NICARAGUA

1000 cordobas 1972

NICARAGUA 

Este o republică situată în America Centrală,

care se întinde pe o suprafață de 129494 km pătrați,

numără aproximativ 5,56 milioane de locuitori

și are capitala la Managua.

Statul și-a câștigat independența la data de

 15 septembrie 1821 față de Spania, 

dar a fost recunoscută abia în data de 25 iulie 1850.  

Deviză națională unanim acceptată a statului este:

În beneficiul oamenilor

Stema oficială actuală: 

 Evoluţia stemei: 

Steagul oficial în perioadele;

 1838 – 1854, 1859 – 1908 și 1990 - prezent 

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului: 

Până la 1821 Spania

 

1821 – 1822 

1823 

1823 – 1838 

1854 – 1858 

 1908 – 1979 

 1979 – 1990

 Pe aversul bancnotei este reprezentat 

chipul lui Anastasio Somoza Garcia.

Anastasio Somoza Garcia, preşedinte dictator,

a trăit în perioada anilor 1895 – 1956,

a condus în perioada anilor 1937 – 1947 

şi 1950 – 1956, când a fost asasinat 

Palatul național

Catedrala veche

Catedrala nouă

Aeroportul internațional Sandino

Deasupra admiri câteva inconfundabile monumente 

de cultură și arhitectură din capitala nicaraguană Managua, 

iar mai jos o insignă, o medalie și o monedă 

emise de către statul Nicaragua.

Insignă

Medalie

Monedă

***

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Autoritatea aeronautică civilă română 1993 - 2003

(Monumentul eroilor aerului)

Autoritatea aeronautică civilă română 

Sediul administrativ inaugurat în 31.10.2002

Autoritatea aeronautică civilă română este persoană juridică, cu sediul în municipiul București, șoseaua București-Ploiești km 16,5, care funcționează ca regie autonomă de interes public național, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, înființată în baza Hotărârii de Guvern nr.405 din 12 august 1993. Autoritatea aeronautică civilă română are ca obiect de activitate asigurarea aplicării reglementărilor aeronautice naționale și supravegherea respectării lor de către persoanele juridice și fizice, române sau străine, care desfășoară activități aeronautice civile ori proiectează sau execută produse și servicii pentru aviația civilă pe teritoriul României, precum și executarea prevederilor înțelegerilor și acordurilor aeronautice internaționale la care statul român este parte.

Monumentul Eroilor Aerului, dedicat memoriei aviatorilor români militari și civili care au contribuit la dezvoltarea aviației, este situat în centrul Pieței Aviatorilor din București și a fost realizat între anii 1928 - 1935 de Lidia Kotzebue și Iosif Fekete. Construcția, având o înălțime totală de 20 metri, este compusă din sculpturi de bronz, așezate pe un postament de beton armat placat cu piatră de Banpotoc (sat hunedorean), format dintr-un obelisc, situat la rândul său pe o structură realizată din patru prisme trapezoidale lipite între ele prin arcuri de cerc. Tot acest complex este fixat pe o bază circulară din piatră. Deasupra obeliscului este așezată statuia înaltă de 5 metri, cântărind 5 tone, care ilustrează omul zburător, având aripile desfășurate. La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia, sunt prezentați trei aviatori căzuți. Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar și numele aviatorilor căzuți între 1930 - 1935, sculptate în 13 plăci de bronz. Sculptura este inclusă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2271, sub denumirea Monumentul Aviatorilor. În anul 1923 a fost format un comitet pentru construirea Monumentului Aviatorilor din care au făcut parte: Prințul Carol al II-lea, prof. dr. Ion Cantacuzino,  generalul Vasile Rudeanu, colonel medic aviator Victor Atanasiu, aviator Cornel Olănescu, aviator Mihai Oromolu. Comitetul a cerut inițial sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Severin, Cornel Medrea și Ion C. Demetriu-Bârlad să prezinte, contra cost, câte un proiect. Considerând însă că proiectele nu reprezentau spiritul sacrificiului aviatorilor, comitetul a lansat un concurs public cu premii totale în valoare de 40000 de lei pentru construirea monumentului și a invitat mulți artiști, pictori, sculptorii să participe. La concurs au fost prezentate machetele realizate de 14 sculptori, acestea fiind expuse la Ateneul Român în ziua de 2 iulie 1925 pentru a permite publicului să voteze în mod secret proiectul câștigător. Trei lucrări au fost premiate (Spiridon Georgescu, Lidia Kotzebue și Ion Schmidt-Faur) însă, și de această dată, comitetul nu a considerat niciuna din lucrări demnă de execuție.Demersurile întreprinse de comitet pentru realizarea monumentului de către un artist din străinătate însă au eșuat, astfel că dupa doi ani a fost aleasă în final macheta Lidiei Kotzebue, acceptându-se totodată ca aceasta să poată colabora și cu alți sculptori sau arhitecți pentru realizarea monumentului. În iulie 1927, pentru aprobarea finală a proiectului, comitetul i-a cerut Lidiei Kotzebue să realizeze o machetă la scara 1/4 până la 1 octombrie. Din lipsă de timp aceasta nu s-a putut materializa, astfel că pentru realizarea statuilor, Kotzebue s-a adresat sculptorului Ion Jalea. Acesta a refuzat însă oferta și l-a recomandat pe tânărul sculptor Iosif Fekete, astfel că la 27 octombrie 1927 comitetul a putut aproba definitiv lucrarea. În anii 1928-1929 sculptorul Iosif Fekete a realizat cele patru sculpturi în argilă și le-a turnat în gips în mărime naturală. Pentru a reprezenta trupul Icarului a fost folosită o imagine a boxerului Joe Louis, prezent în acea perioadă la București, iar pentru cap a fost utilizată o imagine dintr-un album cu piloți renumiți. În anul 1930 lucrarea putea fi turnată în bronz însă dificultățile strângerii sumei necesare achiziționării materialelor și întârzierea stabilirii locului în care să fie amplasat monumentul au întârziat finalizarea lucrării.Statuile au fost turnate în bronz la Turnătoria V.V. Rășcanu din București, lucrarea fiind terminată abia în iunie 1935. Dezvelirea monumentului a avut loc la 20 iulie 1935, cu participarea Regelui Carol al II-lea, a numeroși membri din conducerea statului, miniștrii și reprezentați ai autorității aeronautice, atașați militari. Evenimentul a fost încheiat cu o paradă militară la care au participat gărzi de onoare și aviatori și au fost prezentate onoruri militare zburătorilor menționați în listele de pe monument. Ulterior, Ion Jalea a afirmat că drepturile morale asupra lucrării îi revin sculptorului Iosif Fekete iar critici de artă, precum Mircea Țoca, au considerat că realizarea monumentului trebuie să-i fie atribuită integral lui Iosif Fekete, care a modificat total mica machetă prezentată la concurs de Lidia Kotzebue. La inaugurare numele celor doi coautori nu a fost inscripționat, ulterior în 1983 consemnându-se inscripționarea numelui pe monument numai a unuia dintre aceștia. 

Asociația filateliștilor din Republica Socialistă România 

Filiala București

Expoziția filatelică omagială "Olimpiada '80" Moscova

București 5 - 12 iulie 1980 

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.  

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale. 

A XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Moscova, capitala Uniunii Sovietice (U.R.S.S. – Uniunea republicilor sovietice socialiste, Rusia de astăzi), în perioada 19 iulie - 3 august 1980. Mai jos este postat logo-ul Jocurilor Olimpice - Moscova 1980.  

La această ediție a jocurilor au participat 5179 sportivi din 80 de state ale lumii, care s-au întrecut în 203 probe sportive din 21 sporturi diferite. Statele Unite ale Americii nu au participat la jocuri, protestând împotriva invaziei Afganistanului  de către armata sovietică. Decizia președintelui american Jimmy Carter a fost urmată de alte 65 de țări ale lumii, printre care Albania, Canada, Chile, China, Egipt, R.F.G., Iran, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Niger, Pakistan, Panama, Paraguay, Turcia, Tunisia și Zair. Jocurile au fost inaugurate prin discursul președintelui sovietic Leonid Brejnev pe stadionul central moscovit Lenin. La această ediție a jocurilor s-a acordat medalia de mai jos ce are următoarele caracteristici tehnice; diametrul – 60 milimetri, grosimea – 6,8 milimetri  și  greutatea – 125 grame. 

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – U.R.S.S. cu 195 de medalii, locul II – R.D.G. cu 126 medalii și locul III – Bulgaria cu 41 de medalii. În acest clasament România s-a poziționat pe locul 7 cu un total de 25 de medalii (6 aur, 6 argint și 13 bronz), participând cu 239 sportivi (cea mai numeroasă participare din istorie). Sportivii români medaliați cu aur la aceste jocuri au fost;

Nadia Comăneci – gimnastică, sol și bârnă

Ivan Patzaichin și Toma Simionov – canoe echipaj, 1000 de metri

Sanda Toma – canotaj, simplu vâsle

Corneliu Ion – tir, pistol viteză individual

 

Ștefan Rusu – lupte greco romane, 68 kilograme

Sportivul care a primit cele mai multe medalii la aceste jocuri este sovieticul  Alexandr Dityatin care la gimnastică artistică a obținut 3 medalii de aur, 4 de argint și 1 de bronz. 

Centrala de construcții industriale - Antrepriza generală - București 40

40 ani de activitate 1949 - 1989 

Pentru îmbunătăţirea organizării unităţilor de construcţii-montaj, în data de 16 martie 1984, s-a emis Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr 92, semnat de Nicolae Ceaușescu, prin care s-au înfiinţat centralele de antrepriză generală, trusturile de antrepriză generală şi întreprinderile-antrepriză de construcţii-montaj. Unitatea de bază în activitatea de construcţii-montaj a devenit brigada complexă şi brigada specializată de antrepriză, ca unităţi de construcţii-montaj organizate pentru execuţia lucrărilor în acord global. La nr.crt.1 din anexa nr.1, a acestui act normativ, era înscrisă nou înființată Centrala-antrepriză generală de construcții industriale din Bucureşti, subordonată Ministerului Construcţiilor Industriale. 

Campionatul mondial de box - cadeți

București - România - 2003

Federația română de box

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de către juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO).  Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele   adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat,avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea.  În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului. 

Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – în sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare. Sus am postat logo-ul Federației române de box.

Întreprinderea de turism, hoteluri și restaurante București

Concursul profesional "Arta gastronomică" - ITHR București 

Întreprinderile de turism, hoteluri și restaurante erau, în regimul comunist, forme de organizare ale personalului din unitățile de deservire publică: hoteluri, restaurante, baruri, cafenele, cofetării, bucătării, etc. Aceste întreprinderi existau la nivelul fiecărui județ al țării. Periodic se organizau concursuri locale, zonale sau naționale de artă culinară prin care se urmărea cointeresarea și mobilizarea personalului care muncea în acest domeniu. 

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureșteană din vremuri diferite, dar și alte locuri frumoase ale capitalei.

Facultatea de Drept

Cartierul Pantelimon

Casa Dotațiunii Oastei

 Institutul Sfânta Maria

Casa anticarilor

Casa Lahovary

Cheiul Dâmboviței

Facultatea de Medicină

Galeria Blanduziei

Hotelul High Life

Institutul surorilor de caritate "Regina Elisabeta"

Bulevardul Ing. Gheorghe Duca

Hotelul Princiar 

Bulevardul Dinicu Golescu

Cartierul Băneasa

Templul coral israelit

Biserica Radu Vodă

Biserica Sfinții Voievozi

Biserica Stavropoleus

Bulevardul Take Ionescu

Școala Bărăție

Cazarma Alexandria

Cartierul Giulești

Fântâna George Grigore Cantacuzino

Fântâna Zodiac

Grădina Cișmigiu

Institutul teologic

Muzeul zoologic

Palatul episcopal catolic

Stabilimentele Citroen

Calea Griviței

Hotelul Splendid

Institutul Victor Babeș

Magazinul Unirea

Muzeul Theodor Aman

Fabrica de bere Luther

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII  

Henri Christophe a fost inițial sclav, apoi un revoluționar ajuns lider cheie al revoluției haitiene, care s-a născut la data de 6 octombrie 1767 și a decedat la data de 8 octombrie 1820. Datorită meritelor sale în revoluție a fost avansat până la gradul de general. În afară de calitatea de militar și-a servit țara ca șef al statului în perioada 17 februarie 1807 – 28 martie 1811 (președinte) și 28 martie 1811 – 8 octombrie 1820 (rege). 

Detaliu vignetă de pe un certificat american

Câteva ornamente decorative periferice

de pe acțiuni franceze 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 10.01.2017