BAILLEUL - BELGIA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din satul belgian BAILLEUL (cunoscut ca și

BAILLEUIL EN TOURNAISIS), comuna ESTAMPUIS, 

 provincia HAINAUT, regiune FLANDRA, și o trimitere poștală.

Oficiul de turism

Monumentul fraților Depres

Biserica

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimitere poștală

***

DOUĂ EPIGRAME

DE LA AUTORUL BLOGULUI

SEMN BUN

Nu am motiv să fiu trist:

Ieri mi-a zis o vrăjitoare:

Că în viața viitoare,

Voi fi… epigramist! 

ALTERNATIVĂ ELECTORALĂ

Când văd cu câtă ardoare

Ei își împart “mămăliga”,

Eu fondez partidul: Liga...

Babelor conservatoare . 

__________xxx__________

O MEDALIE, O PLACHETĂ 

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Mihai Viteazul * 1593 - 1601

Cetatea de scaun a Țării Românești - Târgoviște

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Curtea Domnească din Târgovişte reprezintă un complex de clădiri şi fortificaţii medievale ce au avut rol de reşedinţă a unor voievozi ai Ţării Româneşti şi, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al ţării. Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Batrân când, într-un act al fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417 – 1418, se vorbeşte despre "[...]însuşi oraşul domniei mele Târgovişte[...]". Din acest act se poate înţelege că, la acea dată, aici funcţiona o reşedinţă voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziţie, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină şi urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea şi extinderea fortificaţiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menţionarea ca singură capitală a Ţării Româneşti (act emis de Alexandru I Aldea, in anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Ţepeş.  După mijlocul secolului al XV-lea, fortificaţiile curţii domneşti devin cele mai mari din ţară, şanţul de apărare, lat de aproximativ 20–24 metri şi adânc de 4 metri fiind întărit cu pari de lemn dispuşi oblic în mal.  Spre sfârşitul aceluiaşi secol se ridică o porţiune de circa 20 metri de zid terminată cu un turn de veghe.  O altă etapă de extindere a fortificaţiilor este iniţiată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafaţa din interiorul incintei la circa 29000 m.p., suprafaţa cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificaţiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul şi construieşte o serie de utilităţi absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul şi garnizoana. Totuşi perioada maximă de dezvoltare a reşedinţei voievodale se cunoaşte sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface şanţul de apărare, ce urmează traseul fortificaţiilor lui Petru Cercel. Acest nou şanţ, cu o lăţime şi o adâncime de 3 metri, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5 kilometri peste care se ridica o palisadă de buşteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafaţă de 40 x 45 metri. Cele 5 porţi de acces în cetate, ce purtau numele localităţilor spre care se îndreptau drumurile (Buzău,  Argeş, Dealu, Câmpulung şi Bucureşti), au fost refăcute din piatră asigurându-le şi câte o cameră pentru corpul de gardă. Noile porţi erau de formă pătrată, cu latura de 8,5 metri, iar pe direcţia de acces aveau două arcade cu deschiderea de 5 m. În ziua de azi se menţine în elevaţie numai Poarta Dealului, iar porţile Câmpulung şi Bucureşti fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită.  Urmaşul acestuia, Constantin Cârnul, prin soţia sa, face câteva înbunătăţiri la clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după revolta lui Mihnea al III-lea, la cerinţa expresă a Înaltei Porţi, domnitorul Gheorghe Ghica (1659 - 1660) începe procesul de demantelare a curţii voievodale şi demolare a palatului, în dorinţa de a distruge orice orice fortificaţii ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Ţării Româneşti. Dezvoltarea impresionantă a construcţiilor şi a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins şi Curtea Domnească din Târgovişte. Cu încuviinţarea otomanilor, marele voievod, reface parţial fortificaţiile, dar, în special, se reconstruiesc şi dezvoltă palatul voievodal, bisericile şi clădirile utilitare sau decorative (foişorul de piatră din interiorul grădinilor domneşti). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependinţe ale palatului: Casa iazagiului și Casa coconilor.După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat şi cu mutarea definitivă a capitalei ţării în Bucureşti, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736 - 1739, purtat şi pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparaţii au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltele palatului se surpă mai târziu. Complexul Curtea Domnească de la Târgovişte era compus din: Palatul domnesc - Prima construcţie ce ar fi putut sluji drept reşedinţă domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului şi succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a mai păstrat decât fundaţia. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări de restaurare şi conservare din anul 1961 când o parte a cetăţii Târgovişte este organizată ca muzeu şi dată circuitului turistic. Turnul Chindiei - Monument emblematic pentru municipiul Târgovişte, a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş în jurul anului 1460. Din păcate astăzi nu admirăm decât forma sa modificată în urma lucrărilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea. Biserica Sf.Vineri - Numită și Biserica Mică Domnească, monument arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Ţara Românească. Nu se cunoaşte nici un fel de informaţie despre ctitorul ei, însă la 1517 era deja construită şi avea o vechime respectabilă.

Biserica Mare Domnească - Este ctitoria voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraş însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcţiei, cea mai mare clădire religioasă din Ţara Românească. Pictura, păstrată şi în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conţinând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni. Biserica-paraclis veche - Este construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domneşti. Urmele fundaţiei reconstituite până la înălţimea de 2 m, arată o construcţie după un plan de tip triconic. Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia şi în general cu tendinţele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou - turnul clopotniță plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiţii proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată. Grădinile palatului - Erau amplasate pe locul actualului parc al oraşului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomiţa până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9 aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreţinerea acestora. Baia domnească - Este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcţia dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,50 x 14,7 metri era formată din trei încăperi dispuse în şir. Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus şi un mic vestiar; a doua era baia propriu-zisă. Ultima încăpere, ce nu comunica cu celelalte două, era destinată cazanului de încălzire a apei. Sistemul de funcţionare a băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului în baie. Casa Bălaşa - A fost construită de Bălaşa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere şi îmbunătățire aduse Bisericii "Sfânta Vineri", în apropierea căreia de altfel se şi află. Scopul iniţial era acela de casă de oaspeţi şi azil pentru săraci. Clădirea există şi în zilele noastre fiind bine conservată. Construcţia, fără etaj, este de formă paralelipipedică, având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui coridor central. Pardoseala este de cărămidă roşie, iar bolţile sunt în cruce. Ca o curiozitate, Casa Bălaşa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului. Foişorul - a cărui ruine sunt situate la 60 m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcţia, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă şi recreere pentru cel ce se plimba prin parc. Nu s-a păstrat până azi.

Insigna - Corala "Cântarea brăneșteană" * 1888 - 1988 

Brănești este o comună în județul Dâmbovița, provincia istorică Muntenia, România. formată din satele Brănești (reședința) și Priboiu. Comuna se află pe Valea Ialomiței și este străbătută de șoseaua națională DN71, care leagă orașul Târgoviște de Sinaia. În localitate există formația corală “Cântarea Brăneșteană” care are circa 60 membri. Formatia corala a fost creata in anul 1888. Membri săi au diferite ocupații: țărani, profesori, ingineri, comercianți etc. Corul, sub conducerea dirijorului Dumitru Bendic, a interpretat pe diferite scene din țară la Galați, Câmpina, Sinaia, București, Pitești, Brașov etc dar și din străinătate, in Germania, Belgia, Franța, Bulgaria, ex-Iugoslavia s.a. Repertoriul ales este din creații românești aparținând lui Al. Pașcanu, Gh. Cucu, N. Lungu, M. Neagu dar și din repertoriul internațional aparținând lui K.M von Weber, P.I. Ceaikovski, Gr. Sicher etc. După 1885 aici s-a născut industria textilă românească prin inițiativa lui Stan Rizescu, cel care a creat prima țesătorie de bumbac, aducând aici primul război de țesut bumbac și prima filatură de in și cânepă. Astfel structura ocupațională s-a modificat apărând primii muncitori din zonă. După industrie s-au construit baia publică, și cinematograful - al doilea după București, și Școala nouă și chiar o bancă. La inaugurarea Școlii noi au fost în 1909 regele Carol I cu ministrul educației Spiru Haret și marele George Enescu. Sus am postat o fotografie a Căminului Cultural "Stan Rizescu" din Brănești unde au loc de mulți repetițiile coralei locale. 

Insignă - Pucioasa

Pucioasa este un oraș din județul Dâmbovița, pe cursul superior al râului Ialomița, la 20 km depărtare de Târgoviște. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele de actual Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă și iod se află în localitatea Pucioasa Sat și sunt cunoscute de peste 170 de ani. Are o populație de peste 14000 de locuitori iar economia orașului se bazează pe turism. Deasupra am postat stema și poza Primăriei orașului dâmbovițean - Pucioasa.

Insignă - C.S. Târgoviște (club sportiv)

F.C.Chindia Târgoviște este un club de fotbal din Tărgoviște, România care în prezent evoluează în Liga a III-a, seria III. Echipa a mai purtat următoarele denumiri: Metalul, C.S., Oțelul „U” și C.F.Chindia. F.C.Chindia Târgoviște a evoluat 9 sezoane în Liga I, (298 meciuri: 95 victorii, 64 egaluri, 139 înfrângeri, 312 goluri marcate, 469 goluri primite, 254 puncte), ultima prezență în primul eșalon având loc între anii 1996–1998. De-a lungul timpului la club au jucat marii fotbaliști: Cătălin Hâldan și Nicolae Dobrin și au antrenat mari nume precum; Valentin Stănescu, Cornel Dinu, Dumitru Dumitriu și Emeric Jenei.

Insignă - Baza 1 Logistică Teritorială "Carpatica" România

Plachetă - Baza 1 Logistică Teritorială "Carpatica"

Baza 1 logistică teritorială “Carpatica” este o mare unitate a Armatei române, dislocată în garnizoana Târgoviște, fiind probabil continuatoarea fostei Baze de reparat tehnica militară, de aici. 

Logistica reprezintă ştiinţa planificării şi executării mişcării şi asigurării forţelor; în sensul său cel mai cuprinzător, ea cuprinde acele aspecte ale operaţiilor militare care se referă la: proiecţia şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, întreţinerea, evacuarea materialelor şi scoaterea acestora din uz; transportul personalului; achiziţia, construcţia, întreţinerea, exploatarea clădirilor şi scoaterea lor din uz; achiziţia sau furnizarea de servicii; sprijinul medical. 

Logistica militară reprezintă un complex de măsuri şi activităţi, desfăşurate pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, într-o concepţie unitară, pentru asigurarea resurselor materiale necesare forţelor în vederea susţinerii pregătirii şi ducerii operaţiilor. 

În scopul menţinerii capacităţii de luptă şi îndeplinirii misiunilor primite de către forţele participante la operaţiile întrunite, sunt prevăzute următoarele structuri de execuţie: structuri cu responsabilităţi teritoriale stabilite la fiecare eşalon și structuri din compunerea marilor unităţi operative/tactice şi a unităţilor. 

Misiunile structurilor de logistică sunt: hrănirea şi echiparea efectivelor; asigurarea cu carburanţi-lubrifianţi; organizarea, planificarea şi executarea transporturilor; completarea stocurilor de produse, tehnică şi materiale, pe măsura consumului sau distrugerii acestora de către inamic; mentenanţa tehnicii şi echipamentelor militare; prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor, acordarea sprijinului medical, evacuarea răniţilor şi bolnavilor, spitalizarea, tratarea şi recuperarea acestora; asigurarea viabilităţii căilor de comunicație; cartiruirea trupelor; strângerea şi evacuarea capturilor de război; hrănirea, echiparea, cazarea, acordarea asistenţei medicale şi a indemnizaţiei de muncă prizonierilor de război; asigurarea acţiunilor şi protecţia structurilor de logistică.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Casa de Cultură

Gara

Magazinul Muntenia

Catedrala ortodoxă 

Muzeul de Istorie

Muzeul Poliției

Poarta Bucureștilor

Turnul Chindiei

Prefectura

Comandamentul Diviziei  

Trimiteri poștale ilustrate

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale  ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ. 

Mănăstirea din Peștera Ialomiței

Cheile Orzei 

Hotelul Ceres - Pucioasa 

Monumentul eroilor din primul război mondial - Brănești 

Cabana Zănoaga

Tabăra Vânătorul

Cheile Tătarului 

Cabana Padina

Pucioasa

Cheile Zănoagei

Cascada 7 Izvoare

Cascada Obârșiei

Podul Mihai Bravu

Gara - Pucioasa

Pavilionul de dans - Pucioasa

Mănăstirea Dealul

Liceul militar Mănăstirea Dealul

Liceul militar Nicolae Filipescu

Grup de sonde Schela Pâscov - Moroeni

Popasul turistic - Moroeni

Sanatoriul - Moroeni

Trimiteri poștale ilustrate

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ 

Acțiune 5000 lei 1928

S.A.BANCA "TRANSSYLVANIA" BANK R.T. Cluj 

 Câteva vignete de pe acțiuni germane 

Detaliu vignetă de pe o acțiune germană

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 12.03.2015