Epaminonda's Blog.....: LIPA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea cehă LIPA, denumire

germană BOHMISCH LEIPA, regiunea LIBEREC, din

vremuri diferite, câteva insigne și trimiteri poștale ilustrate.

Casa roșie

Cimitirul evreiesc

Bazinul de înot și Patinoarul

Gimnaziul

Hotelul Morrsi

Hotelul Olimpia

Piața mare

Biserica Nașterea Sfintei Fecioare

Biserica Sfânta Maria Magdalena

Biserica Tuturor sfinților

Fântâna

Gara

Mănăstirea augustiniană

Monumentul

Turnul de telecomunicații

Sinagoga

Școala

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Două insigne locale

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE,

O PLACHETĂ ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Profesorul Ernest Juvara MCCMLXX - MCMXXXIII (1870 - 1933)

Colegii, elevii, admiratorii - 1934

Ernest Juvara a fost un medic român, inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, care s-a născut la data de 5 mai 1870 la Bârlad și a decedat la data de 5 mai 1933 la București. A fost profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și a avut preocupări în domeniul chirurgiei și anatomiei, aducând contribuții în domeniul protezele osoase, anastomozele intestinale și rahianestezie. Ernest Juvara a urmat cursurile primare și liceale la București. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris, perioadă în care i se încredințează direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie. A obținut titlul de Doctor în medicină și chirurgie la Paris, teza de doctorat fiindu-i premiată. Întors în țară a fost numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București, apoi asistent la institutul similar din Iași. În anul 1906 a fost numit profesor de Anatomie descriptivă la Institutul de anatomie din Iași, al cărui director devine. În anul 1907 i s-a încredințat un serviciu de chirurgie la Spitalul Sf. Spiridon din Iași, la care efectua 300 – 400 de operații anuale. S-a transferat la București în anul 1912 și a fost numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului „Filantropia” și subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. În timpul Campaniei din 1913 a războiului balcanic a organizat lazarete de holerici, iar apoi, în priul război mondial, a organizat și activat Spitalul IV de evacuare, în diferite localități ale Moldovei, numai între noiembrie 1916 și mai 1917 operând peste o mie de răniți. După ce a fost avansat la gradul de colonel a trecut la Spitalul IX de evacuare, operând în localul Școlii Normale de băieți din Bârlad. A fost demobilizat în anul 1918 și și-a reluat postul la spitalul „Filantropia” de la care se transferă în anul 1923 la Spitalul „Brâncovenesc”, unde organizează o clinică model. A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee chirurgicale din Paris. Desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări inegalate. A fost decorat cu “Steaua României” în grad de cavaler. A decedat în urma unui accident banal (electrocutat în baie), lăsând în urma sa o școală românească medicală recunoscută în întreaga lume, precum și 110 lucrări.

Insigna - Federația filatelică română - fondatp 1891

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Campionatul european de baschet -cadete - România - 1989

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Placheta - Direcția de contraspionaj

Ministerul apărării naționale - România

Direcția de contraspionaj a armatei, nume actual Direcția siguranță militară este o structura militară de informații, aflată în subordinea Direcției generale de informații a apărării – structura centrală de informații a Ministerului Apărării Naționale. Deopotrivă temut, apreciat și contestat, contraspionajul militar s-a înconjurat de mister și tăcere. Direcția siguranță militară este specializată în activități de contrainformații pentru identificarea și contracararea amenințărilor generate de spionaj, sabotaj, subversiune, terorism și crimă organizată, precum și în activități de securitate militară, care vizează forțele militare naționale și NATO. Contraspionajul reprezintă spionajul direct împotriva sistemului de spionaj al dușmanului, cum ar fi recrutarea agenților în organe de informații străine. Multe guverne și armate au organizații care îndeplinesc special acest rol. Metodele includ supravegherea suspecților și a comunicațiilor acestora, agenți sub acoperire, monitorizarea comportamentului personalului diplomatic (de obicei chiar spioni sau îndrumători ai spionilor), etc. Când spionii sunt descoperiți, agențiile au de obicei drept de arestare, dar este mult mai productiv să-i păstreze pentru a afla ce vor, care este scopul și cu cine vorbesc. Mai departe dezinformarea poate fi folosită pentru a-i păcăli pe spioni și pe sponsorii acestora sau să-i facă să înceteze din activitate dacă informațiile nu sunt de încredere sau dacă secretul lor a fost compromis. Activitățile de informații și contrainformații nu apar numai între guverne, dar și între industrii și grupuri teroriste.

Comanda - România

Se pare că piesa medalistică de mai sus este o insignă sau emblemă coifură aparținând unui șef al vreunei societăți private de pază, protecție și securitate. Aș fi sincer recunoscător dacă cineva ar putea să-mi scrie aici ce reprezintă concret această piesă medalistică.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN INDUSTRIE ȘI COMERȚ