Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea olandeză HEES, municipalitatea
NIJMEGEN, provincia GELDERLAND, din vremuri diferite
și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.
Vila Rica
Biserica Sfântul Petru
Casa Marienhof
Mănăstirea Sfântul Iosif
Vila The Corner
Vila Eichenhof
Vila Oud Hees
Vila Orangestein
Vila Buintenlust
Vila Maria
Vila Andelshof
Vila De Beuken
Vila Korte
Moara H.Fleuren
Arhitectură locală
Trimiteri poștale
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_______xxx_______
O MEDALIE,
O PLACHETĂ ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi
subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în
articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi
(medaille) şi spanioli (edala).
Mihail C. Șutzu
Societatea numismatică română
1904 primului ei președinte 1933
Mihail
C. Șuțu a fost un istoric și numismat român, membru titular al Academiei
Române, care s-a născut la data de 15/27 februarie 1841 și a decedat la data de
9 iulie 1933. În perioada 18 noiembrie 1899 – 31 decembrie 1904 a îndeplinit
funcția de guvernator al Băncii Naționale a României. În perioada 1904 – 1930 a
fost președinte activ al Societății Numismatice Române, de fapt primul
președinte al acestei societăți. Enumăr mai jos câteva dintre lucrările și
articolele publicate de acesta:
- Introduction
a l'etude des monnaies de l'Italie antique (volumele I și II; 1883 Paris)
- Greutate
de plumb inedită a urbei Tomis (1904)
- Monete
din colecțiunea noastră inedite sau puțin cunoscute, în urbele antice din
Dobrogea (1908)
- Ponduri
antice inedite din Tomis și Callatis, (1913)
- Ponduri
și monede identice din orașele noastre pontice (1915)
Insigna - Prietenii Scânteii
P.C.R. - (Partidul Comunist Român)
Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist
Român, înainte de căderea lui în decembrie 1989. În zile de 22 și 23 decembrie
1989 au apărut două numere speciale ale ziarului, sub titlul Scînteia
poporului, tipărit pe o singură față a paginii. Au apărut două numere și după
aceea s-a trecut la titlul Adevărulu, comitetul redacțional rămânând
inițial același. Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în
urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și
octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând din 21
septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin
„Scînteia” înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor
muncii pentru înfăptuirea hotărârilor guvernului, pentru victoria socialismului
în patria noastră”. La ziarul Scânteia au lucrat reporteri și
fotoreporteri calificați, plătiți pentru munca lor specială, dar și reporteri
și corespondenți locali, proveniți din rândul muncitorimii și țărănimii, care
scriau benevol, făcând din aceasta un motiv de mândrie personală.
Insigna - Genist de frunte
R.P.R. - (Republica Populară Română)
Aceste insigne se confereau aproape tuturor militarilor în
termen, din Armata României, care obțineau rezultate mai bune în specialităţile
în care erau încadraţi. Insignele erau masive, confecţionate din fiert mort,
dar strident colorate. Militarii erau înscrişi în OZU (Ordinul de zi pe
unitate) şi uneori recompensaţi cu o învoire de 3 - 4 ore în oraş, o permisie
de 3 - 5 zile acasă, cu sau fără foi de drum, sau o infimă sumă de bani care
dacă ajungea pentru vreo 5 pachete de ţigări Virginia.
Distincția - Festivalul național Cântarea României 1987 - 1989 Locul II
Festivalul național Cântarea României a fost un ansamblu
de manifestări culturale din perioada regimului comunist, organizate sub egida
Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976,
după primul Congres al culturii și educației socialiste din 2 - 4 iunie,
același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim „Cântarea României”, al
lui Alecu Russo. Cântarea României era definită ca un „festival
al educației și culturii socialiste…, amplă manifestare educativă,
politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să
îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul
geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și
universal.” Implicația directă era că orice creație artistică, dar și
tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric,
reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor”
responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere și în
fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost promovarea
artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta populară, singura care,
în viziunea conducătorului, ar fi trebuit sprijinită.
Insigna - Fruntaș Coop
În
timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii
prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii,
printre care și sportivii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în
activitatea fiecăruia. Aici se încadrează și insigna Fruntas Coop. Baterea și
conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână
pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea
despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor
revoluționare ale poporului. Se cerea astfel o eficiență sporită în toate
domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste
distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din
metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. De pe
insignă nu lipsește spicul de grâu reprezentând “agricultura intensivă”, roata
dințată reprezentând “industrializarea socialistă a țării”, razele soarelui
simbolizând “victoria finală” în efortul
de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”.
__________ooOoo_________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Istoric elvețian de artă și cultură
Jacob Burckhardt, a trăit între anii 1818 - 1897
Detalii vignetă de pe bilete spaniole de loterie
Detaliu vignetă de pe o fotografie românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 10.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu