Epaminonda's Blog.....: MANGUALDE

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură, dar alte locuri de vizita din localitatea

portugheză MANGUALDE, din vremuri diferite.

Biserica Maica Domnului

Biserica Milei

Piața Dr.Couto

Plaja

Podul Cavallo

Casa Ermitao

Casa Goncalves

Palatul Condes de Anadia

Școala

Spitalul

Strada Gremio

Strada Salazar

Vila Gloria

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

O PLACHETĂ,

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Muzeul militar național - România

Muzeul Militar Național din București a fost înființat în data de 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României. Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ștefănescu-Amza. Premergător constituirii acestui muzeu a fost înființat în 1893 un muzeu al artileriei. În anul 1919 Ministerul Agriculturii și Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor. împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expozițiile și patrimoniul viitorului muzeu militar. Clădirea și exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 și, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre și izbucnirea celui de-al doilea război mondial au dus la întreruperea activității muzeului. La data 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul militar central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor, nr.137. În perioada anilor 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în anul 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu, nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din anul 1990 instituția a revenit la titulatura de Muzeul Militar Național. În sălile sale, muzeul găzduiește o expoziție de istorie străveche, Colecția de arme albe și de arme de foc, colecția de machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Muzeul militar național are filiale locale și în alte orașe ale României precum;Oradea (inaugurat în anul 1971), Constanța (inaugurat în anul 1985) și Bacău (inaugurat în anul 1997). În prezent, patrimoniul Muzeului Militar Naţional este alcătuit din peste 300000 de obiecte tridimensionale şi materiale documentare şi este valorificat în modalităţi diverse, atât în expoziţii permanente şi temporare ale muzeului şi filialelor sale, cât şi prin participarea la proiecte culturale comune cu instituţii de profil militar sau civile, din ţară şi străinătate. Muzeul Militar National este una din cele mai mari institutii de profil din Romania, având o suprafață de 22150 metri pătrați, fiind și din acest punct de vedere în topul muzeelor românesti. Muzeul este astfel organizat; pavilionul A – secțiile de istorie militară veche, medie, modernă, contemporană și Lapidarium; pavilionul B – colecțiile de uniforme și armament, sala de expoziții; pavilionul C - biblioteca și laboratorul de restaurare, depozite, ateliere; pavilionul D - administrația‚ muzeului; pavilionul C1 – sectia de aviatie; pavilionul F – colectia de atelaje și trăsuri; parcul de artilerie, tancuri și auto. Patrimoniul Muzeului militar București este compus din 1280000 repere, fiind astfel organizat: 27 de colectii: armament de foc, uniforme romanesti, uniforme straine, ordine, medalii, plachete, insigne, numismatica, arheologie, drapele, obiecte religioase, artilerie si inzestrare artileristica; 22 de colectii documentare: clisee de patrimoniu, carte curenta, periodice, fotografii originale, manuscrise si scrisori, stampe, desene, carte veche, fondul “Cultul Eroilor”. Iată câteva dintre piesele de patrimoniu ale muzeului; Idolul neolitic de la Reșca; placuța votivă reprezentand prototipul Cavalerului Trac de la Polovragi; un vas de ceramică cu provizii și inscripții paleocreștine de la Copăceni; o bombardă din secolul al XV-lea descoperita la cetatea de la Giurgiu; costumele lui Nicolae Pătrașcu Vodă și ale soției sale; arme albe și de foc provenind din armurerii celebre, rarități pe plan național sau mondial; săbiile lui Constantin Brancoveanu, Gh. Racoczy al II-lea, Grigore Al. Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinant I, Carol al II-lea, Mihai I, ale generalilor Gh. Magheru, Iosif Bem, Eremia Grigorescu. Dintre raritățile pe plan mondial amintesc: revolverul inventat de căpitanul Vasile Dimancea; șenileta Malaxa tip UE; tunul antitanc Reșița cal.75 mm; autotunul TACAM R-2; obuziere de mare putere pe cale ferată Skoda cal. 420 mm – unicat in lume. Colecția aeronautică deține, pe lânga diferite tipuri de avioane și elicoptere: Fleet 10 G; Nardi; IAR 316 B; capsula navei spațiale Soiuz 40, unicat în România. Din colecția de uniforme și piese de echipament amintesc: uniformele care au aparținut regilor Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea; uniforme și ținute ale membrilor familiei regale- reginelor Elisabeta și Maria, principeselor Elisabeta, Mărioara și Ileana, principilor Carol, Nicolae; uniforme și piese de echipament ale mareșalilor Al. Averescu, C-tin. Prezan și Ion Antonescu, generalilor Gr. Cantilli, Carol Davila, Eremia Grigorescu, Ion Dragalina, Nicolae Dăscălescu, Leonard Mociulschi, Corneliu Teodorini, Vasile Milea, Victor Atanasie Stănculescuși altor ofițeri și generali. Colecția de ordine, medalii și insigne deține o serie de piese rare între care pot fi enumerate: colanele ordinelor Carol I, Serviciul Credincios, Casa Domnitoare, Steaua României; ordinele Mihai Viteazu, Pius al IX-lea (Vatican), Filip cel Mărinimos (Hessa-Darmstadt), Cristos (Portugalia), Leul și Soarele (Persia), Leopold (Belgia), Spadei (Suedia / Norvegia), Baii (Anglia), Legiunea de onoare (Franța), Coroana Italiei, Mauriciu și Lazăr (Italia), Phoenix (Grecia), Cavaler al Crucii de Fier (Germania) si multe altele. Colecția de drapele cuprinde numeroase piese valoroase, dintre care drapelul domnesc din timpul lui Constantin Ipsilanti, drapelele și stindardele unităților militare de la 1830 până în prezent, pavilioane regale și drapele străine.

Insigna - ICITPT

(Institutul de Cercetari, Inginerie Tehnologica

si Proiectare pentru Rafinarii)

ICITPR este prescurtarea denumirii Institutul de Cercetari, Inginerie Tehnologica si Proiectare pentru Rafinarii. Este un institut ploieștean care a păstrat această denumire în perioada anilor 1977-1991. Prezint în continuare câteva repere calendaristice în devenirea acestui institut: 1857 – Se înființează la Ploiești prima rafinărie din lume - Rafinăria Mehedințianu; România devine prima țară din lume care produce 275 tone de petrol; 1949 - Se înființează la Ploiești Laboratorul de Cercetări tehnice pentru prelucrare (L.C.T.P.); 1955 - Se înființează la Ploiesti, pe teritoriul fostei Rafinării Xenia, Institutul de Cercetari Petrochim; 1957 - Se înființează Institutul Petrochim prin fuzionarea celor două laboratoare; 1970 – Institutul Petrochim se divizează, păstrează secțiile de cercetare în petrochimie, iar secțiile de cercetare în prelucrarea țițeiului se unesc cu Institutul de Proiectări Instalații Petroliere devenind Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice pentru Prelucrarea titeiului (ICPTPT); 1973 - Se înființează Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Rafinării și Petrochimie, (ICPRP) prin unificarea Institutului de Cercetare și Proiectare Rafinării (ICPR) cu Institutul Petrochim, devenind apoi Institutul de Cercetari, Inginerie Tehnologica si Proiectare pentru Rafinarii (ICITPR). 1991 - Sectorul de proiectare se transformă în Societatea Comerciala IPIP S.A. Ploiești, iar sectorul de cercetare formează Societatea Comerciala ICERP S.A., denumire pe care o păstrează și astăzi. ICERP Ploiești este o companie producătoare de lubrifianți industriali din România.

În prezent, ICERP este o societate cu profil mixt cercetare-producție, care fabrică aditivi, unsori, fluide de protecție, fluide de prelucrare a metalelor, uleiuri industriale, uleiuri de motoare, detergenți, biocizi, inhibitori de coroziune și alte tipuri de produse speciale, comercializate sub mărcile: Adirol, Lubricerp, Proticerp. Compania este controlată de PAS Icerp, care deține 43,5% din acțiuni, și de SIF Muntenia, cu o participație de 43,05%. Compania are sediul central în Ploiești, bulevardul Republicii, nr.291 A.

Insigna - PM - Poliția militară

Istoricul Poliţiei Militare se află în strânsă legătură cu istoricul jandarmeriei române, de unde îşi are originile. Trebuie făcută însă menţiunea că Gendarmeria – denumirea din acea epocă – a fost înfiinţată şi subordonată Ministerului de Resbelu. Primele atestări ale activităţii de „poliţie a trupei” se regăsesc în documentele de „fiinţare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza. Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale”. De menţionat este faptul că la acea dată, Gendarmeria se găsea în subordinea directă a Ministerului de Război. În perioada următoare, situaţia reală a impus pregătirea şi promulgarea unor noi legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei. În perioada 1913 - 1916 s-au produs unele modificări pe linie organizatorică, care au vizat sporirea efectivelor, înfiinţarea unor posturi speciale pentru fabricile din Capitală care produceau materiale pentru armată, înfiinţarea de puncte speciale de pază şi control la toate trecătorile din Carpaţi, precum şi crearea unui detaşament pentru paza regiunilor petrolifere. Începutul anului 1917, găseşte serviciul Jandarmeriei pe lângă Armata de Operaţii. La comandamentele Corpurilor de Armată, precum şi la brigăzile mixte s-a constituit câte un detaşament de jandarmi, sub comanda unui ofiţer de infanterie cu un efectiv redus de jandarmi. La data de 16 aprilie 1917, Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de “Detaşament mobil de poliţie al Marelui Cartier General”. De asemenea, unele subunităţi de jandarmi – poliţie militară sunt repartizate serviciilor de pază la lucrările de artă şi fortificaţii, iar altele date ca întăriri în principalele oraşe din Moldova. Cu ocazia demobilizării armatei - care a început la 1 iulie 1918 – formaţiunile de poliţie militară organizează: “punctele de trecere peste demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea să se desfăşoare în linişte”. La decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizări a armatei române, poliţia militară a contribuit la desfăşurarea acesteia, dar și la menţinerea ordinii şi liniştii în ţară. După intrarea României în al doilea război mondial, la 22 iunie 1941, trupele de poliţie militară au primit misiuni specifice, printre care putem aminti:combaterea acţiunilor teroriste;paza unor obiective economice importante; întărirea măsurilor de ordine internă; contracararea acţiunilor de desant şi a paraşutiştilor, supravegherea elementelor din opoziţie, etc. Odată cu difuzarea Proclamaţiei M.S. Regele Mihai I, conform directivelor date de Guvern, poliţia militară a trecut la executarea misiunilor specifice în condiţiile noii situaţii operative, aducându-şi o contribuţie notabilă şi în etapa a doua a participării României la cel de-al doilea război mondial. La sfârşitul celei de-a doua confragaţii mondiale, Jandarmeria este subordonată din nou Ministerului de Interne, iar formaţiunile specializate de poliţie militară sunt desfiinţate, personalul fiind contopit de alte structuri. Lăsând un gol în activitatea Ministerului Forţelor Armate (fostul Minister de Război), în anul 1947, s-a impus necesitatea înfiinţării unor structuri care să acopere nevoile de menţinere şi control al disciplinei militare, precum şi de îndrumare a circulaţiei autovehiculelor militare. Pentru a nu avea totuşi o putere de acţiune prea mare, care să contravină intereselor partidului unic şi a reprezentanţilor săi, s-au înfiinţat unele structuri care să compenseze dispariţia poliţiei militare, dar acestea au fost concepute ca elemente disparate, de sine stătătoare – şi în consecinţă destul de ineficiente – cu subordonare şi competenţe diferite: Ordine şi Disciplină, Controlul şi Îndrumarea Circulaţiei, Cercetarea Penală Specială, Închisoarea Militară, etc. Această situaţie s-a perpetuat până în anul 1990, când, după înlăturarea regimului comunist din decembrie 1989, Ministerul Apărării Naţionale a considerat că este necesară înfiinţarea unei structuri unice, cu comandă operaţională eşalonată, conform tendinţelor de modernizare a armatelor şi pregătirea structurii de integrare în N.A.T.O.. Sus am postat un ecuson brodat al uniformei de polițist militar.

Premiul "Argeș"

Premiul Argeș este o distincție acordată oamenilor de cultură de către revista de cultură Argeș, fondată în anul 1966, ce apare sub egida Uniunii Naționale a Scriitorilor din România, și editată de Consiliul Local, Primăria și Centrul de Cultură al municipiului Pitești. Medalia este confecționată din bronz și are diametrul de 5 centimetri.

Insigna - Concursul militar de schi 1951

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

______________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Louis Mondestin Florvil Hyppolite a fost un om politic și militar haitian care s-a născut la data de 26 mai 1828 și a decedat la data de 24 mai 1896. Și-a servit țara în calitatea de președinte al statului în perioada 17 octombrie 1889 – 24 martie 1896 .