Epaminonda's Blog.....: STROPPO

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană STROPPO,

provincia CUNEO, regiunea PIEMONT.

Biserica Sf.Maria

Biserica Sf.Martin

Hotelul

Casa Girardi

Arhitectură locală

***

CARICATURI - GHICITOARE

Sunteți invitat a recunoaște ce personaje ale lumii se ascund în spatele acestor caricaturi. Pentru identificare personajele din caricaturi au fost botezate de către mine CĂPIȚA DE FÂN și DESCENTRATUL. În articolul următor (Benavente - Portugalia) veți găsi răspunsul.

__________xxx__________

CÂTEVA PLACHETE,

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Centrul de cercetări și încercări în zbor

Prin H.C.M. nr. 356/0104.1974 se înfiinţează CENTRUL DE ÎNCERCĂRI ÎN ZBOR în scopul testării la sol şi în zbor a produselor industriei aeronautice româneşti militare şi civile. La data de 22 martie 1991 - CENTRUL DE ÎNCERCĂRI ÎN ZBOR – CRAIOVA devine Societate Comercială "CIZ S.A." menţinându-şi domeniul de activitate. În data de 18 mai 1994 - se înfiinţează "CENTRUL DE CERCETĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN ZBOR" (C.C.I.Z.), prin reorganizarea CÎZ-SA, ca unitate militară de cercetare ştiinţifică şi testare-evaluare în domeniul aeronautic, integrată în structura Departamentului Înzestrării Armatei, cu sediul în comuna Ghercești, str.Aviatorilor, nr.10, județul Dolj. Unitatea se modernizează iar domeniul de activitate se extinde şi asupra testării tehnicii militare importate. Prin Ordinul ministrului Apărării Naţionale nr. M1/1998, centrul a fost integrat în structura Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare.

La doar șapte kilometri de Craiova se află comuna Ghercești, o localitate cu aproximativ 2100 de persoane. Denumirea comunei vine de la numele unui mare moșier de odinioară – Gherceșteanu - cu moșii întinse pe aceste meleaguri. Localitatea Gherceşti este amplasată în partea de nord a oraşului Craiova, pe valea pârâului Teslui și este întinsă pe o suprafaţă de 15 000 mp. Comuna a fost înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864. Comuna Gherceşti este compusă din cinci sate şi anume: Ghercești - reşedinţă de comună, Girleşti, Ungureni, Ungurenii Mici şi Luncşoru. Localitatea este renumită mai ales pentru faptul că o mare parte din cantitatea de brânză de pe piața craioveană provine de aici, din gospodăriile satenilor - oameni harnici, cu mult drag de animale, cu mult drag de muncă. Sus am aplicat o poză cu Primăria din Ghercești.

Constantin Brâncuși - Vitellius 1898

Muzeul de Artă - Craiova 1987

Constantin Brâncuși se nãște la data de 19 febr./2 mart.1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala pimarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Inaugurat în vara anului 1954, în somptuosul palat al fostului mare negustor Jean Mihail, Muzeul de Artă Craiova este astăzi una din cele mai prestigioase instituţii muzeale din România. Bogăţia patrimoniului, cadrul şi modul în care sunt expuse cele mai valoroase piese ale sale impun admiraţia vizitatorilor. La baza formării colecţiei muzeului se află Pinacoteca "Alexandru şi Aristia Aman", deschisă la Craiova în anul 1908 conform voinţei testamentare a celor doi filantropi craioveni. Aceasta a fost adăpostită timp de câteva decenii în vechea casă a familiei Grigore şi Elena Lăceanu (părinţii Aristiei Aman). Pinacoteca cuprindea tablouri din şcolile olandeză, flamandă, italiană şi franceză (în general lucrări din secolul al XVII-lea) , pictură şi grafică de Theodor Aman, artă decorativă românească şi străină, la care s-au adăugat, odată cu trecerea anilor, unele achiziţii făcute de primăria oraşului, precum şi o serie de donaţii, dintre care amintim: Nicolae Romanescu şi Jean Mihail (pictură europeană), Cornetti, Glogoveanu s.a., donaţii care i-au îmbogăţit, în mod considerabil, patrimoniul. Acesta a fost construit între 1900 – 1907, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail (1837 – 1908) unul dintre cei mai bogaţi oameni din România de atunci. La construcţia palatului s-au folosit materiale de cea mai bună calitate şi meşteri străini, în general italieni veniţi din zona friulană şi stabiliţi în Oltenia. Valoroasa stucatură, în parte aurită, luminatoarele, oglinzile veneţiene, plafoanele şi cartuşele pictate, candelabrele cu ornamente din cristal de Murano, coloanele, scările din marmură de Carrara, pereţii tapisaţi cu mătase de Lyon, lambriurile , mobilierul stil, feroneria etc., toate dau încăperilor un aer de eleganţă şi gust rafinat. Palatul a fost acoperit cu ardezie şi dotat încă de la început cu instalaţie electrică, încălzire centrală etc. Preţuit pentru valoarea sa artistică, el a figurat încă din anul 1947 ca unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură civilă de la începutul secolului al XX-lea.

Imagini pentru Aulus Vitellius Germanicus

Aulus Vitellius Germanicus a fost un împărat roman care a trăit între anii 15 - 69 E.N. și a condus Imperiul roman între 17 aprilie 69-22 decembrie 1969. Această bust este realizat de marele sculptor în anul 1898, autorul fiind distins pentru această lucrare cu titlul „mențiune onorabilă”. Deasupra am postat o veche monedă romană cu chipul acestui împărat.

Placheta - Centrul de domenii și infrastructuri nr.2

Insigna - Centrul de domenii și infrastructuri nr.2 - 60 ani

Amor patriae nostra lex (Legea noastră este iubirea de patrie)

Centrul de domenii și infrastructuri nr.2

Amor patriae nostra lex (Legea noastră este iubirea de patrie)

Direcția de domenii și infrastructuri

Ministerul Apărării Naționale - România

Insignă - Centrul de domenii și infrastructuri nr.2

Amor patriae nostra lex (Legea noastră este iubirea de patrie)

Centrele de domenii și infrastructuri militare coordonează întreg sistemul de domenii şi infrastructuri la toate eşaloanele, elaborând norme tehnice, norme de funcţionare, proceduri, dispoziţii, precizări şi este singura autoritate în domeniu care iniţiază propuneri de acte normative sau modificări ale celor existente, ce pot avea impact asupra domeniului de responsabilitate. De asemenea, exercită direct şi prin unităţile subordonate controlul exploatării cazărmilor şi cel al aplicării şi respectării legislaţiei şi a regulamentelor militare de specialitate. Responsabilitățile și competențele acestu gen de structuri militare se manifestă în domeniul: administrării proprietăţii imobiliare publice şi private a Ministerul Apărării Naţionale; elaborării politicii ministerului privind proprietatea imobiliară, modernizarea, dezvoltarea, menţinerea sau, după caz, reducerea acesteia prin proiecte şi programe imobiliare specifice; reprezentării intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în relaţiile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale şi cu armatele străine; controlului de stat în construcţii şi controlului disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului, în Ministerul Apărării Naţionale; exercitării obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de lege pentru proprietar; elaborării propunerilor de acte normative specifice, emiterii de norme tehnice, dispoziţii şi precizări şi coordonării implementării acestora în întregul sistem de administrare, exploatare şi mentenanţă a proprietăţii imobiliare a ministerului; controlului respectării prevederilor legislaţiei în vigoare privind modul de utilizare a spaţiilor, administrarea şi exploatarea cazărmilor, starea de întreţinere/reparaţii a proprietăţii imobiliare puse la dispoziţia categoriilor de arme. Sus am postat logo-ul Centrului de domenii și infrastructuri militare nr.2 din Craiova

Placheta - Festivalul internațional al copiilor handicapați

"Copii și jocul" - Craiova, România * 15 - 18 mai 1992

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, populaţia României este de aproximativ 21681000 locuitori, dintre care 689680 sunt persoane cu dizabilităţi (conform site-ului oficial al Direcţiei Generale de Protecţie a Persoanelor cu Handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reprezentând aproximativ 3% din populaţie. Din totalul de 689680 de persoane cu dizabilități, 61287 sunt copii, iar restul de 628393 sunt adulți. Din punct de vedere al servicilor sociale oferite, avem 17036 de persoane instituționalizate şi 672644 neinstituționalizate. Crearea acestui grup distinct în cadrul populaţiei, a fost posibil începând cu anul 1992, când a apărut prima lege de protecţie socială în acest sens, respectiv legea 53/1992, în cadrul căreia se făceau primele precizări conceptuale. Astfel, articolul 1 afirmă:“Persoane handicapate, in intelesul prezentei legi, sunt acele persoane care, din cauza unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau partial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilitati, in viata sociala si profesionala, necesitind masuri de protectie speciala.” Acte normative ulterioare au introdus termeni diverşi astfel încât, după mai bine de 19 ani de la apariţia acestei legi, termeni ca handicap, nevoie specială, deficienţă, infirmitate sau dizabilitate sunt încă noţiuni oarecum confuze la nivelul percepţiei generale, încercându-se, pe cât posibil, să găsească expresia cea mai puţin lezabilă pentru a diferenţia această categorie de persoane.

Ințelegând pe de o parte, nevoia de delimitare a acestei categorii de persoane, tocmai pentru a veni în sprijinul nevoilor lor, trebuie să înțelegem în egală măsură, că ele nu sunt diferite ca structură interioară, psihologică față de populația majoritară. Au aceleaşi nevoi emoționale, psihologice, relaționale. Practic, această separare categorială pune premisele distanțării, considerând că este ceva în afara noastră. Ei bine, dacă a avea ochi albaştri sau negri, nu influențează cu nimic calitatea umană, la fel precum şi culoarea pielii, înălțimea sau greutatea corporală, cu atât mai puțin prezența sau absența unui membru sau a capacității vizuale, spre exemplu, nu influențează celelalte caracteristici ale persoanei. Dacă ajungem să ne întrebăm care este rostul unei persoane cu dizabilități, ar trebui să ne întrebăm în egală măsură care este rostul fiecăruia dintre noi. Căci sensul vieții nu ține de numărul de mâini sau decibeli, de I.Q. sau letargia unui picior! Din contră, confruntarea cu un handicap este o provocare şi ştim că suferința poate înălța, aşa că poate cele mai frumoase lecții de viață le-am primit de la cei care apreciază viața prin tot ce au sau le-a mai rămas.

Insignă - Centrul militar zonal Dolj

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Centrului militar zonal Dolj - Craiova.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi mai jos câteva monumente de cultură și arhitectură ale orașului.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Sediul central al Universității

Muzeul Militar

Palatul Vorvorenilor

Biserica Sf.Treime

Casa Băniei

Biserica Sf.Dumitru

Mănăstirea Coșuna

Sediul central al Uzinelor Electroputere

Școala Madona Dudu

Gara nouă

Gara veche

Hotelul Minerva și Strada Unirei

Monumentul Independenței - sculptor D.Pavelescu Dimo

Turnul din Parcul Bibescu

Palatul Dină Mihail

Muzeul Aman

Trimiteri postale ilustrate

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României,aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 km.p., numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și câteva locuri de vizitat în acest județ.