Epaminonda's Blog.....: MONEDE DOLARI CANADIENI DE COLECȚIE

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a celebra Teritoriul Nunavut. Moneda prezintă pe avers o imagine stilizată a Catedralei anglicane din capitala Nunavut, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 dolari canadieni, data emiterii – 1999, forma - rotundă, diametrul – 28 milimetri, greutatea – 7,3 grame, metalul – aliaj nichel, cupru și aur nordic, calitatea – necirculat și tiraj 27,02 milioane exemplare.

Nunavut este cel mai recent și cel mai întins teritoriu al Canadei, localizat în nord-estul țării, în zona continentală din nord-vestul Golfului Hudson și în cea mai mare parte a Arhipelagului Arctic Canadian. Numele teritoriului înseamnă în limba inuktitut "pământul nostru", teritoriul canadian fiind mare cât Europa de Vest. În iunie 1993, Parlamentul canadian a adoptat "Legea în privința revendicărilor teritoriale asupra Nunavut" și "Legea Nunavut". După stabilirea frontierelor noului teritoriu, Nunavut s-a desprins de Teritoriile de Nord-vest în anul 1999. Capitala este teritoriului este orașul Iqaluit, temperatura medie în iulie fiind +4/+12 grade Celsius, iar cea din ianuarie fiind -31/-23 grade. Teritoriul se întinde pe o suprafață de 2038722 km² și are 35600 locuitori, majoritatea eschimoși.

Deasupra admiri două monumente arhitectonice inconfundabile din capitala acestei provincii; Aeroportul internațional, Catedrala anglicană Saint Jude și Parlamentul provinciei.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a celebra Conceptul filozofico religios “Calea cunoașterii”. Moneda prezintă pe avers trei urși polari, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 dolari canadieni, data emiterii – 2000, forma - rotundă, diametrul – 28 milimetri, greutatea – 7,3 grame, metalul – aliaj nichel, cupru și aur nordic, calitatea – necirculat și tiraj 29,847 milioane exemplare.

Conceptul filozofico religios “Calea cunoașterii” este o teorie universală care poate fi definită sub trei aspecte, toate la fel de importante; studiu, iubire și rugăciune.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos s-a emis pentru a celebra Semicentenarul domniei reginei Elisabeta a II-a. Moneda prezintă pe avers un urs polar, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 dolari canadieni, data emiterii – 2002, forma - rotundă, diametrul – 28 milimetri, greutatea – 7,3 grame, metalul – aliaj nichel, cupru și aur nordic, calitatea – necirculat și tiraj 27,02 milioane exemplare.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Muzeul ceasului Ploiești 1963 - 1988

25 de ani de la înființare

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Insigna - Campionatul internațional de acrobație aeriană

Ediția 1990 - Strejnic - Ploiești - România

Strejnicu este localitatea de reședință a comunei Târgșoru Vechi din județul Prahova, Muntenia, România, situată la aproximativ 3 km vest de Ploiești. În nordul localității Strejnicu există un aerodrom - Aeroclubul Gheorghe Bănciulescu - care permite desfășurarea de activități recreative cum ar fi aviația sportivă, aeroplanorismul sau parașutismul.

Aerodromul Strejnic a fost in perioada celui de-al II-lea război mondial, aerodrom de rezerva pentru avioanele de vanatoare care faceau apararea aeriana a zonei petroliere Ploiesti și din anul anul 1947 școala de pilotaj cu motor, a aviatiei sportive. Aici se brevetau câte 2 serii a 40 piloti pe vara anual. Acest aeroclub de talie europeana a fost inchis activitatii de pregătire a piloților sportivi în anul 2006. Deasupra am postat o fotografie a ceea ce mai este astăzi Aeroportul "Gheorghe Bănciulescu" Strejnic, de lângă Ploiești.

Insigna - Oficiul județean de turism Prahova

Până la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism cu cele două secții ale sale – Carpați și Litoral), în parte au fost patronate şi de acesta. La nivel fiecărui județ existau Oficii județene de turism subordonate Oficiului național de turism, care aplicau în teritoriu politica de turism a regimului comunist.

Insigna - Rafinăria Ploiești 100 ani 1880 - 1980

Rafinăria Vega Ploiești a fost înființată în 5 ianuarie 1905, sub denumirea „Vega” - Societatea Anonimă Română pentru rafinarea petrolului, având o capitalizare inițială de 5 milioane lei aur și acționari majoritari din Germania. În proiectarea rafinăriei s-a ținut cont de conformația terenului, iar dispunerea rezervoarelor de țiței și a instalațiilor de prelucrare a urmărit folosirea principiului de “cădere naturală”. Lucrările de construcție vor începe în mai 1905 pe un teren de circa 50,4 hectare, achiziționat în luna martie ale aceluiași an, la care se adaugă ulterior cumpărarea a jumătate de pogon în apropierea râului Teleajan pentru construcția stației de pompare a apei necesare rafinăriei și circa 18,2 hectare în 1933 pentru extinderea activităților de profil (rezervoare, instalații, drumuri de acces, depou căi ferate). Pe 18 noiembrie 1905, rafinăria începe punerea în funcțiune a instalațiilor de prelucrare a țițeiului, aprovizionarea cu materie primă realizându-se în primă fază cu căruţele, apoi cu vagoane cisternă și în final, prin construcția și conectarea rezervoarelor la trei conducte – una din zona Buștenari – Recea și două din regiunea Moreni, cu legătură în Băicoi.

Insigna - Rafinăria Ploiești 100 ani 1880 - 1980

Rafinăria Vega Ploiești devine în 1990 societate comercială pe acțiuni și își deschide 3 stații de distribuție carburanți (prima în 1993 în apropierea rafinăriei). Pachetul majoritar de acțiuni al rafinăriei din Ploiești este preluat în mai 1999 de către Grupul Rompetrol (în prezent, KMG International). O data cu preluarea și integrarea din octombrie 2000 a rafinăriei Petromidia Năvodari în cadrul Grupului, strategia de dezvoltare a unitații din Ploiești a vizat transformarea acesteia dintr-o rafinărie clasică într-un producător și furnizor de produse și soluții speciale (solvenți ecologici, bitum cu destinație specială, combustibili ecologici pentru încălzire, alte produse dedicate – white – spirit, n-hexan etc). Produse petroliere din România realizate la Vega Ploiesti ajung în țări precum Ungaria, India, Turcia, Germania, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Italia și Polonia. Rafinăria Vega Ploiesti este în prezent singurul producător intern de bitum rutier. Vega este unicul producător din Europa Centrală şi de Est de n-hexan, care este utilizat la polimerizarea olefinelor liniare precum şi la rafinarea uleiurilor vegetale în industria alimentară ca şi agent de sigilare.

UPETROM - 1 MAI - Ploiești

Membru al grupului UPETROM 1908 - 2008

Aniversarea a 100 de ani de

industrializare a petrolului și gazelor

Întreprinderea "1 Mai" Ploieşti este specializată în fabricarea de masini si utilaj petrolier. În prezent întreprinderea se numeşte UPETROM - 1 Mai şi este membră a Grupului UPETROM. UPETROM GRUP este o companie din România care are activități în domeniul forajului marin și terestru, producției de echipament petrolier și turism. Din grup mai fac parte companiile Grup Servicii Petroliere şi Vega Turism. În anul 2008 numărul de angajaţi al Grupului UPETROM era de 6000 de persoane. Sus am postat logo-ul și o poză a Grupului UPETROM. Nu ai cum să te gândeşti la Ploieşti fără să-ţi treacă prin cap imaginea Întreprinderii „1 Mai“ Ploieşti, un „stup“ care aduna, în trei schimburi zilnice, 18000 de angajaţi înainte de Revoluţie. Cea mai mare uzină de utilaj petrolier din Sud-Estul Europei producea instalaţii de foraj petrolier dintre cele mai performante la nivel mondial, achiziţionate inclusiv de celebre companii de profil americane. Devenită după revoluţie Societatea „UPETROM 1 Mai“ Ploieşti este controlată acum de Gabriel Comănescu, unul dintre bogaţii de Top 300 ai României. Înainte de criza economică mondială, compania mai avea 1.700 de angajaţi şi livra utilaje speciale în Rusia, pentru explorarea şi exploatarea Arcticii. Scăderea comenzilor cu peste 70% şi disponibilizările repetate au făcut din marele colos o firmă cu aproximativ 800 de angajaţi, care se ţine cu greu pe linia de plutire. Din 2010, a trecut pe pierdere şi figurează pe lista de datornici a Ministerului Finanţelor. UPETROM are datorii de câteva milioane de lei la bugetul de stat, al asigurărilor sociale şi de sănătate.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de km depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ploieșteană, din vremuri diferite, și o trimitere poștală ilustrată.

Palatul administrativ

Catedrala ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul

Palatul culturii

Halele

Muzeul de istorie

Muzeul de artă

Monumentul vânătorilor

Gara de Sud

Baia municipală

Fabrica Vega

Trimitere poștală

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 km.p., numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova, iar mai jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura prahoveană, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Fabrica de sticlă - Azuga

Hotelul Palace - Bușteni

Biserica domnească - Bușteni

Fabrica de hârtie - Bușteni

Gara - Bușteni

Muzeul sării - Slănic Prahova

Intrarea în Salina Unirea - Slănic Prahova

Castelul Peleș - Sinaia

Biserica Sfinții Trei Ierarhi - Slănic Prahova

Monumentul eroilor - Slănic Prahova

Cantina internațională - Buștenari

Hoteleul Focșeneanu - Bușteni

Hotelul Bușteni - Bușteni

Gara Doftana - Câmpina

Strada Carol - Mizil

Castelul Foișor - Sinaia

Cazinoul - Sinaia

Hotelul Caraiman - Sinaia

Hotelul Palast - Sinaia

Mănăstirea - Sinaia

Vedere - Telega

Salina - Slănic Prahova

Vedere - Urlați

Gara - Câmpina

Casa Nicolae Iorga - Văleni de Munte

Gara - Comarnic

Hotelul Caraiman - Bușteni

Tunelul - Bușteni

Căminul Alpin CCS - Bușteni

Biserica și Monumentul - Azuga

Fabrica de postav - Azuga

Fabrica de ciment - Azuga

Vedere - Câmpina

Trimiteri poștale

______________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Suzanne Bélair, cunoscută și ca Sanité Belair, a fost un revoluționar haitian, femeie sanitar milita, luptător pentru libertate, care s-a născut în anul 1781 și a decedat la data de 5 octombrie 1802.