Epaminonda's Blog.....: OBERWEISSBACH

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OBERWEISSBACH, districtul

SAALFELD-RUDOLSTADT, landul TURINGIA, din vremuri

diferite, câteva vederi generale, trimiteri poștale, un timbru

judiciar și o insignă locală.

Casa natală Friedrich Frobel

Funicularul

O intrare în localitate

Vedere generală

Trimiteri poștale ilustrate

Timbru judiciar local

Insignă locală

xxx

DE LUAT AMINTE

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O POEZIE

UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Păltiniș - Oficiul județean de turism Sibiu

Păltiniș (în limba germană - Hohe Rinne) este o stațiune montană, situată la cota de 1440 metri, în Munții Cindrel, județul Sibiu, Transilvania, România. Aici și-a petrecut ultimii ani din viață filozoful, scriitorul și omul politic Constantin Noica, înființând Școala de la Păltiniș. Stațiunea Păltiniș este situată la 35 kilometri distanță de Sibiu, fiind cea mai veche și mai înaltă stațiune românească (1442 metri). Stațiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Transilvania, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Datorită vechimii lor de peste un secol, trei dintre cele peste 40 de vile ridicate în timp, în staţiune, au fost declarate monumente istorice: Casa Turistilor, Casa Medicilor şi Sala Monaco. Factorul terapeutic principal îl reprezintă climatul alpin cu aer puternic ozonizat, bogat în aerosoli şi radiaţii ultraviolete. Calitatea aerului pur din această staţiune o recomandă din plin în tratarea asteniilor, a surmenajului fizic şi intelectual, a anemiilor, a sechelelor pulmonare, precum şi a deficienţelor de creştere la copii.

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

La nivelul fiecărui județ a existat un Oficiu Județean de Turism (O.J.T.), ca structură județeană a Oficiului Național de Turism (O.N.T.) care în anul 2011 și-a declarat falimentul. O.N.T. Carpați (Oficiul Național de Turism Carpați) a fost o companie hotelieră de stat din România înființată în anul 1936.După înființare, ONT a patronat o parte dintre asociațiile turistice care au fondat în 1934 „Federația Societăților de Turism și Alpinism”.

Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, O.N.T a avut înfăptuiri cum ar fi:

clasarea și amenajarea stațiunilor balneare și turistice
inițiativa construirii de hoteluri la Mamaia, Turnu Severin, Sarmisegetusa, Predeal, Delta Dunării, etc.
terminarea construcțiilor începute sau ridicarea de noi case de adăpost în zonele de munte Rânca, Obârșia Lotrului, Babele, Ciucaș etc;
a încurajat sporturile de iarnă și în special schiul prin amenajarea de pârtii de bob sau trambuline de schi, în unele stațiuni
editarea revistei O.N.T. România
popularizarea, prin imagine și sunete, a frumuseților naturale și bogățiile țării.

Amintesc câteva cabane construite în acea perioadă: Marele Voievod Mihai (Piatra Arsă) - 1933-1934, Vârful cu Dor – 1936, Babele - 1937 – 1939, Caraiman – 1937, Padina – 1929 și Bolboci – 1929.

Placheta - Centrul de Instruire pentru

Comunicații și Informatică "Decebal"

Centrul de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal” este continuatorul tradiţiilor Școlii militari de ofițeri activi de transmisiuni din municipiul Sibiu. Actul de naştere al primelor structuri autonome de învăţământ în arma transmisiuni, îl constituie Decretul nr.3818/1942 pentru legalizarea Ordinului Marelui Stat Major nr. 85959 din 2 iunie 1942. De-a lungul timpului, şcoala a cunoscut numeroase transformări structurale şi de obiectiv fundamental, ca urmare a nevoii de permanentă adecvare la cerinţele specifice de pregătire ale fiecărei etape. A purtat o multitudine de denumiri şi a funcţionat atât ca instituţie, entitate distinctă pentru învăţământul în armă, cât şi în cadrul unor structuri destinate formării ofiţerilor pentru alte arme. Perioada 1942-1945 a fost profund marcată de determinările generate de participarea României la cel de-al II-lea război mondial. Astfel, din pricina deteriorării grave a localului, cât şi nesiguranţei desfăşurării activităţii de învăţământ, pe data de 15 aprilie 1944 şcoala a fost complet evacuată şi dislocată în comuna Mihai Vodă, la 30 km de Bucureşti. La 27 mai 1944 școala a fost dislocată în localitatea Gura Barza din judeţul Hunedoara. În această zonă şcoala a funcţionat până în toamna anului 1944. După 23 august 1944 s-au creat condiţii pentru readucerea ei în vechea garnizoană, astfel că începând cu data de 28 noiembrie a funcţionat în vechiul local. La data de 22 ianuarie 1945, ca urmare a aplicării prevederilor armistiţiului încheiat cu Naţiunile Unite, prin care s-a întreprins acţiunea de reducere a efectivelor Armatei Române, școala s-a comasat cu Școala de ofițeri de Geniu și s-a dislocat în cartierul Cotroceni din București. În toamna anului 1948 Şcoala de Ofiţeri şi Subofiţeri de Geniu şi Transmisiuni a fost mutată în garnizoana Sibiu, în cazarma 562 de pe Calea Dumbrăvii. În baza Ordinului Marelui Stat Major, secţia a 4-a, cu nr. 45529 din 19 mai 1949, s-a reînfiinţat cu data de 1 iunie acelaşi an, Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni. Din acest moment, tânăra instituţie militară, funcţionând în aceeaşi cazarmă menţionată mai sus, a intrat în subordinea Comandamentului Transmisiunilor Armatei, asigurându-i-se îndrumarea tehnică şi de specialitate necesară, şi a preluat instruirea subofiţerilor şi maiştrilor militari de la cursurile de pregătire aflate în derulare în cadrul Centrului de Instrucţie al Transmisiunilor. În perioada anilor 1950 – 1952 aici s-au pregătit și ofițerii de radilocație. Anul 1961 marchează încheierea perioadei de activitate a Şcolii Militare de Transmisiuni, ea fiind inclusă în organica Școlii Militare Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu”, până în anul 1972, când redevine Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni, cu durata de trei ani, subordonată Comandamentului Trupelor de Transmisiuni, cu sediul Strada Gheorghe Gheorghiu Dej (astăzi B-dul General Vasile Milea) din municipiul Sibiu. Şcoala, indicativ UM 01606. După decembrie 1989, pe fondul unui complex proces reformator, iniţiat la nivelul întregii societăţi româneşti, proces în cadrul căruia reforma organismului militar s-a constituit în domeniu de avangardă, învăţământul militar a fost conexat la coordonatele caracteristice armatelor moderne. Și astfel vechea Școala de Ofițeri de Transmisiuni a ajuns Centru de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”.

Insigna - Școala tehnică aero Mediaș 1926 - 1976

Școala Tehnică Aero (STA) a fost o instituție de învățământ care pregătea cadre tehnice în diferite specialități din domeniul aviației. Este continuatoarea Școlii de Meseriași Militari ai Aeronauticii de la Pipera-București, înființată în data 18 octombrie 1920. Prin Decretul nr. 3671 din data de 10 noiembrie 1924, școala a primit denumirea de Școala Tehnică a Aeronauticii. Mutarea de la Pipera-București s-a făcut în toamna anului 1921 într-o fostă cazarmă de husari din Mediaș, redenumită ulterior cazarma „Tudor Vladimirescu”. La 1 septembrie 1927 s-a mutat în noua cazarmă „Aurel Vlaicu” în apropierea căreia a fost amenajat un aerodrom. În data de 26 iunie 1931 a fost înscris în această școală principele Mihai. El nu a urmat efectiv cursurile școlii, ci a fost pregătit și instruit la castelul Peleș. În baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 72048 din data de 26 iunie 1944, începând cu data de 26 ianuarie 1945 s-au desființat mai multe instituții de învățământ, iar sarcinile acestora au fost preluate de Centrul de Instrucție al Aviației din București alături de care funcționa și Școala Tehnică a Aeronauticii. La 28 aprilie 1945, cele două instituții sunt desființate, în baza condițiilor impuse de Comisia Aliată de Control. Are loc o reorganizare a învățământului militar de aviație și se înființează la Buzău o singură școală, atât pentru naviganți, cât și pentru personalul tehnic. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 64067/14.03.1946 se înființează la Mediaș Școala Militară de Ofițeri și Subofițeri de Aviație care nu are nicio legătură cu Școala Tehnică Aero.

Mediaș, în limba latina - Media, în limba germană - Mediasch, în limba maghiară - Medgyes, în dialectul săsesc - Medwesch, Medveš, este un municipiu din județul Sibiu, care include și satul Ighișu Nou. Este al doilea oraș ca mărime din județul Sibiu și este situat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare. Ca distanțe este situat la 55 km de Sibiu, 39 km de Sighișoara și 41 km de Blaj. În perioada romană pe teritoriul localității a existat castrul roman Media. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și o poză cu sediul Primăriei Mediaș. Prima mențiune documentară a localității este din anul 1267 sub numele Mediesy. De-a lungul vremii localitatea a avut o istorie vie. La recensământul din anul 2011 municipiul Mediaș număra 47204 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 55153 locuitori), dintre care: români – 76,73%, maghiari – 9,63%, romi – 4,04%, germani – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Mediaș astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,55%, romano catolici – 3,42%, reformați – 5%, penticostali – 1,59%, greco catolici – 3,98%, baptiști – 1,06%, unitarieni – 1% și restul – nedeclarată sau altă religie. Mediașul este un centru important de exploatare a gazului metan (din anul 1900). În secolul al XIX-lea, vechile centre meșteșugărești de aici s-au transformat în fabrici și s-au produs aici primul cristal și primul email românesc. Prin Mediaș trec drumurile naționale DN14 și DN14A. Orașul este racordat la rețeaua feroviară din încă din anul 1872, ca stație pe calea ferată Teiuș-Brașov. În acest oraș pitoresc în care se simte îmbinarea dintre vechi și nou, cu o alternanță de stiluri arhitectonice, de la gotic la cel renascentist și neoclasic, la baroc și secession (Jugendstil). „Civitas Mediensis” și-a conservat trecutul istoric în 17 turnuri și bastioane, ziduri multiseculare înalte de peste 7 metri, 3 porți principale și 4 secundare de acces în vechea cetate. Biserica fortificată Sfânta Margareta deține un ansamblu valoros de picturi murale gotice, iar turnul are un ceas care indică fazele lunii. Această biserică este importantă și pentru că aici a fost închis domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, în anul 1476, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin. Tot aici principele transilvănean Ștefan Bathory a fost ales în funcția de rege al Poloniei. Altarul de la Mediaș este o capodoperă a goticului transilvănean. Centrul istoric al orașului Mediaș apare ca un muzeu în aer liber. Monumentele medievale din piața castelului sunt unice în Transilvania. Printre obiectivele turistice, putem menționa Turnul Croitorilor, Turnul Trompeților, Turnul Clopotelor, Casa Schuller (1588) Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Complexul Arhitectural Franciscan include biserica și mănăstirea franciscană, care, în jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adăpostește exponate de mare valoare: tezaurul de la Șeica Mică, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramică populară. În paginile romanului Dracula, scriitorul irlandez Bram Stoker menționează că, la nunta contelui valah, vinul a fost „cel auriu de Mediaș”. Mediașul și împrejurimile lui sunt și azi cunoscute, dată fiind faima vinurilor vechi de Târnave, simbol al stemei orașului, zona fiind supranumită în vechime „Țara Vinului” sau „Weinland”, așa cum apare în harta umanistului Johannes Honterus (secolul al XVI-lea). Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului precum și clădirea Primăriei Mediaș.

NATO Exercise - Steadfast 2015 Illusion

Exercițiul NATO Steadfast 2015 Illusion a avut loc în România, în municipiul Sibiu, în perioada 25 mai – 12 iunie 2015. La acest exercițiu au luat parte militari români cât și militari din alte state membre NATO. Exercițiul a fost condus de către NATO și a urmărit evaluarea disponibilității și interoperabilității dintre armate pe linia inteligenței umane a Forței de răspuns a NATO (NRF) (HUMINT) pe timpul unor crize militare. Acesta a fost doar unul din cele 280 exerciții ale NATO cu statele membre și alți aliați, ce au avut loc în anul 2015. Exercițiile sunt instrumente importante, permițând NATO să testeze concepte, proceduri și tactici. Ele permit forțelor militare să învețe să lucreze mai eficient împreună și să identifice cele mai bune practici și domeniile de îmbunătățire. Exercițiile variază în domeniul de aplicare, durata și forma, variind de la exerciții live care implică mii de soldați până la exerciții asistate de computer care au loc într-o clasă. Deși majoritatea exercițiilor NATO sunt militare, alianța organizează și exerciții politice.

NATO desfășoară exerciții militare din 1951. Tot ceea ce face alianța este defensiv, proporțional și în concordanță cu obligațiile internaționale asumate. Exercițiile NATO sunt transparente, programul de exerciții fiind publicat pe internet.

Insigna - Școala de ofițeri intendență și finanțe

20 ani 1972 - 1992

Din 1978 si pana in august 1991, Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” din municipiul Sibiu a pregatit cadre in armele si specialitatile: infanterie, graniceri, chimie, intendenta si finante.

Din august 1991 specialitatile intendenta si finante s-au constituit intr-o scoala de sine statatoare, functionand in cladirile din Calea Dumbravii din Sibiu. Au urmat valuri de restructurări și reorganizări ale învățământului militar astfel că în prezent pregătirea generală a tuturor viitorilor ofițeri din trupele de uscat se face în cadrul Academiei Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” pentru ca ulterior pregătirea de specialitate să se facă în centrele speciale de pregătire pentru fiecare categorie de arme din structura forțelor terestre.

Logistica militară este ansamblul acţiunilor conexe care asigură succesul oricărei operaţiuni de luptă. În vechime s-a mai numit şi intendenţa militară. Logistica este managementul (gestionarea) fluxului de mărfuri între punctul de origine și punctul de destinație, în scopul de a satisface toate cerințele luptătorilor. Aceasta se ocupă de-a lungul producției și desfacerii (furnizării) cu organizarea, reglarea, prezentarea (punerea la dispoziție), și optimizarea proceselor de trafic de informații, de mijloace financiare, de energie, de bunuri și de personal. „Logistica înseamnă să ai obiectul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”. Procesul care asigură un flux coerent și neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii organizației, ținând cont de procesele din interiorul organizației, până la clienții finali. Procesul de logistică se ocupă de operațiuni și resurse din domeniile: - aprovizionare; - achiziții; - stocuri; - depozite; - transport; - servicii clienți; etc. Mai concret, logistica se definește prin planificare integrată, organizare, impozitare și control a tuturor cursurilor de mărfuri și materiale împreună cu cursurile de informații legate de acestea începând de la livratori prin etapele creării de valori (ex. producție și/sau etape de distribuție) până la livrarea produselor către clienți, inclusiv a eliminării deșeurilor și a reciclării. O definiție posibilă a noțiunii de logistică este aplicarea celor 6 P: Cantitatea potrivită a bunurilor potrivite, la timpul potrivit, de calitate potrivită, la costurile potrivite, la locul potrivit. Des mai apare si al 7-lea P cu informațiile potrivite tuturor participanților. Sus am postat fanionul și steagul de identificare al Depozitului 174 Mixt și semnul de armă al specialității militare - logistică. Ofițerii de finanțe sunt cei care calculează și asigură primirea resurselor financiare pentru desfășurarea completă și eficientă a tuturor activităților din domeniul militar. Aici intră salarizarea personalului, achiziții de bunuri, vânzare de bunuri, etc.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură sibiene din vremuri diferite.

Pasajul scărilor

Tribunalul

Muzeul Brukenthal

Biserica evanghelică Johannis

Mănăstirea franciscană

Biserica evanghelică

Biserica romano catolică

Teatrul de Stat

Direcția electrică

Parcul zoologic

Casa Societății

Monumentul episcopului Teusch

Hotelul Împăratul Romanilor

Reședința mitropolitană

Turnul bărdașilor

Cazarma husarilor

Parcul Arinilor

Podul minciunilor

Mănăstirea ursulinelor

Comandatura

Turnurile de fortificație cu parcul

Direcția financiară

Muzeul de Științe Naturale

Direcția forestieră

Palatul ASTRA

Gara

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre vechile monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului.