Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea lui Carol al II-lea cel Pleșuv. În centrul aversului monedei se prezintă portretul stilizat, privind spre dreapta al lui Carol al II-lea cel Pleșuv. În jurul portretului sunt reprezentate câteva monede din vremea sa, intercalate cu literele mari de tipar ale cuvântului:”KAROLUS” (numele personajului). Sub gâtul personajului este gravat anul emiterii monedei: ”2011” încadrat de două ornamente decorative abia vizibile, care reprezintă nomograma monetăriei statului francez și nomograma gravorului. În centrul reversului este reprezentat sigiliul oficial imperial al personajului și inscripțiile: “840 - 877” (anii între care a fost regele franciilor), “RF” (inițialele numelui statului francez – Republica Franceză) și “10 EURO” (valoarea monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2011, valoarea – 10 euro, forma – aproximativ rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, tiraj – 20000 exemplare, tiraj – 1500 buc, designer – Christian Lacroix, calitatea – proof și prețul unitar de achiziție de la Banca Franței – 50 euro.

Carol al II-lea cel Pleșuv a fost regele francilor între anii 840 – 877 E.N., ce s-a născut la data de 13 iunie 823 și a decedat la data de 6 octombrie 877. Din anul 829 a purtat titlul de dux Alemanniae, în anul 843 a moștenit partea vestică a Imperiului Carolingian (aproximativ teritoriul Franței de astăzi), iar la data de 25 octombrie 875 a fost încoronat la Roma ca împărat al Occidentului. A fost cel mai mic fiu al lui Ludovic cel Pios, care la rândul său a fost fiul împăratului Carol cel Mare. Mama sa a fost Judith de Bavaria, cea de-a doua soție a lui Ludovic cel Pios. Prin Tratatul de la Verdun (anul 843) Imperiul Carolingian a fost împărțit definitiv între:

Carol cel Pleșuv a primit Francia Occidentală (viitoarea Franță)
Ludovic Germanul a primit Francia Răsăriteană sau Sfântul Imperiu Roman (viitoarea Germanie)
Lothar a primit Francia de Mijloc, de la Marea Nordului până în Italia

În anul 869, după moartea lui Lothar al II-lea, sub Lothar I provincia Lotharingia este partajată între Franța și Germania. În anul 875 Ludovic II, fiul lui Lothar, a murit iar Carol al II-lea cel Pleșuv a devenit Împărat al Occidentului.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea lui Hugo Capet. În centrul aversului monedei se prezintă portretul stilizat, privind în față al lui Hugo Capet. Circular în jurul portretului este aplicată inscripția: “HUGUES CAPET” (numele personajului). Sub gâtul personajului este gravat anul emiterii monedei: ”2012” încadrat de două ornamente decorative abia vizibile, care reprezintă nomograma monetăriei statului francez și nomograma gravorului. În centrul reversului este reprezentă „mâna dreptății” și inscripțiile: “987 - 996” (anii între care a fost regele francilor), “RF” (inițialele numelui statului francez – Republica Franceză) și “10 EURO” (valoarea monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2012, valoarea – 10 euro, forma – aproximativ rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, tiraj – 20000 exemplare și tiraj – 20000 buc.

Hugo Capet, în limba franceză - Hugues Capet, a fost primul rege al francilor din Casa de Capet, în perioada 987 – 996, care s-a născut în anul 941 și a decedat la data de 24 octombrie 996. El l-a succedat la tron pe ultimul rege carolingian Ludovic al V-lea. În anul 956, Hugo Capet moștenește proprietățile tatălui său, Hugo cel Mare, și devine unul din cei mai puternici nobili din micul regat franc de vest. În anul 987 regele carolingian Ludovic al V-lea a murit în urma unui accident de vânătoare. În lipsa unor urmași carolingieni direcți, marii nobili francezi l-au ales ca rege pe cel mai puternic dintre ei, Hugo Capet, urmaș al lui Robert Capet, cel care cu un secol în urmă asigurase regența în regatul Franței. Hugo Capet a rămas în istorie datorită faptului că a fondat o dinastie continuă de 36 de regi, care vor domni timp de opt secole pe tronul Franței.

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea lui Phillipe II Auguste. În centrul aversului monedei se prezintă portretul stilizat, privind în față al lui Philippe II Auguste. Circular în jurul portretului este aplicată inscripția: “PHILLIPE II AUGUSTE (numele personajului). Sub gâtul personajului este gravat anul emiterii monedei: ”2012” încadrat de două ornamente decorative abia vizibile care reprezintă nomograma monetăriei statului francez și nomograma gravorului. În centrul reversului este reprezentat Castelul Samur de pe Valea Loirei și inscripțiile: “1180 - 1223” (anii între care a fost regele francilor) și “10 EURO” (valoarea monedei). Castelul este încadrat de literele majuscule de tipar: “R și F” (inițialele numelui statului francez - Republica Franceză).

Filip al II-lea al Franței, în limba franceză - Philippe Auguste, a fost regele Franței între anii 1180-1223, care s-a născut la data de 21 august 1165 și a decedat la data de 14 iulie 1223. Membru al Dinastiei Capețienilor, el a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, rege al Franței, și a celei de-a treia soții, Adela de Champagne. Filip a avut cele mai mari succese dintre regii Franței medievale, extinzându-și regatul și sporind influența monarhiei. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie.

Castelul Saumur, situat pe Valea Loirei, în departamentul Maine-et-Loire.Egal distanțată (67 km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul unor înverșunate dispute între Casele Anjou și Blois, a devenit domeniu al coroanei Franței sub Phillipe II Auguste (secolul al XII-lea). Astăzi castelul Saumur aparține statului francez, fiind înscris pe lista Monumentelor Istorice din anul 1964. Castelul Saumur a cunoscut primele fortificații sub Thibaud le Tricheur, conte de Blois, în secolul al X-lea. În anul 1026 edificiul devine proprietatea contelui de Anjou, celebrul Foulches Nerra, care îl va lăsa moștenire celor din familia Plantagenet. În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Samur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Samur, din anul 1626 până în anul 1650, va reabilita capela și va construi bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic. Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regilor Ludovic al XIV-lea și Napoleon I, iar apoi cazemată. Așezată pe un platou ce domină orașul și împrejurimile, reședința ducală mai păstrează și astăzi unele vestigii ale începuturilor sale: o deschizătură circulară în centrul curții interioare servea ca gură de ventilație pentru un străvechi tanc de apă utilizat în caz de incendiu. Micuța clădire și ingeniosul dispozitiv de scoatere a apei, anexate puțului de 60 m adâncime, pot fi înca admirate în aripa de sud-vest a castelului. Un masiv turn de observație domină celelalte clădiri, amintind că odată castelul înfrunta numeroase și grele bătălii. Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare ne spun multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în Muzeul Artelor Decorative. Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei. Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate Muzeului Calului. Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor. Castelul este considerat una dintre capodoperele culturii franceze, care trece de la rigorile medievale spre expresivitatea Renașterii.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihail Sadoveanu - Ceahlăul prozei românești

Mihail Sadoveanu (născut la data 5 noiembrie 1880 la Pașcani și decedat la data de 19 octombrie 1961 în localitatea Vânători, județul Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă semănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din U.R.S.S. Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

Insigna specialist clasa 1

(parașutist - Republica Populară Română)

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Mărturie de botez - Născut în anul 1889

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se confer copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebeblușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Metropol - 1934 (club ciclist)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Jetonul - G.H. Cafe Europa - 20 Negreanu

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este confecționat din alamă, are forma rotundă cu diametrul de 5 milimetri. El a fost realizat pentru Cafe Europa al cărui proprietar era un domn, pe numele Negreanu. În centrul unei fețe este redat grupul de litere GH (monogramat), înconjurat de un cerc perlat. Între acest cerc perlat și alte două cercuri (unul continuu și altul perlat) situate pe marginea extremă a jetonului este redată pe părțile stângă, superioară și dreaptă inscripția: “CAFE EUROPA” iar la partea inferioară este aplicat un punct vizibil. Pe cealaltă față, în interiorul a două cercuri periferice (unul continuu și celălat perlat) este gravată valoarea jetonului: “20”, dedesubt fiind gravat curbat numele proprietarului: “NEGREANU”, iar deasupra este redat un romb cu diagonala mare pe orizontală.

IMAGREX - Bucharest - România

Export - Import - Lipscani 19

Există foarte puține informații cu referire la produsul insignorafic postat mai sus. Se pare că este sau a fost o firmă de comerț exterior specializată în vânzarea mașinilor și utilajelor agricole de orice fel. IMAGREX este acronimul unei companii bucureștene ce are sediul pe Strada Lipscani, nr.19, și care se numește Întreprinderea de Mașini Agricole Export.

_____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII