Epaminonda's Blog.....: PAVIA

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din orașul italian PAVIA, regiunea

LOMBARDIA, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale

ilustrate, o medalie și un jeton local din aceiași localitate.

Domul

Universitatea

Poarta Cavour

Biserica Carmine

Statuia Minerva

Castelul Viconteo

Monumentul Regisole și Turnul

Colegiul Borromeo

Piața Vittoria

Piața Poporului și Monumentul familiei Cairoli

Podul acoperit

Piața Primăriei

Biserica Galliavola

Gara

Biserica Sam Michele

Trimiteri poștale

Medalie locală

Jeton local

***

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - 151 (Batalionul 151 Infanterie "Războieni")

Batalionul 151 Infanterie "Războieni"- Premiu de excelență

Iași - România - războiul de independență 1877 - 1878,

războiul balcanic 1913 - 1914, primul război mondial 1916 - 1918.

al doilea război mondial 1941 - 1945

Bosnia 1996, Angola 1996 - 1998, Albania 1997, Afganistan 2003

La data de 1 ianuarie 1877, prin divizarea Regimentului 8 Dorobanţi (Roman), luau fiinţă Regimentele 14 şi 15 Dorobanţi, în baza Înaltului Decret nr. 2195 / 26 noiembrie 1876, prin care a fost dublat numărul de unităţi de acest tip. Regimentul 15 Dorobanți, dislocat în garnizoana Piatra Neamţ, avea în compunere două batalioane (la Piatra Neamţ şi Fălticeni) şi făcea parte din Divizia 4 Teritorială Iaşi. La 8 octombrie 1878, Armata Română victorioasă în Războiul de Independență, îsi făcea intrarea triumfală în București pe Podul Mogoșoaiei, care de atunci poartă numele de Calea Victoriei, iar drapelul Regimentului 15 Dorobanți era decorat cu Crucea „Trecerea Dunării”. În anul 1891 primește numele de Regimentul 15 Războieni. Până la venirea la putere a comuniştilor regimentele de Infanterie se numeau de Dorobanţi sau de Vânători. Celor de Dorobanţi li se ziceau aşa după cum fuseseră denumite pe vremea lui Carol I regimentele de Infanterie. După instaurarea regimului comunist, Armata Populară a simţit nevoia unei schimbari de denumire pentru a face o distincție fata de Armata Regală. Sus am postat logo-ul acestei structuri militare.

Insigna - 151 (Batalionul 151 Infanterie "Războieni")

Batalionul 151 Infanterie "Războieni", aflat în prezent în garnizoana orașului Iași, este continuator al glorioaselor tradiții de luptă ale Batalionului 1 Infanterie din cadrul Regimentului 15 Infanterie “Războieni”, tradiții care se întind pe durata a peste 135 de ani. Batalionul 1 Infanterie a luat parte în Războiul de Independentă la bătăliile de la Grivița, Rahova și Vidin, la războaiele balcanice din 1913-1914, în primul război mondial, în campania din 1916 si 1917 și de asemenea, în 1918 și 1919 în campania din Ungaria. În cel de-al doilea război mondial a participat la eliberarea Basarabiei apoi în operațiile de cucerire a Odessei și la bătălia de la cotul Donului, fiind singura unitate românească care a reuşit să rupă încercuirea sovietică. În data de 15 septembrie 1994 prin ordinul Statului Major General a fost înființat Batalionul 151 Infanterie "Războieni". La data de 7 mai 1995, prin Decret Prezidențial, ca recunoaștere a glorioasei tradiții de luptă, Batalionul 151 Infanterie a primit Drapelul de Luptă și de asemenea numele de “Războieni”, nume purtat cu onoare de Regimentul 15 Infanterie pe câmpurile de luptă ale Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. În anii de după revoluție, militarii Batalionului 151 Infanterie "Războieni", supranumiti și Lupii negri, au participat la multiple misiuni multinaţionale în Afganistan, Albania, Angola, Bosnia şi Irak.

Insigna - (Mihai Eminescu)

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Iași

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei din Botoșani

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - (Mihai Eminescu)

160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

Ce-ți doresc eu ție dulce Românie

1850 - 15 ianuarie - 2010 - Târgu Frumos

Insignă realizată de numismatul Stelian Brânzei din Botoșani

Târgu Frumos este un oraș al județului Iași care are o populație de 10475 de locuitori, dintre care: români – 72, 38%, romi – 8,12%, ruși – 8,02%, restul – altă etnie sau necunoscută. Din punt de vedere confesional populația orașului are următoarea structură: ortodocși – 76,95%, ortododcși de rit vechi – 9,39%, romano catolici – 1,46%, restul – altă religie sau nedeclarată. Prima atestare documentară a orașului Târgu Frumos parvine din data de 5 octombrie 1448. În trecere prin oraș putem vizita următoarele monumente: ansamblul bisericii Cuvioasa Paraschiva (construită de Petru Rareș - 1541), biserica Sfântul Nicolae (1801), fosta școală de fete (1842 - 1859), gara (1870), mausoleul soldaților români din primul război mondial și casa memorială Garabet Ibrăileanu.

Insignă - (Teatrul național Iași)

150 de ani de la primul spectacol de teatru în limba română

Iași 1816 - 1966

Teatrul românesc în Moldova este detinatorul unei istorii prestigioase, la 27 decembrie 1816 se reprezinta prima piesa in limba romana, in 1837 avea sa apara primul afis cu titulatura de Teatru National si incep spectacole organizate in stagiuni iar din 1840 teatrul roman si cel francez sunt unite sub o singura administratie nationala. Noua directie-Vasile Alecsandri, C.Negruzzi si Mihail Kogalniceanu deschide stagiunea pe 1 ianuarie 1841. Marile nume ale scenei iesene continua sa-si traiasca destinele in memoria prezentului: N. Luchian, Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo si mai tirziu Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Birsescu, Aglae Pruteanu. Generatia de aur creatoare de repere a facut epoca : actorii Aurel Ghitescu, Anny si Bruno Braeschi, George Popovici, Nicolae Suba, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Stefan Dancinescu Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Balanescu, Miluta Gheorghiu, Ion Lascar, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu si scenograful Theodor Kiriacoff. Mari personalitati ale lumii literare s-au implicat in activitatea Teatrului National : A.D.Xenopol si Otilia Cazimir scriu cronici dramatice iar Garabet Ibraileanu facea parte din comitetul de lectura. Si-au confirmat vocatia si talentul de buni diriguitori ai acestei institutii cu un capital deschis spre universalitate: Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Toparceanu, Andrei Otetea sau N.I.Popa. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iaşi este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, fiind cel mai vechi Teatru Național din România. Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice românești. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 - 1896, fiind considerată a fi cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner şi Helmer ce au proiectat construcții similare la Viena, Praga, Odesa sau Zurich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi. În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890), a cărui statuie tronează în faţa clădirii teatrului. Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stucatura rococo. Candelabrul este confecţionat din cristal de Veneția şi are 109 becuri. În prezent, această clădire găzduiește și Opera Naţională Română din Iaşi.

Insigna Institutului surorilor de ocrotire, sănătate și caritate Iași

Ocrotire, sănătate, caritate

Această insignă este realizată din bronz emailat

și are dimensiunile de 27 x 24 milimetri.

Institutul surorilor de ocrotire, sănătate și caritate din Iași a fost înființat în aul 1929, avea o durată de școlarizare de 3 ani din care în primele 3 luni se desfăşura un curs preliminar în care se realiza o pregătire profesională în săli de demonstraţie. În acelaşi timp elevele erau urmărite şi testate cu privire la aptitudinile viitoarei profesii. Cele care nu corespundeau testului erau orientate spre alte meserii. În perioada desfăşurării cursului preliminar se organizau şi cursuri teoretice de cultură generală medicală, elevele obţinând noţiuni de medicină preventivă şi curativă. Pregătirea practică se realiza în spitale, în cadrul saloanelor model coordonate de o instructoare specializată în profilul clinicii. La absolvirea cursului preliminar, în prezenţa oficialităţilor medicale şi sociale, se organiza sărbătoarea "punerii bonetelor de soră" . Acest curs pe lângă completarea culturii generale prelua și cursuri de sociologie, psihologie, etică profesională, pe lângă materiile de specialitate în domeniul medicinei preventive şi a ocrotirii mamei şi copilului, cărora li se dădea o importanţă deosebită la fel ca şi pregătirii sufleteşti. În perioada anilor 1929 - 1935 activitatea institutuTUlui a fost coordonată de dr. Claudia Popa. Din anul 1935 conducerea a fost preluată de asistenta Eugenia Costriş, mentor al diferitelor forme de învăţământ mediu sanitar pe o perioadă de 20 ani. Între anii 1929 -1948 institutul a fost absolvit de un număr de 302 elevi. În anul 1944 institutul a fost evacuat la Arad, iar elevele au fost transferate la Cluj.

Institutul academic -1866, Liceul nou - 1871, Institutele unite - 1879

Labor, honor et concordia (muncă, onoare și înțelegere)

Septembrie 1891 - a 25-a aniversare a Asociației

Institutelor unite din Iași în onoarea foștilor elevi

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu învățământul de stat, în Iași exista o rețea numeroasă și importantă de școli particulare. Nicolae Iorga în cartea sa Istoria învățământului românesc spune: După anul 1864 în urma Legii instrucțiunii publice”, școala particulară ia un alt caracter. Ea intră, cu program românesc și limbă de predare românească, pe mâna românilor și a celor mai distinși profesorii. Dintre școlile de atunci amintesc Institutul de Domnișoare (Institutul Humpel), Institutul Pedagogic, Sacre-Coeur, Reuniunea Femeilor Române, etc. Una dintre aceste școli cu un loc de frunte în ierarhia și elita așezămintelor de învățământ a fost Institutele Unite, care timp de 41 de ani, începând cu anul 1866 și până în anul 1907, a jucat un rol important în peisajul cultural al Iașului. În anul 1866 s-a înființat primul liceu particular din Iași, Institutul Academic, care a funcționat la început într-un local din str. Sfântul Haralambie. Această școală particulară de băieți a fost înființată de un grup de tineri profesori de la Universitate și de la școlile secundare din Iași. Printre fondatorii și profesorii școlii amintim pe Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Neculai Culianu, Ioan Melic, Ștefan Vârgolici, la care s-au alăturat ulterior și alți profesori de prestigiu. În anul 1869, N. Culianu, P. Poni, I. Melic, P. Paicu și I. Ciurea cumpără proprietatea logofătului Alecu Mavrocordat, mare demnitar în Țara Moldovei, de la un descendent al său, Dimitrie Mavrocordat; terenul cu casele și toate construcțiile aferente este situat între străzile actuale Mihail Kogălniceanu, N. Bălcescu și Sărărie. Clădirea veche a familiei Mavrocordat s-a identificat cu istoria și frământările țării și era cunoscută în epocă sub numele de "Curtea domnească din Sărărie”, întrucât a fost reședinta a doi domnitori - este drept efemeri - Alexandru Moruzi și Mihail Șuțu. Tot în această casă s-a semnat la 9 ianuarie 1792 Pacea de la Iași, după războiul ruso-austro-turc din 1787-1792, prin care Rusia își extinde hotarele până la Nistru. Această clădire veche, cu un bogat trecut istoric, va fi din anul 1869 noul local al Institutului Academic și va rămâne fără întrerupere până în zilele noastre un spațiu dedicat învățământului și educației. În anul 1879 Institutul Academic fuzionează cu o altă școală particulară similară, Liceul Nou, fondată în anul 1870, luând o nouă denumire - Institutele Unite. Acest așezământ școlar de băieți cuprindea toate ciclurile de învățământ: un curs primar de patru ani și altul secundar (curs inferior sau gimnazial și curs superior - liceul). Cursul liceal dispunea de două secțiuni, una pentru învățământul clasic și alta pentru cel modern, la care se mai adăugau clasele preparatoare destinate pregătirii bacalaureatului și prezentării la examenul de admitere la Școala Militară, ce funcționa în actuala clădire a Spitalului Militar din Iași. Scopul acestei școli fiind buna pregătire în vederea absolvirii examenului de bacalaureat, cât ș admiterii la Liceul Militar. Institutele Unite au avut epoca lor de glorie datorită corpului profesoral de elită dar și foarte bunei organizări. Mărturiile vremii vorbesc despre ordinea, disciplina, spiritul de muncă și de emulația din rândul elevilor, această atmosferă prielnică studiului datorându-se autorității și înaltului profesionalism al dascălilor săi, remarcabile personalități ale vieții culturale românești. Dintre ilu¸strii profesori ai Institutelor Unite amintesc câteva nume: Titu Maiorescu - profesor de literatură și filozofie, Petru Poni - profesor de chimie și fizică, Grigore Cobălcescu - profesor de știinte ale naturii, A.D. Xenopol - profesor de istorie, Ștefan Vârgolici - profesor de limba latină, Aron Densușianu și Alexandru Philippide - profesori de limba și literatura română, Neculai Culianu - profesor de matematică, State Dragomir - profesor de retorică și oratorie, Grigore Mezincescu și Eduard Caudella - profesori de muzică, precum și Mihai Eminescu - profesor de limba germană și logică. Toată această pleiadă de profesori au format mintea și sufletul a numeroase generații de tineri care ulterior s-au afirmat în viața socială și culturală a țării.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Orașul a fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Orașul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universităților din oraș. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al.I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Iași, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Fundația Regele Ferdinand

Piața Unirii

Prefectura

Primăria

Biserica Trei Ierarhi

Turnul Vama Veche

Palatul culturii

Castelul Sturdza

Universitatea Alexandru Iona Cuza

Statuia lui Gheorghe Asachi

Grădina botanică

Parcul Copou

Turnul Mănăstirii Golia

Academia Belle Arte

Casa Dosoftei

Administrația financiară

Banca națională a României

Ateneul popular Tătărași

Berăria Bragadiru

Turnul bisericii Bărboi

Biserica Golia

Biserica Sfântul Neculai

Biserica Lipovenească

Biserica Sfântul Sava

Biserica și Spitalul Sfântul Spiridon

Cartierul CFR și Râpa galbenă

Hanul La trei sarmale

Catedrala romano-catolică Sfânta Maria Regina

Palatul Braunstein

Hotelul Europa

Hotelul Traian

Institutul de anatomie

Liceul Humpel

Liceul Internat

Liceul militar General de divizie G. V. Makarovici

Hotelul Continental și Piața Cuza Vodă

Catedrala mitropolitană

Trimitere poștală

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Iași, dar și alte locuri de vizitat în acest județ.