Epaminonda's Blog.....: BERGAMBACHT

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză BERGAMBACHT,

regiunea OLANDA DE SUD, câteva vederi generale, dar și

o trimitere poștală ilustrată din această localitate. Sus am

postat o obligațiune a primăriei din localitate, din anul 1927.

Turla bisericii

Biserica

Turnul de apă

Moara de vânt Arend

Mallul

Arhitectură locală

Vederi generale

Gara

Trimitere poștală

***

O CLIPĂ DE ZÂMBET...

Viaţa pe repede înainte!

sau

"Ce caut eu în viaţa mea?"

(memorii – pe scurt)

de Ananie Gagniuc – Constanța

Sexul:

Puţa-n ţărână - Vână - Bârnă - Atârnă...
Ţinuta:

Puţa goală – Pe oală – La părinţi rugi - Blugi – Persing – Dressing - Geacă de piele – Inele – Scurtă – Burtă – Ciorap - Fes pe cap – Izmene – Somn pe la gene – Şoşoni – Mortăciune-npantaloni!
Alimentaţia:

Ţâţă – Griş cu tărâţă – Lapte – Răcnete-n noapte – Scâncete – Scutece – Suc – Mai târziu, vin de butuc – Friptane - Chiolhane – Belele - Cafele – Vărsături – Murături – Iaurt – Luat din scurt – Câte-un borş acruţ – Ceiuţ – Din nou sugar – Proteza-n pahar – Şi toate-l dor – „Nevastă, mor!”
Pasiuni:

Suzetă – Trotinetă – Maimuţe - Maşinuţe – Brichete - Fete – Tocat banii – Precum curtezanii - Orgii dansante – Amante – Cu timpul, lecuit – Pescuit – Table în parc – Nepoţi în ţarc – „Hai, hai, bunelu’!” - Plimbat căţelu’ – La fund iar ud – „Babo, n-aud!” – Sictir! – Cimitir...
Sănătatea:

Lăptos – Căcăcios – Bă...şi-n os - Băţos! – Forţos – Sănătos - Maţu' gros – Burtos – Pântecos – Mers anevoios - Găunos - Bolnăvicios – Greu de scos - Numai piele şi os! – Din nou, pişăcios – Grele toamne – Popa: „Dă, Doamne!” – Pomană cu vin – Amin!
Evoluţia:

Micuţ – Pătuţ - O fâţă - Ţâţă – Apoi, ţâţă de mâţă! – Puritan - Băitan – Vlăjgan - Golan – Ginerică – Soacră mică – Soaţă – Piaţă – Soţie – Călărie – Tăvăleală – Călăreală - Lugu-Lugu - Ceac-Pac! – Trei copii fac – Apoi, bunic – Ăla mic, mai nimic – Putinţă, din părţi – Scriem cărţi!

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL GIURGIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Traian Vuia * 1897 - 1964

Consiliul local al municipiului Giurgiu - 1997

Tudor Vianu (născut 1897 la Giurgiu și decedat 1964 la București a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român.

Turnul cu ceas, situat în Piața Unirii din Giurgiu, datează din sec. al XVIII – lea, din timpul ocupației otomane. În acea perioadă, turcii au construit din piatră un foișor cu o înălțime de 22 de metri, pentru a putea supraveghea împrejurimile. După ce turcii au fost alungați, această construcție a suferit câteva modificări și i s-a adăugat un ceasornic. Turnul Ceasornicului a intrat în reconsolidare la sfârșitul anului 2005, lucrările fiind terminate în 2007. Cu această ocazie, ceasornicul a fost înlocuit cu unul nou, cel original aflându-se la muzeul de istorie Teohari Antonescu din orașul Giurgiu. Turnul este un monument de tip A, adică "monument istoric de valoare națională și universală", fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Giurgiu. Peste timp Turnul cu ceas a devenit simbolul orașului Giurgiu, acesta fiind prezent și pe stema județului.

Placheta - Palatul Prefecturii Vlașca

clădit în anul 1903, în al 37-lea an al domniei

M.S.Regelui Carol I, fiind prefect al județului Ion T.Ghica

În fostul sediu al Prefecturii județului Vlașca își desfășoară astăzi activitatea Muzeul județean Giurgiu care poartă numele istoricului și arheologului Teohari Antonescu (1866 - 1910). Un prim corp al clădirii datează din secolul al XIX-lea (anii 1777 - 1778), iar din anul 1903 clădirea a suferit modificări repetate. Clădirea muzeului giurgiuvean este declarată monument istoric.

Insignă - Centrul militar județean Giurgiu

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.

Insignă din fotbal - Petrolul Roata de jos

Comuna Roata de Jos este aşezată în extremitatea de nord vest a judeţului Giurgiu, pe malul stâng al pârâului Dâmbovnic, fiind una dintre cele mai vechi şi dinamice aşezări. Comuna este formată din următoarele localităţi: Roata de Jos - reşedinţa de comună, Roata Mică, Sadina, Cârtojani şi se întinde pe o suprafaţă de 8295 ha.Comuna Roata de Jos se află în Câmpia Găvanu-Burdea, care face parte din marea Câmpie Română, în subdiviziunea Câmpia Dâmbovnicului, situată la o altitudine de 100-122 metri faţă de nivelul mării.

Prima menţiune documentară parvine din data de 5 august 1451, când Vladislav al II-lea Voievod, întăreşte prin hrisov stăpânirea lui Costea cu fii săi Manea şi Radu peste ROTA (ROATA). Numele este legat de organizarea militară a ţării, pentru că cuvântul slavon ROTA – cum este scris în hrisov – înseamnă unitate de ostaşi călări (roata de călăreţi). Sus am postat logo-ul clubului local de fotbal și o poză cu școala din Roata de Jos.

A.S. Utilaje grele - Giurgiu (Asociația sportivă)

A.S. (Asociația sportivă) Utilaje grele Giurgiu a fost un club sportiv (asociație, echipă) care a fost patronată de Societatea Utilaje grele Giurgiu, fostă I.C.M.U.G. (Întreprinderea de construcții de mașini și utilaje grele), care a fost privatizată, și de care firesc s-a ales praful, fiind falimentată și vândută la bucată, la fier vechi, iar terenul și clădirile - unor samsari imobiliari, împărtășind soarta și altor întreprinderi de succes din regimul comunist.

Giurgiu (bulgară: Ghiurghevo (Гюргево), turcă: Yergöğü) este reședința și cel mai mare oraș al județului Giurgiu, provincia istorică Muntenia, România. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Orașul atestat documentar din anul 1394 are în prezent o populație de aproximativ 61000 de locuitori. Mai jos admiri câteva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Giurgiu, dar și o trimitere poștală.

Ateneul Nicolae Bălănescu 1940

Clădirea Primăriei

Biserica Înălțarea Domnului

Gara feroviară

Gara fluvială

Catedrala Adormirea Maicii Domnului

Muzeul Teohari Antonescu

Turnul cu cea - emblema arhitectonică a orașului

Ruinele cetății

Gimnaziul Ion Maiorescu

Portul Ramadam - Sosirea călătorilor bulgari

Debarcaderul

Gara Ramadam

Pavilionul și Grădina Allei

Strada Alexandru Lahovary

Turnul și Pavilionul de muzică

Trimitere poștală ilustrată

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României, cu reședința în orașul cu același nume. Se spune că de mult, când încă turcii umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla aici un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării. Acesta a eliberat un mare grup de oameni ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Acești oameni au rămas aici după eliberare și au format dintr-un loc de trecere un târg. Acest târg a purtat numele celui care a fost eliberatorul lor, San Giorgio,și de aceea se numește Giurgiu. Județul este conectat la trei importante căi de legătură cu Europa; fluviul Dunărea, calea ferată Giurgiu – Ruse construită pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza și șoseaua europeană care asigură legătura cu Peninsula Balcanică. Acest județ numără azi aproximativ 265000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 3526 kilometri pătrați. Ca structură administrativă județul este format din: 3 orașe – Giurgiu, Mihăilești și Bolintin-Vale precum și 52 de comune. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură din județul Giurgiu, dar și alte frumoase locuri de vizitat de pe aceste meleaguri.