Epaminonda's Blog.....: SUZZARA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană SUZZARA, provincia

MANTOVA, regiunea LOMBARDIA, din vremuri diferite,

câteva vechi trimiteri poștale ilustrate și o insignă locală.

Biserica Imaculata

Casa C.C.Montechi

Casa Mama și copilul

Casa Poporului

Piața Luppi

Piața Garibaldi

Strada Filippo Corridonni

Biserica veche

Gara

Turnul

Cupola clopotniței pe sol

Piața Castelului

Strada Volturno

Strada S. Zonta

Palatul de asigurări și Tipografia

Palatul Mazzini

Grădina nouă

Biserica și Școala

Strada Guido

Strada Gării

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

O POEZIE

UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx___________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Victor Iliu - regizor film 1912 - 1968

Centenar 1912 - 2012

Victor Iliu a fost un critic, teoretician și regizor român de film, care s-a născut la data de 24 noiembrie 1912 la Sibiu și a decedat la data de 4 septembrie 1968 la Roma- Italia. Ele este realizatorul clasicei ecranizări Moara cu noroc, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalul de Film de la Cannes – 1957. Este absolvent al Academiei Comerciale din București. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 – 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. Între 1946-1947 a urmat un stagiu de specializare la Moscova cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein. În ultimii ani de viață, regizorul a fost director artistic al Studioului București (1966 - 1967). Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al RPR a fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. Alte filme realizate de el sunt:

În sat la noi (1951 – film premiat la Karlovy Vary – Cehia)
Mitrea Cocor (1952)
O scrisoare pierdută (1954)
Comoara din Vadul Vechi (1964)

Insigna - 112 Urgență

112 este numărul internațional de urgență al statelor membre ale Uniunii Europene (începând cu anul 1991), al Columbiei și în întregii lumi în rețelele GSM. Numărul este gratuit în toate rețelele mobile și fixe și este unul din cele două numere (pe lângă cel regional de urgență) care poate fi format chiar și când telefonul este blocat. În unele țări apelul este automat redirecționat către numărul local de urgență (America de Nors-911 și Australia – 000. Numărul 112 este un serviciu telefonic din România, operat de Serviciul de Tele Comunicații Speciale. A fost lansat la nivel național în anul 2005, în urma unei investiții de 40 de milioane de euro, și a avut ca furnizor principal compania suedeză Ericsson, care a livrat aplicația software și echipamentul necesar conectării centrelor de preluare a apelurilor și agențiile dispecer. Numărul de urgență 112 a fost implementat și în Republica Moldova în anul 2018, acesta înlocuind serviciile separate de urgență pentru pompieri, poliție și ambulanță. Numărul 112 poate fi apelat din toate rețelele de telefonie fixă sau mobilă. Cetățenii aflați în situații de urgență pot suna la 112, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru a solicita asistența serviciilor specializate de intervenție (ambulanță, SMURD, poliție, pompieri, jandarmi). România are 41 de centre 112 pentru preluarea apelurilor de urgență, câte unul în fiecare județ. Centrul 112 București-Ilfov recepționează apelurile atât din București, cât și din județul Ilfov.

Placheta - Sfântul Antonie

Produsul medalistic de mai sus este o plachetă cu o singură față ce îl celebrează pe Sfântul Antonie. Placheta este confecționată din alamă are forma dreptunghiulară cu colțurile rotunjite și dimensiunile 25 x 34 milimetri. În centrul câmpului aversului plachetei este reprezentat chipul Sfântului Antonie încadrat de inscripțiile: “SFÂNTU” (pe partea din stânga) și “ANTONIE” (pe partea din dreapta).

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea, el fiind socotit a fi întemeietorul vieții monahale. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminator al credinței a fost fiul unor țărani creștini înstăriți lângă care a cunoscut calea credinței. După moartea părinților săi, întrebându-se despre drumul său în viață, a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoara în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, a făcut întocmai și s-a retras în singurătate, devenind părintele duhovnicesc al multor călugari din diversele comunitati monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria și Sketis. În anul 310 a făcut o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți. În anul 312 el și doi ucenici s-au stabilit în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim până la sfârșitul vieții. A mai întreprins încă o călătorie la Alexandria pentru a-și vizita discipolii și mai ales în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianiști. A trecut la cele veșnice în anul 356 D.Hr. în deșertul de pe malul drept al Nilului. În clipa morții e vizitat de îngeri prieteni care i-au înveselit ultimile clipe pământene, pentru ca apoi să plece la cer.

Insigna - U.C.F.S. (Uniunea de Cultură Fizică și Sport)

U.C.F.S (Uniunea de cultură fizică și sport) s-a constituit în anul 1962, ca structură subordonată Ministerului Tineretului și Sportului. Ea a înglobat toate asociațiile A.V.S.A.P. existente până la acea vreme în țară. A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei) s-a constituit prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr.415 din 30 noiembrie 1952, fiind subordonată direct Consiliului de Miniștri. Activitatea acestor asociații era mascată de acțiuni cu caracter sportiv devenind astfel și mai accesibilă maselor de tineri. AVSAP a fost condusă de Comitetul central organizatoric și Comitetele organizatorice de la nivele diferite: regiune, raion, oraș, comună, sat, întreprindere, GAS, GAC, SMT, etc. Organizațiile de bază erau conduse de ofițeri ai MFA, activiști salarizați și voluntari, pregătiți în școlile Comitetului organizatoric central. La împlinirea vârstei de 16 ani tânărul semna o adeziune, precizând activitatea dorită și plătea o taxă simbolică de 1 leu pe an. Devenind membru primeai un carnet albastru și o insignă. Tineretul AVSAP s-a pregătit premilitar în ramuri tehnice legate de aviație, marină, transmisiuni, construcții drumuri și poduri, activități care ulterior pentru mulți au devenit meserii practicate toată viața.

Insigna - Ziua Automobilistului militar 85 * 1917 - 2002

Sărbătorită în fiecare an la 1 martie, Ziua automobilistului militar aminteşte de data la care, în anul 1917, a fost înfiinţat, în Moldova, Regimentul de Tracţiune Automobilă, prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917. Înainte de înființarea acestei unități exista Corpul Automobiliștilor Voluntari, ca primă unitate automobilistică în Armata Română, menit să suplinească necesarul de tracțiune mecanică pentru uzul militar. Acest corp a încetat să mai existe în momentul în care a fost înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă. Regimentul de Tracțiune Automobilă a luat ființă prin contopirea Corpului Automobiliștilor Voluntari cu vechea Companie de Automobile a Armatei înființate în anul 1915. Acesta a fost structurat, prin Decizia Ministerială nr. 520 din 27 martie 1917, pe trei batalioane ''de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea'', precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere, pentru partea activă, iar pentru cea sedentară, era prevăzută înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi. Înfiinţarea acestui Regiment în Moldova marchează apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc, în contextul procesului de reorganizare a armatei române refugiate, împreună cu autorităţile statului, în Moldova. Regimentul de Tracţiune Automobilă înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915. Înzestrarea cu mijloace moto reprezenta, însă, o problemă stringentă, o serie de dificultăţi fiind întâmpinate la început de drum, cum ar fi: înzestrarea sub necesităţi cu mijloace auto, ca număr şi putere, traseele lungi şi drumurile desfundate, agravate şi de condiţiile dramatice ale războiului. Cu toate acestea, automobiliştii militari au participat, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, la Războiul pentru Întregirea Neamului (1916-1919). În perioada următoare, unul dintre principalele obiective ale organismului militar românesc l-a constituit creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei. Ocupându-se atât de transportul de personal, cât şi de cel de armament, muniţii, hrană sau materiale logistice, automobiliştii militari au reuşit să contribuie cu succes la îndeplinirea misiunilor încredinţate, dovedind că reprezintă principalul pilon în susţinerea logistică a luptei.

________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII