Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. În data de 22 iulie 2020 Banca Centrală a statului centr-asiatic Nepal a lansat în circulaţie o nouă variantă a bancnotei de 1000 Rupii.

Bancnota, tipărită pe suport de hârtie specială, prezintă caracteristici de securitate similare cu cele ale dolarului american, reducerea numărului de falsuri fiind unul din obiectivele principale ale băncii. Bancnota are dimensiunea de 172 x 70 mm, culorile predominante fiind verde, albastru şi maro. Informaţiile sunt prezentate bilingv, în nepaleză şi în engleză. Tipărirea ei s-a făcut de către China Banknote Printing and Minting Corporation, estimându-se un tiraj total de 310000000 buc. Pe avers, în partea stângă, avem reprezentate ca elemente vizibile Vârful Everest din Munții Himalaya, iar în partea dreaptă, ca imagine latentă, Rododendronul, floarea naţională a statului Nepal.

Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 metri deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, la granița dintre Nepal și Tibet (China). În nepaleză numele muntelui este Sagarmāthā (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest. Primul om care a ajuns pe acest vârf a fost neozeelandezul Edmund Hillary împreună cu șerpașul nepalez Tenzing Norgay. Evenimentul a avut loc în data de 29 mai 1953 la ora 11.50 a.m., vârful fiind abordat pe latura sudică. De atunci și alți oameni au mai cucerit acest semeț vârf, dar s-au înregistrat și multe pierderi de vieți omenești.

Rododendronul sau azalee de grădină se numără printre cele mai apreciate plante cu care poți să dai culoare unui spațiu verde – parc, grădină, terasă, curte etc. Rododendronul are aspectul unui arbust și prezintă avantajul că se poate cultiva și la ghiveci, fiind popular în multe locuințe. Azaleea înflorește primăvara, iar florile sunt în diferite culori. Fiind o plantă de origine asiatică crescută în apropierea apelor, azaleea iubește umiditatea și nu tolerează prea bine expunerea excesivă la soare. Îi place să aibă o amplasare la umbră sau la semiumbră. Azaleea valorifică solurile acide și fertile, cu mult humus. Pentru a-i asigura substratul ideal, la plantarea rododendronului se poate veni în groapă cu un amestec de turbă, scoarță de copac (blad sau molid), pământ de pădure și nisip. Pe piață veți găsi și pământ special pentru rododendron, ideal mai ales pentru plantarea în ghiveci. O a doua sensibilitate a azaleei de grădină este gerul. Rododendronul nu rezistă la temperaturi ce coboară sub minusa 17 grade Celsius, așa că se recomandă mutarea din grădină pe timpul iernii. Ghiveciul în care se cultivă o azalee de grădină trebuie să aibă o dimensiune potrivită. Se recomandă vasele mari, de cel puțin 50 de litri capacitate.

Pe revers, vedem doi elefanţi asiatici gemeni, Ram şi Lakshman, născuţi în 2008, în Parcul Naţional Chitwan. Decizia ca cei doi elefanţi să apară pe noua bancnotă de 1000 Rupii a fost luată încă din 2012, ca urmarea a faptului că s-a decis înlocuirea elefantului african care apărea eronat pe bancnota veche, cea din 1974, cu elefentul nativ al Nepal-ului, cel asiatic. Cei doi elefanţi, simbolizînd lupta pentru conservarea speciilor de animale, au dus bancnota pe lista scurtă a bancnotelor candidate la titlul de Bancnota Anului 2020 IBNS.
2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 18 noiembrie 2006 prin care se popularizează Farul Pechiguera.

Farul Pechiguera sau Farul Punta Pechiguera Farul, este un far activ situat pe plaja Blanca de pe insula Lanzarote din Arhipelagul Canare. Acesta este al doilea far construit la Punta Pechiguera, care se află în capătul sud-vestic al insulei și a fost inaugurat în anul 1988. Farul a fost construit pe locul unuia mai vechi (din anul 1866), este construit din beton, are forma unui turn cilindric cu balcon dublu și felinar, având înalțimea de 50 metri. Farul are înălțimea focală de 55 metri, emite seturi de câte trei flashuri la interval de 30 secunde, semnalele fiind vizibilie de la distanța de 31 de kilometri. Punta Pechiguera este un promontoriu sterp de roci vulcanice; inițial destul de izolat, este acum invadat de dezvoltările de coastă din stațiunea Plaja Blanca. O promenadă de coastă, pavată, asigură legătura între far și centrul stațiunii.

3. În data de 11 ianuarie 2021, Banca Centrală a Omanului (stat situat în sud-vestul Asiei) a pus în circulaţie un set nou de bancnote (de șașe piese) completând astfel seria a 6-a de bacnote de circulaţie, serie inaugurată anul trecut, prin lansarea bancnotei comemorative de circulaţie de 50 Riali. Motivul principal al lansării noii serii este transferul de putere din Oman, o dată cu decesul Sultanul Qaboos bin Said Al Said (în ianuarie 2020), artizanul Oman-ului modern, conducerea statului fiind preluată de vărul său, Sultanul Haitham bin Tariq. Bancnotele sunt tipărite pe hârtie specială şi prezintă următoarele caracterisitici de securitate: filigram, tipărire în relief, cerneală iridescentă magnetică, microtipăritură în arabă şi engleză, fir/bandă de siguranţă, etichetă iridesecentă cu model realizat cu laser. Aversul este tipărit în arabă, reversul în engleză.

Eu vă prezint aici doar bancnota de 5 riali, care este realizată în culoarea predominantă – violet. Pe aversul acestei bancnote este reprezentată Universitatea Sultan Qaboos (prima universitate din Sultanat, inaugurată în anul 1986) şi efigia Sultanului Haitham bin Tariq. Pe revers este reprezentată Opera Regală din Muscat, inaugurată în anul 2011, prima de acest fel din Golful Persic.

Universitatea Sultan Qaboos, este singura universitate publică din sultanatul Oman, fiind situată în orașul Al Khoudh, din guvernoratul Muscat. Majoritatea studenților care sunt acceptați în universitate sunt selectați pe baza performanței lor la examenele finale de liceu. Înscrierea studenților a crescut de la 500 în anul 1986 la peste 10000 în anul 2005. Mai mult de jumătate dintre studenți locuiesc în afara campusului din cauza constrângerilor de spațiu. În prezent în universitate învață în jur de 15357 studenți, dintre care 7942 sunt femei și 7415 sunt bărbați. Studenții universității se pregătesc în nouă specialități diferite: Științe agricole și marine; Artă și Științe sociale; Economie și Științe Politice; Educaţie; Inginerie; Lege; Asistență medicală; Medicină și științe ale sănătății; Ştiinţă. Proiectarea și construirea campusului au fost realizate cu o mare atenție la îndeplinirea acestor obiective, cu aspectul general al clădirilor planificate cu atenție pentru a se potrivi nevoilor fizice, intelectuale și spirituale ale studenților, facultății și personalului. Amplasată într-o vale sub panorama puternică a poalelor apropiate ale Munților Oman, Universitatea este o gamă de gusturi de clădiri proiectate cu arcade și curți și construite în gresie albă și roz într-un mod care reflectă arhitectura tradițională omană și islamică. Universitatea a fost construită pe o axă din vale cu un capăt aliniat spre Mecca. Această linie axa începe de la porțile de intrare în universitate, trece prin clădirea administrației cu ușile sale masive omanești și se extinde neîntrerupt prin mijlocul clădirilor academice până la moscheea universității la capătul vestic al campusului. Moscheea, cu cupola sa mare și minaretele, este situată pe partea superioară a campusului și este vizibilă din multe puncte din și în jurul Universității. În perioada de proiectare, amenajarea teritoriului Universității a fost atent analizată, iar plantațiile originale au devenit de atunci grădini și paturi de flori verzi. Plantările includ specii, originare din Oman și din alte regiuni din Golf, care cresc și înfloresc într-un mediu arid. Amenajarea peisajului oferă umbră de soare, adăpost împotriva vântului și afișare splendidă a culorilor din flori și frunziș pe tot parcursul anului. Separarea islamică tradițională între sexe este menținută în arhitectura universității. Există acces separat la clădiri prin pasarele inferioare și superioare pentru bărbați și femei și locuri separate în sălile de clasă. În total, campusul descrie bogata moștenire a Omanului și a Islamului, în timp ce încorporează toate eficiențele vieții moderne. Rezultatul este un mediu educațional și de viață funcțional și atractiv.

Haitham bin Tariq Al Said este sultanul Omanului, născut la data de 11 octombrie 1955, care i-a succedat vărului său Qaboos bin Said al Said, în data de 11 ianuarie 2020. În perioada 1986 – 1994 fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe și apoi a deținut funcția de ministru al patrimoniului și culturii în Sultanatul din Oman. A studiat la Universitatea Oxford, specialitatea servicii externe. La începutul anilor ’80 a fost președintele Asociației de fotbal din Oman, el fiind descris ca un mare pasionat de sport.

Opera Regală din Muscat este principala instituție de artă și cultură muzicală din Oman. Opera este situată în districtul Shati Al-Qurm din guvernoratul Muscat, pe Strada Sultan Qaboos. Edificiul a fost construit la ordinul expres al Sultanului Qaboos al Omanului, despre care se știe că a fost întotdeauna un fan al muzicii și artelor clasice. Opera Regală din Muscat reflectă arhitectura contemporană unică a sultanatului Oman și are capacitatea de a găzdui maximum 1100 de persoane. Complexul arhitectonic este format dintr-un teatru de concert, auditoriu, grădini amenajate formale, piață de comerț cu amănuntul, restaurante de lux și un centru de artă pentru producții muzicale, teatrale și de operă. Complexul este opera arhitectului Carillion Alawi, fiind primul edificiu din lume echipat cu sistem multimedia cu afișaj interactiv. Edificiul s-a inaugurat oficial pe data de 12 octombrie 2011 cu prezentarea operei Turandot, dirijată de tenorul spaniol Placido Domingo.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează avioanele lumii.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 11 noiembrie 1999 prin care se popularizează avionul Beechcraft T-34 Mentor.

Avionul Beechcraft T-34 Mentor este un aparat de zbor cu elice, cu un singur motor turbopropulsor, avion american de antrenament, care și după șaptezeci de ani este încă în exploatare. Primul zbor cu acest tip de avion a avut loc în data de 2 decembrie 1948 , la manșă fiind pilotul de încercare Vern Carstens, dar abia din 1953 s-a introdus pe scară largă în exploatare în folosul forțelor aeriene americane și filipineze. S-au construit peste 2300 de aparate în perioadele 1953 – 1959 și 1975 – 1990. Cu timpul acest aparat de zbor a intrat și în dotarea forțelor militare a altor state precum: Algeria, Argentina, Bolivia, Canada, Chile, Columbia, Ecuador, Salvador, Franța, Gabon, Indonezia, Japonia, Mexic, Maroc, Peru, Arabia Saudită, Spania, Uruguay și Venezuela. Avionul are următoarele caracteristici tehnice:

Echipaj – 2 persoane
Lungime – 8,75 metri
Anvergură – 10,157 metri
Înălțime – 2,92 metri
Greutate gol – 1360 kilograme
Capacitate combustibil – 490 litri
Motopropulsor – 1 x Pratt & Whitney Canada PT6 A-25 turbopropulsor
Elice – viteză constantă cu trei pale Hartzell
Viteză de croazieră – 396 kilometri
Plafon de zbor – 9100 metri

5. În data de 1 octombrie 2020, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înființarea instituției, Banca Centrală a statului centr-american Nicaragua a lansat în circulație o bancnotă comemorativă cu valoarea de 5 cordoba.

Bancnota este realizată din polimer, cu toate măsurile de securitate moderne (chiar și o mini fereastră transparentă – cifra 5 de pe banda alba pe care este prezentată sigla băncii), și are dimensiunile de 126 x 67 milimetri. Aversul bancnotei prezintă sediul Băncii Naționale din Managua. Deasupra imaginii apare textul “A 60-a aniversare a BCN. Emitent de încredere și stabilitate”. Un alt element grafic semnificativ este sigla băncii și motto-ul ei, în partea stângă a bancnotei. Sigla de pe avers este colorată în argintie, iar cea de pe revers in culoarea albastră.

Banca Centrală a statului Nicaragua a fost creată în conformitate cu art. 148 din Constituția politică din anul 1950, prin Decretul legislativ nr 525 din 16 septembrie 1960. Operațiunile sale au început pe data de 1 ianuarie 1961, ca instituție a statului cu autonomie funcțională, durată nedeterminată, patrimoniu propriu și personalitate juridică. În prezent este banca este guvernată de art. 99 din actuala Constituție politică, care stabilește că: „Banca Centrală este entitatea de reglementare de stat a sistemului monetar”. Începând din 1999 , cadrul juridic al băncii a fost modernizat cu Legea nr. 317: „Legea organică a Băncii Centrale a Nicaragua”, unde este definită ca o entitate de stat descentralizată , de natură tehnică, cu durată nedeterminată, cu personalitate juridică. , active proprii și capacitate deplină de a dobândi drepturi și obligații contractuale. În prezent, Banca Centrală din Nicaragua este guvernată de Legea nr. 732, Legea organică a Băncii Centrale din Nicaragua, publicată în Monitorul Oficial nr. 148 și 149 din 5 și 6 august 2010.

Pe revers este reprezentată imaginea principală a pasajului suspendat Las Piedrecitas din capitala statului – Managua. Pasajul a fost inaugurat în data de 29 noiembrie 2018 de către președintele statului - Daniel Ortega, el fiind dedicat locuitorilor orașului, care se confruntau cu un trafic haotic. Dacă înainte de realizarea pasajului un autovehicul pierdea 40 de minute pentru a intra în oraș, acum, după realizarea pasajului, accesul se poate face în cinci minute. Noua structură constă din două rampe împletite, înalte de 23 de metri. Pasajul este construit cu protecție antiseismică, picioarele de susținere, cu înălțimi variind între 7 și 13 metri, sunt fixate în placi de beton la 15 metri sub pământ. Alegerea acestei imagini pentru bancnotă este surprinzătoare pentru o bancnotă comemorativă, de regulă acestea având motive grafice mai atrăgătoare. Se știe însă ca pasajul a fost finanțat din fonduri japoneze și că investitorii japonezi au interese majore in infrastructura statului Nicaragua.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

________xxx________

O PLACHETĂ, CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Mihai Viteazu

(Regimentul de gardă Mihai Viteazu)

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601. Domnitorul a avut un caracter dârz şi şi-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase, pentru a-şi duce la îndeplinire năzuinţele. Mihai Viteazul a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Pentru a-şi realiza scopurile, Mihai Viteazul s-a folosit de oricine, chiar şi de ibovnicele sale.

Istoricii sunt de părere că s-a căsătorit cu Doamna Stanca pentru a reuşi să acceadă la putere.
Nu se cunoaşte cu exactitate locul naşterii. Mihai Viteazul s-a născut, după unele surse, în Oraşul de Floci sau Târgul de Floci (n.r. - denumire care vine de la târgul de lână care funcţiona aici) situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile din Condica episcopiei Rîmnicului, atestă că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stângă a Oltului, judeţul Vâlcea.
Mihai Viteazul a crescut fără tată. Potrivit unor istorici, Mihai Viteazu este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun, domnitor al Ţării Româneşti. Argumentul principal împotriva acestei variante este acela că Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558, la un an după moartea lui Pătraşcu cel Bun. Astfel, este greu de crezut că acesta a avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli.
Mama lui Mihai Viteazul, de viţă nobilă sau comerciantă de rachiu. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol, o persoană foarte influentă. „Un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor“, notează istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“. Conform altor surse, Teodora era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica mănăstirii Cozia.
Ce caracter avea Mihai Viteazul. Domnitorul era un om dintr-o bucată şi foarte hotărât în toate deciziile pe care le lua. De asemenea, se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea.
Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. La început, domnitorul a făcut comerţ cu vite şi, apoi, cu giuvaieruri. A cunoscut, astfel, lumea comerţului şi a avut multe de învăţat. A deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact cu marea boierime munteană. Ajunsese să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate.
S-a căsătorit din interes cu Doamna Stanca? Mihai Viteazu s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, descendenta unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat o căsătorie din interes.
Fermecătoarea fiică a lui Mihai Viteazu. Domnitorul şi Doamna Stanca au avut doi copii, Florica şi Nicolae, cel care avea să ocupe, o perioadă, cât marele voievod era în Ardeal, tronul Ţării Româneşti. Florica avea un farmec special, care a ajuns să-l copleşească chiar şi împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cei doi ajunseseră chiar în pragul căsătoriei. Numai intervenţia energică a mamei acestuia, Maria de Spania, a oprit căsătoria dintre cei doi.
Marula, fiica nelegitimă. Mihai Viteazul a mai avut o fiica, Marula, care s-a născut în anul 1599, dintr-o relaţie a domnitorului cu o ţiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgşor“. Mihai nu îşi ascundea relaţiile extraconjugale şi chiar se afişa cu amantele. Astfel, nu a făcut nici un secret din naşterea fiicei sale nelegitime. Domnitorul şi-a vizitat iubita şi fiica în vârstă de doar un an şi i-a oferit un hrisov prin care-i lăsa moştenire, după moartea mamei sale mai multe sate.
Povestea de iubire cu fiicele dregătorului muntean Ivan Norocea. Relaţia dintre Mihai Viteazul şi soţia, Doamna Stanca, se degradează, astfel că domnitorul îşi îndreaptă afecţiunea în altă direcţie. Surorile Zamfira şi Velica, fiicele lui Ivan Norocea, i-au atras atenţai lui Mihai Viteazul atunci când a ajuns la Alba Iulia. Acestea deveniseră sfătuitoarele apropiate ale domnitorului şi apăreau mereu în preajma lor. Dacă despre, Zamfira istoricii susţin că nu există informaţii certe cu privire la o legătură amoroasă cu Mihai Viteazul, în privinţa Valicăi lucrurile sunt certe. Domnitorul se afişa cu aceasta, iar femeia nutrea speranţa că va deveni Doamnă.
Apropierea de soţia lui Sigismund Bathory. Mihai Viteazul apare într-o pictură realizată la Praga de Frans Franken alături de Maria Christierna, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Unii istorici sugerează că între cei doi a avut loc o poveste amoroasă. A divorţat de acesta, iar succesorul la tronul Transilvaniei, Andrei Báthory, vărul lui Sigismund, îi face avansuri din ce în ce mai agresive. Astfel, Maria Christierna se refugiază la curtea regală de la Pragă. Aceasta i-ar fi pus o vorbă bună lui Mihai la regele Rudolf, pentru a-l sprijini să lupte împotriva lui Andrei Báthory. SURSA – NET Adevărul.ro Târgu Jiu

Insigna - Regimentul de gardă Mihai Viteazu (7 ani vechime)

Unitatea a fost înfiinţată la 1/13 iulie 1873, ca efect al legii de organizare a armatei din 1872, sub numele de Regimentul 3 Dorobanţi. Unităţile de dorobanţi făceau parte din cadrul trupelor cu schimbul, care efectuau serviciul prin rotaţie, câte o săptămână pe lună. Iniţial, regimentul a fost organizat pe patru batalioane, însumând 1640 oameni. La 1/13 ianuarie 1877 unitatea s-a transformat în Regimentul 6 Dorobanţi Bucureşti, fiind alcătuită din 2 batalioane: Batalionul 1 “Bucureşti” şi Batalionul 2 “Ilfov”. În campania din 1877-78 regimentul a luat parte la luptele de la Rahova (07/18-9/20 noiembrie 1877), unde a căzut însuşi comandantul Batalionului 1, maiorul Constantin Ene şi de la Plevna. La 8/20 octombrie 1878, drapelul regimentului a fost decorat cu crucea „Trecerea Dunării”, iar militarii decorati cu 17 ordine „Steaua României”, 8 ordine ruseşti „Sfântul Ghorghe” şi 1 ordin sârbesc „Takovo „. La 1/13 aprilie 1880, din acest regiment s-a format prin „desdoire” Regimentul 21 Dorobanţi. Prin Înaltul decret nr. 2329 din 13/24 iulie 1891, unitatea a primit numele de Regimentul „Mihai Viteazul” Nr. 6, „în amintirea neasemuitului erou al neamului românesc de pretutindeni, fost domn al Ţării Româneşti între anii 1593-1601 şi care, în scurta sa domnie de opt ani, a înfăptuit visul dintotdeauna al românilor, Unirea Ţărilor Române”. La 20 ianuarie 1893, regimentul a concentrat 1150 de oameni din trupa cu schimbul pentru a primi cu onoruri militare, întâi în gara Predeal, apoi la Castelul Peleş, pe ASR principele Ferdinand care se întorcea de la Sigmaringen unde îşi celebrase căsătoria cu ASR principesa Maria de Edinburgh. În anul 1907 regimentul a participat la reprimarea răscoalei ţărăneşti, ocazie cu care s-a făcut uz de armă. Au fost omorâţi 8 ţărani şi au fost incendiate 150 de case in cursul operaţiunilor de reinstituire a autorităţii statului şi evitare a iminentei intervenţii străine. La 14/27 august 1916, regimentul, cu un efectiv de 51 ofiţeri, 3301 trupă, 172 cai şi 45 trăsuri, a trecut frontiera cu Imperiul Austro-Ungar, la Predeal, participând la luptele pentru eliberarea Ardealului. A fost prima unitate românească care a intrat în Braşov (Kronstadt). La 21 august/ 2 septembrie 1916 regimentul a intrat în subordinea Diviziei 4 infanterie participând la ofensiva din Transilvania, de-a lungul râului Olt şi a ocupat Făgăraşul la 14/27 septembrie. După retragerea din Ardeal, regimentul, împreună cu celelalte unităţi ale Diviziei 4 inf., a fost trimis în refacere la Băicoi. La 11/24 octombrie 1916 regimentul a fost reintrodus în luptă la sud de Azuga, participând la luptele de apărare de pe Valea Prahovei. A urmat retragerea în Moldova. La campania din anul 1917 Regimentul 6 infanterie „Mihai Viteazul” nu a luat parte. După război, în cazarma Regimentului 6 „Mihai Viteazul” din Calea 13 Septembrie a fost ridicat un monument pe al cărui frontispiciu scria: „1916-1918. Eroilor Regimentului 6 „Mihai Viteazul”. Patria recunoscătoare”. Prin Decretul Regal nr. 2192 din 19 iunie 1930, Regimentul de Infanterie nr. 6 „Mihai Viteazul” a primit numele de Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”. Structura regimentului nu s-a modificat, unitatea rămânând cu aceeaşi compunere: comanda, trei batalioane, fiecare cu trei companii, o companie de mitraliere şi o companie de depozit. Decretul Regal nr. 3324 din 20 septembrie 1930 stabileşte că regele Carol II va deveni proprietarul Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul”. În martie 1939 regimentul a fost prima unitate a armatei române dotată cu armament nou: puşti şi puşti mitraliere ZB. În iunie 1941, regimentul cu 3 batalioane, a patru companii (trei de infanterie şi una de mitraliere), compania de comandă, compania de armament greu şi compania de depozit, se găsea dislocat în Moldova, în cadrul Diviziei de gardă, dispus pe malul drept al Prutului, lângă Fălciu. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei şi în Transnistria. Prin Decretul Regal nr.3091 din 7 noiembrie 1941, drapelul regimentului a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cls. III, pentru eroismul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în luptele din 6 iulie 1941, din lunca Prutului. În luptele din vara şi toamna anului 1941, regimentul a pierdut 33 ofiţeri, 11 subofiţeri, 620 trupă morţi şi 118 dispăruţi. Lor li se adăugau 350 de invalizi şi mutilaţi de război. La 31 noiembrie 1941, prin ordinului MCG nr.12310/B/1941, prin care erau demobilizate mare parte a unităţilor care participaseră la luptele de pe frontul de est, regimentul a revenit în Bucureşti, şi a fost demobilizat. Deoarece cazarma sa din Dealul Spirii fusese cedată trupelor Misiunii militare germane din Bucureşti, efectivul Regimentului de gardă „Mihai Viteazul” a fost concentrat în zona Ciorogârla-Tunari-Bolintin, o parte fiind cazat în cazarma Regimentului 21 infanterie. Prin Decretul Lege nr.1053/1942 şi ordinul MStM nr.1050/11 aprilie 1942 unitatea a fost denumită: Regimentul 6 Dorobanţi de Gardă „Mihai Viteazul”. În martie 1944 regimentul se găsea pe frontul din Moldova. La 27 august 1944, la patru zile după ce România se alăturase coaliţiei Naţiunilor Unite, regimentul a fost dezarmat de trupele sovietice în zona Frumoasa-Ardeoani-Oneşti. Majoritatea ofiţerilor şi trupei au fost făcuţi prizonieri şi trimişi în lagăre din URSS. Din militarii care au reuşit să scape din prizonieratul sovietic, regimentul s-a reorganizat pe un singur batalion şi, împreună cu efective salvate din Regimentul 9 Vânători Gardă, care a cunoscut aceeaşi soartă, a format Batalioanul 6/9 Gardă. Militarii de la partea sedentară a regimentului, grupaţi în Batalionul 1, au participat la luptele de la Băneasa din august 1944. În noiembrie 1944, regimentul s-a contopit cu Regimentul 3 vânători, care avea reşedinţa la Târgovişte. În primăvara anului 1945 din militarii Regimentului „Mihai Viteazul”, împreună cu subunităţi din Regimentul 2 Vânători de Gardă, regimentul de Gardă Călare, Regimentul 4 Roşiori, Regimentul 4 călăraşi şi partea sedentară a Regimentului 33 infanterie, s-a constituit un regiment mixt care a luat parte la luptele din Cehoslovacia, în zona Brno, în ultimele zile ale războiului în Europa, până la 12 mai 1945. Prin Înaltul Decret nr. 642 din 28 februarie 1945, regimentul a revenit la denumirea de Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, nume pe care îl va păstra până la desfiinţare. La 2 iunie 1945, partea sedentară a regimentului a fost desfiinţată, iar din partea operativă, revenită din Cehoslovacia, s-a constituit Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, cu un efectiv de 934 ofiţeri, subofiţeri şi trupă. La 1 februarie 1949, regimentul a încetat să mai fie unitate de gardă, primind denumirea de Regimentul 6 infanterie, iar de la 1 decembrie 1950, de Regimentul 148 infanterie. Deci, este vorba de una şi aceiaşi unitate militară care de-a lungul timpului a suferit transformări structurale dar şi schimbări ale denumirii ei. Pentru comemorarea faptelor de arme ale acestei vechi unităţi militare s-a constituit, există şi în prezent în Bucureşti, Asociaţia 6 Dorobanţi.

Insigna - Cupa UTC '84 (sărituri)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Denumirea de sărituri este un termen generic ce desemnează diferite sporturi din disciplinele sportive natație, schi sau atletism. Insigna de mai sus face referire la sportul sărituri din atletism, La această disciplină sportivă se cunosc mai multe feluri de sărituri: în lungime, în înălțime, cu prăjina sau triplu salt.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Insigna - Învățător emerit

Emerit este un titlu de onoare care s-a acordat oamenilor de ştiinţă, artiştilor, profesorilor, învăţătorilor, medicilor şi sportivilor care s-au distins în activitatea lor. Titlul a fost instituit la 11 august 1950 prin decret și, din nou, prin decretul nr. 190 din 27 iunie 1977 privind distincțiile de stat în Republica Socialistă România. Exemple:

om de știință emerit,
artist emerit, maestru emerit al artei, colectiv artistic emerit,
profesor universitar emerit, profesor emerit, învățător emerit,
medic emerit, medic veterinar emerit, zootehnist emerit
maestru al sportului emerit.

Titlul de „artist al poporului” era echivalent cu „artist emerit”. Aceste „titluri” aveau ca formă de recunoaștere exterioară niște insigne care se purtau la rever. Ele aduceau, mai ales în deceniile 5 și 6 ale secolului al XX-lea, o serie de avantaje materiale și sociale.

Federația română de box 1926 - 2001

Federatia Romana de Box – prescurtat F.R. Box. a luat fiinta in anul 1926, fiind recunoscuta si afiliata la Federatia Internationala de Box Amator – F.I.B.A (ulterior Asociatia Internationala de Box Amator – A.I.B.A si din anul 2007 Asociatia Internationala de Box - AIBA) si Federatia Europeana a Pugilatului Profesionist – A.P.P.E. ( ulterior Asociatia Europeana de Box Amator – E.A.B.A. si din anul 2008 Confederatia Europeana de Box ) Federatia Romana de Box.F.R. Box este constituita prin asocierea cluburilor sportive cu sectii de box, a asociatiilor judetene de box si a Asociatiei de Box a Municipiului Bucuresti, structuri sportive care detin Certificat de Identitate Sportiva si care si-au insusit dispozitiile prezentului statut si ale regulamentului de organizare si functionare. Scopul si principalele obiective ale F.R. Box sunt urmatoarele:

in vederea popularizarii boxului pe plan local si national federatia va asigura cadrul legal, regulamentar, tehnic, material, organizatoric, precum si conditii de protectie a celor care il practica;
in vederea dezvoltarii boxului de performanta, F.R. Box va elabora si aplica un sistem riguros de selectie, pregatire si de competitie;
in vederea obtinerii unor rezultate de prestigiu pe plan international si national, F.R. Box va crea mijloacele de identificare si pregatire a sportivilor cu calitati deosebite.

Federatia Romana de Box si structurile sportive afiliate vor conlucra cu organele administratiei publice centrale cu atributii in sport si cu autoritatile publice locale in scopul asigurarii mijloacelor necesare pentru dezvoltarea boxului si pregatirea sportivilor de performanta, acordarii sprijinului stiintific si medical, pentru integrarea sociala si profesionala a sportivilor. Federatia Romana de Box indeplineste urmatoarele atributii principale:

organizeaza, coordoneaza, conduce si controleaza intreaga activitate desfasurata in domeniul boxului amator si profesionist, in scopul dezvoltarii acestui sport, ridicarii nivelului performanelor si afirmarii pe plan international;
elaboreaza in concordanta cu strategia generala a Agentiei Nationale pentru Sport strategia nationala de dezvoltare pe termen lung, mediu si scurt, sprijina si controleaza aplicarea acestora de catre structurile sportive afiliate;
sprijina infiintarea de noi sectii de box, afiliaza sectiile cluburilor, efectueaza legitimarea si transferarea sportivilor;
elaboreaza normele tehnico-metodologice si de organizare, precum si alte reglementari specifice boxului, urmareste aplicarea acestora in practica;
organizeaza activitatile si competitiile oficiale la nivel national, in baza normelor si regulamentelor adoptate potrivit Statutului si calendarului sportiv intern;
sprijina constituirea si activitatea asociatiilor judetene de box si a Municipiului Bucuresti, in vederea promovarii si ridicarii nivelului calitativ al boxului la nivel local si national;
in conformitate cu normele Agentiei Nationale pentru Sport, elaboreaza calendarul sportiv international; organizeaza competitiile internationale care se desfasoara in Romania; aproba competitiile internationale organizate la nivelul cluburilor pe plan judetean si interjudetean;
urmareste si asigura pregatirea corespunzatoare a lotului olimpic si a loturilor nationale de seniori, juniori si cadeti (masculin si feminin) in vederea participarii acestora la competitiile internationale de verificare si oficiale in scopul realizarii obiectivelor propuse;
organizeaza si coordoneaza activitatea antrenorilor si arbitrilor de box si sprijina actiunile privind, perfectionarea, clasificarea si promovarea acestora, in conformitate cu reglementarile specifice; colaboreaza cu Agentia Nationala pentru Sport, cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si/sau cu institutiile din structurile acestora pentru realizarea programelor de formare a specialistilor din domeniul boxului;
actioneaza pentru prevenirea si combaterea violentei, pentru promovarea unor masuri educative, a spiritului de fair-play si a tolerantei in intreaga activitate pugilistica.

Jetonul - B.S. - 10 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus este confecționată din cupru, este rotundă și are diametrul de 22,5 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc perlat exterior, este redat grupul de litere BS monogramat, iar pe revers, și tot în interiorul unui cerc perlat exterior este gravată pe două rânduri orizontale valoarea jetonului: “10 LEI”. Nu se știe ce ar putea să însemne acest BS și nici cum s-ar fi putut folosi jetonul.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII