua, cu cupola, a fost dotata cu mobilier luxos. Insa si acest local a devenit spital in timpul Primului Razboi Mondial. În anul 1915, în cancelaria liceului aveau loc ședințele Societății „Prietenii Științei”, filiala Craiova, cu profesorii liceului mai ales. Activitatea se desfășura având ca membri personalități ale timpului. Ei au meritul de a fi înființat Universitatea din Craiova. În octombrie 1926 laboratorul de fizică este dotat cu aparate în valoare de 38630 lei și este adusă la biologie colecția de roci. În anul 1927 liceul nu avea bani să plătească primăriei taxa de 240.000 lei reprezentând contravaloarea taxei de construcție pentru al doilea etaj astfel clădirea liceului este sechestrată. Datoria la Banca Națională era de 2 milioane, cu care bani conducerea liceului a îmbogățit școala cu: un etaj (1925-1927), un stadion, o aripă nouă pentru internat, un bazin de înot, instalații sanitare moderne, o bibliotecă proprie etc., în valoare totală de aproape 7 milioane de lei. În 1912, liceul fusese împroprietărit cu 11 ha în afara orașului unde se vor construi grajduri pentru vite și locuințe pentru angajați. În perioada 1922-1933 cinematograful liceului prezintă filme săptămânal joi, vineri, sâmbăta și duminica între orele 15-20. In anul 1948, cu ocazia centenarului revolutiei pasoptiste, liceul primeste numele de Colegiul Popular "Nicolae Balcescu", dar in 1997 va reveni la vechiul nume "Carol I", ce se pastreaza pana astazi. De altfel, ambele personalitati istorice sunt considerate mentori spirituali ai Colegiului din Craiova. De-a lungul timpului, rezultatele deosebite ale elevilor au consacrat Colegiul National "Carol I" la nivel international. Elevii, indrumati de profesori de exceptie, au adus scolii lor, dar si Romaniei, 52 de premii internationale, dintre care 17 medalii de aur, 22 de medalii de argint si 13 medalii de bronz. De asemenea, foarte multi absolventi ai Colegiului National "Carol I" sunt admisi la prestigioase institutii de invatamant superior din strainatate, unde sunt apreciati pentru rezultatele obtinute. Atat profesorii, cat si elevii au participat de-a lungul timpului la parteneriate cu alte scoli din tara sau din strainatate. Astfel, prin intermediul schimburilor interculturale, ei au avut posibilitatea sa vina în contact cu elevi si profesori din Franta, Italia, Belgia, Spania sau Germania. Pe langa valorile umane cultivate de spiritul colegiului de-a lungul zbuciumatei sale istorii, se remarca în aceeasi masura interesul de a înnobila acest spatiu aparte si prin valorile materiale, create cu migala, rabdare si dragoste de arta si de stiinta. Picturi, piese de mobilier, colectii rare de fluturi si de roci, remarcabile valori de patrimoniu, întregesc unicitatea acestei catedrale a culturii, ce iese astfel din tiparele obisnuite ale unei simple institutii de învatamant. Biblioteca Colegiului National "Carol I" este una dintre cele mai valoroase din tara prin vechime si prin tezaurul pe care il detine. Mai mult decat "un templu al culturii", cum o numea Nicolae Titulescu, fost elev al liceului, biblioteca "Mihail Strajan" are o identitate, o valoare si o biografie, pe drept cuvant, "regesti". A luat nastere la 18 octombrie 1836 si contine carti rare, tiparite cu mai bine de patru secole în urma, daca tinem seama ca cea mai veche carte înregistrata a fost tiparita în 1514 ("Tratat de numismatica" de Budeus). Lucrarea cu cele mai multe volume este "Mémoire et reconnaissance" cu autograful lui Lamartine, aflat pe prima pagina a volumului. Cele 40 de volume sunt legate în coperte verzi, scrise cu auriu si dateaza din 1826, chiar anul înfiintarii colegiului. Cea mai valoroasa carte romaneasca existenta în biblioteca este Biblia de la Bucuresti, unul dintre putinele exemplare pastrate în tara. Douazeci si patru de roci descoperite pentru prima data pe teritoriul Romaniei se afla la Colegiul National "Carol I". Aceasta colectie a fost realizata de învatatorii Dumitru si Stefania Alexandrescu între 1900 si 1982 si donata colegiului în 1985. Rocile sunt adunate din minele de la Cavnic, fostele mine aurifere de la Baia Sprie, Herja, Ruschita si din muntii Gutin. Printre ele se numara diamantul de Maramures, marcasita, cuartul ametistizat, blenda neagra, cuart de cavnic, cuart cu calcita, marcasita, pirita, ametist, azurit, stribina cu barita. De asemenea, 5700 de exemplare exotice si 2000 de microlepidoptere autohtone se afla in colectia de fluturi adapostita de Colegiul National "Carol I". În 1974, colectia de fluturi Adriana si Ioana Rusescu a completat colectia Claudia si Ion Stanoiu, reunind astfel exemplare din toate zonele globului. Pot fi admirate aici specii precum Bombicidele de China, Brasolidele din Peru, Uranidele din Madagascar, Morfidele din Brazilia, Peru si Guyana, Papilonidele din Sumatra si Filipine, Argona Mittrei din Madagascar, Hysania Agrippina din Brazilia, Fluturele Morpho, Fluturele Caligo Eurilocus, Fluturele Saturnia Pyri din Oltenia etc. O alta valoare adapostita la Colegiul "Carol I" este Ecorseul lui Brancusi, lucrarea de absolvire a Scolii de Belle Arte din Bucuresti. Replica aflata în laboratorul de biologie de la Colegiul National "Carol I" este una dintre cele patru existente în lume. Sursa de inspiratie pentru Ecorseu a fost mulajul lui Hermes, aflat in Muzeul Capitolium din Roma. Adresa de corespondență a instituției de învățământ este Strada Maiorescu Ioan, nr. 2.

Regimentul 46 Transmisiuni "Frații Buzești" (UM 01662) 20 ani

Regimentul 46 Transmisiuni a luat ființă la data 1 iunie 1980, în baza Ordinului General al ministrului apărării naţionale nr. 008 din 02.04.1980, în garnizoana Craiova (cazarma 878), cu personal şi tehnică din garnizoanele Bucureşti, Buzău, Craiova, Cluj Napoca şi Târgu-Mureş. La 20 august 1981, prin Decretul Prezidenţial nr. 132, Regimentului 46 Transmisiuni i s-a înmânat Drapelul de luptă, simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare. La 14 iulie 1995, Regimentul 46 Transmisiuni a primit noul Drapel de luptă şi i sa atribuit numele onorific de ,,FRAŢII BUZEŞTI”. În perioada 2001- 2005 Regimentul 46 Transmisiuni se reorganizează structural şi se transformă în Baza 14 Instrucţie Transmisiuni, subordonată Şcolii de Aplicaţie pentru Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic a Comandamentului Transmisiunilor, conform planului de transformare a Armatei României şi priorităţilor acelei perioade. A fost una dintre cele mai grele etape ale existenţei unităţii. Misiunea de bază a fost fundamental schimbată şi a devenit, dintr-una de asigurare a unor relaţii informaţionale şi realizare a unor legături într-una de instruire centralizată a tuturor soldaţilor (deopotrivă militari în termen şi militari cu termen redus) transmisionişti din toată Armata României. Începând cu data de 01.08.2005, prin Ordinul şefului SMG nr. B5/S/1187/2005, Baza 14 Instrucţie Transmisiuni s-a transformat în Batalionul Instrucţie Transmisiuni, subordonat Centrului de Pregătire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”. La data de 29.03.2006, ministrul apărării a aprobat cu Ordinul nr. DR 1210 ca unităţii noastre să i se atribuie denumirea onorifică de „FRAŢII BUZEŞTI”. În acelaşi timp, Batalionul Instrucţie Transmisiuni „Fraţii Buzeşti” a devenit continuatorul tradiţiilor de luptă ale Regimentului 46 Transmisiuni şi Bazei 14 Instrucţie Transmisiuni. Începând cu data de 01.09.2008, în baza Ordinului G2/S/1302 din 31.08.2008, Batalionul Instrucţie Transmisiuni se restructurează şi se transformă în Batalionul Instrucţie Comunicaţii şi Informatică „Fraţii Buzeşti”având ca misiune principală formarea luptătorului şi specialistului în arma comunicaţii şi informatică.

Insigna - F.C.Universitatea Craiova

Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a înscris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova.

Placheta - Semicentenarul boxului oltenesc - 1923 Craiova 1973

Date concrete despre boxul craiovean și doljean care să facă obiectul unei prezentări închegate nu am găsit, așa că vă prezint mai jos câteva informații despre acest sport atât de îndrăgit. Să reținem că pe plai oltenesc s-a practicat boxul încă din anul 1923, deci există o bogată tradiție.

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului. Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare.

Insigna - Hora - Craiova 1904

Despre produsul medalistic de mai sus nu am nici un fel de informații. La o primă vedere se poate presupune că Hora era, pe la anul 1904, numele unei formații muzicale corale sau instrumentale din municipiul Craiova. Dacă sunt cititori care dețin informații referitoare la această insignă sau formație muzicală este rugat să le împărtășească cu noi. Aveți la dispoziție rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol. Mulțumesc!

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului din vremuri diferite.

Institutul Z.Mărăcinescu

Biserica - Sfânta Treime

Teatrul național Marin Sorescu

Școala normală

Banca Olteniei (Hotel Palace)

Universitatea

Casa Băniei

Școala Madona Dudu

Turnul din Parcul Bibescu

Gimnaziul fiilor de militari

Palatul Vorvorenilor

Catedrala Sfântul Dumitru

Palatul Jean Mihail

Prefectura

Uzina Electroputere

Primăria

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite.