Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea belgiană CALLENELLE,
municipalitatea PERUWELZ, provincia HAINAUT,
regiunea VALONIA, din vremuri diferite.
Cafe - restaurant
Castelul domnului Carton
Strada Școlii Comunale
Biserica
Castelul Bitremont
Pensionul de doamne Saint Maur
Gara
Strada Tournai
Hotelul Tournai
Vedere generală
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_________xxx_________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi
subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în
articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Insigna - Mihai Eminescu
Mihai
Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a
fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de
critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura
română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în județul
Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost
activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la
vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele
poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost
dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25 ianuarie
1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa
din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15
iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului
Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu –
Bucureşti. La data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al
Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul
vremurilor actuale.
Deasupra am aplicat o fotografie a lui Mihai Eminescu la
1870 și dedesubt câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a
fost el;
- Mita e-n stare să pătrunză
orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale
administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
- Partidele, la noi, nu sunt
partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute
nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței
legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc,
nu comunitatea de idei.
- Uzurpatori, demagogi, capete
deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin
nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din
neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.
- Părerea mea individuală e că
politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică
necoaptă.
- Vom avea de-acum înainte
dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi
mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu
sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
- Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text
franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege.
- Poporul a pierdut de mult
încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul
raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
- Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva,
care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de
cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier
maşini, din lână postavuri.
- Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce
formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este
curată muncă zadarnică
- De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar
economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă;
civilizaţia economică este mama celei politice.
- Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele
civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub
care asemenea rezultate să se producă de la sine.
- Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu
continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi
plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres,
ci devastare…
- Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o
parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o
serie de sărituri fără orânduială.
Mărturie de căsătorie - Semper (împreună)
Roland de Berwick & Magdeleine Ghica 17 iunie 1920
Se pare că
produsul medalistic de mai sus este o mărturie de căsătorie. Astăzi aceste mărturii de căsătorie (nuntă) au alt
aspect și ele se așează pe masă, în salonul în care are loc petrecerea de nuntă, înainte de sosirea invitaților.
Aceste produse erau foarte rare, ele se comandau de familiile foarte înalte.
Mai obișnuite erau mărturiile de botez care imortalizau momentul creștinării
unui nou născut. Căutând să văd cine sunt personajele imortalizate pe produs am
aflat că Magdaleine Ghica (corect – Madeleine Ghika) a făcut parte din renumita
familie boierească Ghica din Muntenia. Despre celălalt personaj nu am aflat
nicio informație.Insigna specialist clasa a 2-a - parașutist
Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre,
sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire.
În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra
nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați
specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3,
diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei
asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și
întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.
Ciclo-cros locul II - 18 octombrie 1934
Ciclismul este,
în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de
transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere
bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină
sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă
Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare
riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii
locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se
numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al.
Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care
doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete
cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut,
sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele
velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas”
si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut
din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km,
este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data
cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si
organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se
infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs
oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de
binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la
periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o
activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in
1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina
prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor
Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata
”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe
bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre.
Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o
turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul,
velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa
atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de
sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau
neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia
de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul
acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si,
totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma
”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de
333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta
Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o
bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania,
Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn
de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea
fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza
s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va
relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din
initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea,
este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat
concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898.
Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de
concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in
teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment,
care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee
organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si
organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica
a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor
Sportive din Romania (FSSR).
Jetonul - Calu - Bun pentru cantina Juster & Agatstein - 10 bani
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele
monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local
şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de
administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care,
ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este confecționat
din alamă, are forma rotundă și diametrul de 23 milimetri. El a fost
confecționat pentru Cantina Juster & Agatstein, fiind opera renumitului
gravor bucureștean Carniol fiul. Pe una din fețe, în interiorul unui cerc
periferic continuu, este aplicată inscripția: “CALU” iar dedesubt este
inscripționat curbat numele gravorului: “CARNIOL FIUL”. Periferic circular,
urmând conturul jetonului, sunt aplicate inscripțiile: “BUN PENTRU CANTINA” (la
partea superioară) și “JUSTER & AGATSTEIN” (la
partea inferioară), separate de câte un punct,
abia vizibil. Pe avers, în interiorul a două cercuri periferice (unul continuu
și altul perlat) este gravată valoarea jetonului: “10 LEI” (pe două rânduri, cuvântul banii fiind
redat curbat. Insigna - IMAGREX - Cima - România
(Întreprinderea de Mașini Agricole Export)
Există foarte puține informații cu referire la produsul insignografic postat mai sus. Se pare că este sau a fost o
firmă de comerț exterior specializată în vânzarea mașinilor și utilajelor
agricole de orice fel. IMAGREX este acronimul unei companii bucureștene ce are
sediul pe Strada Lipscani, nr.19, și care se numește Întreprinderea de Mașini Agricole Export.
____________ooOoo___________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Șahist estonian, mare maestru international, Paul Keres
a trăit între anii 1916 - 1975
Detalii vignetă de pe bilete spaniole de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 08.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu