Epaminonda's Blog.....: FILATELIE - CENTENARUL COMITETULUI OLIMPIC ROMÂN

Comitetul Olimpic și Sportiv Român (denumit inițial Comitetul Olimpic Român) este o unitate autonomă, nonprofit, cu personalitate juridică, care își desfășoară activitatea în baza prevederilor Cartei Olimpice și ale statutului propriu. Organizația acționează pentru dezvoltarea și sprijinirea mișcării olimpice în România, pentru cultivarea în rândul tineretului a interesului pentru sport și a idealurilor olimpice. Înființat în anul 1914, sub denumirea de Comitetul Olimpic Român, forumul sportiv român își desfășoară în prezent activitatea în baza Hotărârii de Guvern nr. 124 din data de 21 februarie 1991. Prima participare oficială a sportului romanesc la Jocurile Olimpice a fost în cadrul ediției a VIII-a - Paris - 1924, prin echipa națională de rugby, care s-a clasificat pe locul trei, obținând prima medalie (bronz) din istoria noastră olimpică. Sus am postat logo-ul Comitetului Olimpic Român.

Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în anul 1900, în timp ce Comitetul olimpic și sportiv român s-a înființat mai târziu, în anul 1914. Începând cu anul 1924, România participă aproape la toate edițiile Jocurilor olimpice. A lipsit la edițiile de vară Los Angeles – 1932 și Londra – 1948 dar și la ediția de iarnă Squaw Valley – 1960. Sportivii români au câștigat un total de 320 de medalii (88 aur, 94 argint și 120 bronz), dintre care cele mai multe medalii au fost obținute la gimnastică. România ocupă locul doi (după Ungaria) ca număr de medalii câștigate de o țară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice. În continuare prezint câteva evenimente deosebite din participarea românilor la Jocurile olimpice: 1976 – Montreal, Canada – gimnasta Nadia Comăneci obține prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice (la paralele); 2000 – Sydney, Australia – gimnastele Andreea Răducan, Simona Amânar și Maria Olaru ocupă podiumul de premiere la proba individual compus; 2014 – Soci, Rusia – sportivii Radu Șovăială și Alexandru Teodorescu sunt excluși ca insuficient pregătiți ?!?! Sus am postat o poză cu sediu actual al Comitetului Olimpic Român - București.

Delegatia României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începand cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vara, cele din 1932 și 1948 și una de iarna, cea din 1960. Cu un palmares de 301 de medalii (din care 88 de aur, 94 de argint și 119 de bronz) câștigate de sportivii romani la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediție, Paris, 1924 pana la editia Londra 2012, la care se adaugă medalia de bronz obținută la Jocurile Olimpice de iarna de la Grenoble, din anul 1968, România este a doua țară, după Ungaria, ca număr total de medalii cucerite, între statele care nu au fost niciodată organizatoare ale jocurilor olimpice.

Amintim doar câteva nume de antrenori care s-au făcut cunoscuți în arenele olimpice, cu elevi de excepție; Bella Karoly, Maria Simionescu, Octavian Bellu, Mariana Bitang și Dan Grecu la gimnastică; Ion Kunst-Ghermanescu, Nicolae Nedeff și Constantin Popescu la handbal; Nicolae Navasart, Radu Huțanu și Ivan Potzaichin la kaiac-canoe; Ion Cornianu și Ion Crisnic la lupte; Ștefan Petrescu, Lazar Baroga și Ștefan Achim la haltere; Victor Mociani, Nicolae Gioga și Mircea Roman la canotaj; Ioan Söter, Ion Puică, Viorica Viscopoleanu, Nicolae Mărășescu și Valeriu Tomescu la atletism, Doina Sava la natație; Farkas Paneth la tenis de masă, Florin Bercean la judo, Dan Podeanu la scrimă, etc. Istoria sportului românesc contemporan s-a scris sub ochii actualei generații, din care s-au născut, au crescut și s-au afirmat marii performeri, sportivii de elită ai României. În această carte de aur sunt înscrise numele: Nadia Comaneci, cea mai buna sportivă a secolului al XX-lea, Ivan Potzaichin, Amiralul flotei de kaiac-canoe, Elisabeta Lipa, canotoarea secolului al XX-lea, Iosif Sarbu, (primul campion olimpic român), Ion Corneliu, Iolanda Balaș, Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Maricica Puică, Paula Ivan, Gabriela Szabo, Maria Cioncan, Violeta Beclea, Constantina Diță, Nicolae Linca, Francisc Vaștag, Leonard Doroftei, Leon Rotman, Toma Simionov, Florin Popescu, Mitică Pricop, Vasile Dîba, Sanda Toma, Valeria Răcila, Veronica Cochela, Rodica Arba, Olga Homeghi și Constanța Burcică, Georgeta Damian, Viorica Susanu, Laura Badea, Mihai Covaliu, Daniela Silivaș, Ecaterina Szabo, Simona Amînar, Lavinia Miloșovici, Maria Olaru, Cătălina Ponor, Marius Urzica, Andreea Răducan, Sandra Izbașa, Noemi Lung, Diana Mocanu, Camelia Potec, Alina Dumitru, Ștefan Rusu, Nicolae Martinescu, Dumitru Pârvulescu și Gheorghe Berceanu, Angelica Rozeanu, Ella Constantinescu, Maria Alexandru, Cristian Gațu, Cornel Oțelea, Gheorghe Gruia, Nicu Vlad, Henri Rang, iar la sporturile de iarnă Mihai Bira, Alexandru Papană, Ion Panțuru și Gheorghe Gârniță, precum și mulți altii, medaliați la cele mai prestigioase competiții olimpice, mondiale și europene care au dus faima sportului românesc.

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

C.M. Box tineret '85 România (Campionatul mondial)

A treia ediție a Campionatelor de box amatori juniori

București - România

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului.

Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare.

Insigna - Salvator minier

Activitatea extractivă, atât de suprafaţă dar mai ales cea din subteran, este însoţită întotdeauna de diferite pericole. Schimbarea bruscă a condiţiilor de lucru şi apariţia unor factori de neprevăzut sunt doar câteva dintre elementele ce pot produce acci-dente de muncă cu urmări dintre cele mai grave. Cu toate că sunt luate tot mai multe măsuri de prevenire a acestor evenimente nedorite, totuşi, ele au loc uneori. În aceste situaţii trebuie să se intervină în timpul cel mai scurt pentru a limita pe cât este posibil urmările produse de avarie. Aici este vorba în primul rând de salvarea vieţilor omeneşti şi mai apoi de readucerea locului de muncă la starea de normalitate. Datorită condiţiilor speciale create la locul de muncă avariat, pentru remedierea situaţiei nu se poate interveni cu mineri obişnuiţi, pentru astfel de lucrări se intervine cu grupe speciale de muncitori. Aceşti muncitori specializaţi denumiţi generic „salvatori mineri”, sunt recrutaţi dintre cei mai buni profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în subteran. Începuturile activităţii de salvare minieră sunt strâns legate de inventarea în anul 1860 a primului aparat de salvare care să poată permite intervenţiile în mediu toxic ( în urma unor explozii su focuri de mină se produc degajari masive de monoxid de carbon, gaz deosebit de toxic). Invenţia inginerul minier, francez Benoit Rouqyayrol denumită „Aerophère”, consta într-un recipient cu aer comprimat, un furtun şi un muştiuc pentru respirat. O clemă nazală împiedica aerul contaminat să intre prin nas în sistemul respirator. În anul 1889, germanul Robert Dräeger (un nume rostit şi astăzi cu mult respect de toţi cei care au legătură cu activitatea din subteran), brevetează primul aparat de salvare rudimentar care are în componenţă majoritatea pieselor folosite şi acum la acest tip de aparate, punând astfel bazele unei noi meserii – cea de salvator minier. Paralel cu dezvoltarea mineritului a luat amploare şi activitatea de salvare minieră.

Insigna - Salvator minier

La început pe lângă fiecare mină era un grup de salvatori ce aveau ca bază Staţia de salvare, unde erau păstrate, reparate şi verificate echipamentele şi unde se face instruirea periodică a personalului. În situaţii deosebite urmate de avarii majore şi cu un număr mai mare de accidentaţi se cerea ajutor şi de la grupele de salvatori de la alte mine, pentru a completa numărul de personal necesar într-o astfel de situaţie. La Petroşani, în anul 1949 ia fiinţă o filială a I.C.E.M.I.N. Bucureşti sub denumirea de Staţia de Cercetări pentru Securitate Minieră; de acum, la această unitate, salvatorii minieri sunt testaţi periodic atât din punct de vedere al cunoştinţelor teoretice cât şi al condiţiei fizice. Tot la S.C.S.M. se efectua verificarea periodică a tuturor aparatelor de salvare din dotarea exploatărilor miniere. Din 1965 aceasta secție devine institut departamental de cercetări, organizat pe secții, laboratoare, sectoare, servicii funcționale, corespunzătoare unui institut de cercetari independent. Prin HG nr. 1461/18.10.2006, denumirea institutului este schimbată în INCD INSEMEX (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă) Petroșani, denumire sub care funcționează și azi. Dincolo de tot și toate activitatea acestor oameni este dincolo de închipuirea multora dintre noi pentru că salvarea minieră presupune înainte de toate asumarea riscului de a deveni victime la rândul lor, de aceia nu o singură data s-a întâmplat ca în rândul victimelor să se numere mulți dintre acești oameni curajoși care pun înaintea lor misiunea de a își salva ortacii prinși în iadul subteran.

Insigna - Turbomecanica 300

Turbomecanica este o companie românească producătoare de componente pentru aeronave, având sediul central în București, sectorul 6, bulevardul Iuliu Maniu, nr.244. Turbomecanica este unicul producător de motoare cu turbină de gaze și ansambluri mecanice pentru aeronave din industria românească. Acțiunile companiei sunt listate pe Bursa de Valori București, principalii acționari ai companiei fiind Radu Viehmann, directorul general, cu o participație de 25,9% din acțiuni și Dana Maria Ciorapciu, cu un pachet de 15,2% din companie. Compania produce pentru Rolls-Royce componente de motoare de aviație. Parteneriatul dintre cele două companii datează de 30 de ani, odată cu acordarea licenței Rolls-Royce pentru fabricația motorului Viper 632 cu postcombustie și a motorului turboreactor civil Spey, Turbomecanica devenind, după 1990 furnizor al companiei britanice. Societatea a fost înființată în anul 1975 pentru a produce motoare, ansambluri mecanice și echipamente pentru aeronave. În perioada 1975 – 1977 s-a numit Fabrica de Motoare București, iar în perioada 1977 – 1990 Turbomecanica București. Din noiembrie 1990 a devenit societate pe acțiuni. După anul 1991 din cadrul societății Turbomecanica s-au desprins două societăți comerciale: Aerotech și Micron-Turboteh.

Insigna - Turism

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația mondială a turismului definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. Turismul este vital pentru foarte multe țări, mai ales state insulare, datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri și servicii și oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (aerian, croaziere, taxiuri) și serviciile de ospitalitate (cazare în hoteluri, vile, stațiuni), veniturile din divertisment (parcuri, cazinouri, mall-uri), veniturile din arta spectacolelor. În lume se cunosc și se practică forme diverse și multiple de turism precum: (agroturismul, ecoturismul, geoturismul și turismul culinar, cultural, extrem, patrimonial, medical, nautc, pop, religios, spațial, în zone de război, în natură, subacvatic și chiar destinat persoanelor cu orientări sexuale diferite).

Insigna - Salvați copiii

Salvați copiii este o organizație neguvernamentală internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume. A fost înființată în anul 1919 în Marea Britanie. Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor. Salvați copiii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în situaţii dificile - copiii din comunităţile dezavantajate, copiii victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi, etc. Misiunea Organizației Salvați Copiii România este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora. Viziunea Salvați Copiii România este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Pierre Nord Alexis a fost un om politic și militar haitian care s-a născut la data 2 august 1820 și a decedat la data de 1 mai 1910. Și-a servit țara în calitate de președinte al statului în perioada 21 decembrie 1902 – 2 decembrie 1908.