Epaminonda's Blog.....: BRZOZOWICE

Mai jos am postat două trimiteri poștale ilustrate din satul

polonez (denumire germană BRZEZOWITZ),

comuna PIEKARY SLASKIE, voievodatul SILEZIA,

dar și o insignă locală.

Insignă locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Ion M. Ruse - Constanța

CUPLU MODERN

Şi-au permis, la mare,

Libertăţi - cu carul -

El s-a-ntins la soare,

Ea... cu salvamarul.

REALITATE ROMÂNEASCĂ

Discuţii sunt în varii medii
Dar e şi simplu să constaţi:
Românii nu-şi mai iau concedii,
Mai nou fiind... concediaţi.

___________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Batalioanul 123 Deservire şi Asigurare de Geniu

Plachetă - Batalionul 123 Deservire şi Asigurare de Geniu

Batalioanele de Deservire şi Asigurare de Geniu sunt subunități ale trupelor de uscat care au misiuni de depozitare, asigurare, întreținere a materialelor de geniu din subunitățile luptătoare de geniu.

Este vorba despre tehnica militară ce realizează amenajări genistice (amplasamente), pregătirea minelor marine, anti-tehnică și anti-personal, tehnica de realizare a trecerilor peste râuri sau refacere căi ferate și drumuri. Alte informații despre această unitate nu sunt accesibile publicului larg.

Campionatul interdepartamental tir 1951 - Participant

Comitetul pentru cultură fizică și sport

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII-lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

Insigna - Al III-lea festival bienal I.l.Caragiale

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Festivalul național "Cântarea României" - Ediția a II-a

Laureat al Etapei pe Sectorul 2 - București - 1979

Festivalul național "Cântarea României" a fost un ansamblu de manifestări culturale din perioada regimului comunist, organizate sub egida Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976, după primul Congres al culturii și educației socialiste din 2-4 iunie, același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim „Cântarea României”, al lui Alecu Russo. Cântarea României era definită ca un „festival al educației și culturii socialiste…, amplă manifestare educativă, politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și universal.” Implicația directă era că orice creație artistică, dar și tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric, reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor” responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere și în fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost promovarea artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta populară, singura care, în viziunea conducătorului, ar fi trebuit sprijinită. Sus am postat un steag cu logo-ul Festivalului naţional "Cântarea României".

Insignă - P.U.N.R. - V.R.

(Partidul Unității Naționale Române - Vatra Românească)

Partidul Unității Națiunii Române (P.U.N.R.) s-a format la data de 15 martie 1990 sub numele de Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania (P.U.N.T.R.). La congresul din 16 iunie 1990 partidul a primit denumirea Partidul pentru Uniunea Națională a Românilor , iar la congresul din 16-17 noiembrie 1990 se denumește Partidul Unității Naționale Române, datorită fuziunii cu partidul Frontul Popular din Moldova, înființat în ianuarie 1990, la Iași. În septembrie 2000 P.U.N.R. a fuzionat cu Partidul Național Român alcătuind Alianța Națională (PUNR + PNR), care însă a realizat un scor electoral sub orice așteptări. În decembrie 2001, PUNR a fost reînființat ca partid, sub numele de Partidul Unității Națiunii Române, iar în 2006 a fuzionat prin absorbție cu Partidul Conservator, dispărând de pe scena politică. Sus am postat logo-ul P.U.N.R..

Uniunea Vatra Românească este organizaţie naţională social-culturală şi de atitudine civică a românilor de pretutindeni , neguvernamentală, filantropică şi independentă, nesubordonată nici unui partid, infiinţată la Târgu-Mureş în urma evenimentelor din decembrie 1989. Uniunea Vatra Românească îşi asumă menirea de a fi continuatoarea şi susţinătoarea idealurilor de reîntregire, unitate, integritate teritorială, independenţă, suveranitate şi demnitate naţională. Uniunea Vatra Românească contribuie la renaşterea spirituală şi morală a poporului român, la instaurarea unui climat democratic pentru toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate, sex, religie şi convingeri politice. Uniunea Vatra Românească apără drepturile tuturor cetăţenilor ţării şi cultivă sentimentul apartenenţei spirituale la patria mamă a românilor care trăiesc dincolo de fruntarii. Uniunea Vatra Românească se pronunţă împotriva oricăror manifestări de şovinism, rasism şi regionalism, se opune tendinţelor de separatism, autonomie teritorială şi segregare etnică în România; ea acţionează în conformitate cu principiile Cartei ONU şi ale documentelor Conferinţelor pentru securitate şi cooperare în Europa. Uniunea Vatra Românească are următoarele obiective : a.- aprofundarea cunoaşterii, respectării şi valorificării trecutului istoric al tuturor românilor, a vechimii şi continuităţii lor în spaţiul carpato-danubiano-pontic; b.- cultivarea şi răspândirea valorilor culturale ale neamului românesc, continuarea tradiţiilor Şcolii Ardelene, „Astrei”, Academiei Române şi a altor instituţii naţionale; c.- apărarea unităţii statale, integrităţii teritoriale, precum şi a suveranităţii şi demnităţii României, consfinţite prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918, protejarea limbii naţionale şi a fiinţei poporului român; d.- repunerea în drepturi a tradiţiilor culturale şi sociale, a adevăratelor valori naţionale, în acord cu credinţa şi morala creştină; e.- sprijinirea prin toate mijloacele legale a drepturilor şi intereselor românilor de pretutindeni; f.- dezvoltarea şi întărirea relaţiilor de înţelegere, colaborare, şi prietenie cu minorităţile naţionale, sprijinirea spiritualităţii lor, în conformitate cu Constituţia României şi normele internaţionale; g.- ocrotirea drepturilor şi intereselor poporului român, constatarea, verificarea şi consemnarea încălcării acestora, sesizarea sau informarea instituţiilor şi instanţelor constituţionale de stat, precum şi a opiniei publice din ţară şi din străinătate asupra unor astfel de fapte; respectarea Constituţiei şi legilor ţării, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a Actului final al Conferinţei de la Helsinki; h.- colaborarea cu uniuni, societăţi, asociaţii similare din ţară şi din străinătate, cu instituţii socio-culturale, organizaţii profesionale şi politice; i.- susţinerea intereselor generale ale poporului român, fără a se subordona vreunui partid; j.- cultivarea dragostei faţă de limba română, susţinând cu fermitate statutul ei de limbă oficială unică a statului român, fără a împiedica sau îngrădi folosirea, ca mijloc de comunicare, a limbii materne de către minorităţile naţionale; k.- urmărirea adevărului cu privire la realităţile istorice, geografice, demografice şi cultural – artistice ale poporului român, combătând ori ce tendinţă de denaturare şi de distrugere a acestora, pentru a fi transmise nealterate generaţiilor viitoare; l.- susţinerea, prin acţiuni specifice, a procesului de dezvoltare şi revigorare a vieţii spirituale, învăţământului, creaţiei populare şi a folclorului, a obiceiurilor, a portului şi datinilor străbune, precum şi a tradiţiilor religioase şi de muncă, în scopul propăşirii patriei. m.- implicarea în apărarea și conservarea patrimoniului naţional. Sus am postat logo-ul Uniunii Vatra românească.

__________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ