Epaminonda's Blog.....: ARTSTETTEN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și din localitatea austriacă ARTSTETTEN, bundeslandul

AUSTRIA INFERIOARĂ, și chipul familiei princiare

care odihnește în castelul de aici, dar și o monedă austriacă

dedicată aceste familii.

Castelul

Hanul

Trimitere postală ilustrată

Intrarea în cripta castelului

Interior cripta castelului

- Prințul Franz Ferdinand si Sophie von Hohenberg -

Prințul a fost asasinat în data de 28 iunie 1941 ora 11.00

de către un student sârb bosniac, la Sarajevo, asasinarea lui

constituind motivul declanșării primului război mondial.

O monedă austriacă de 10 euro 2004 care prezintă castelul

și cripta sa de la Artstetten, și în medalion chipurile prințului

Franz Ferdinand și a prințesei Sophie von Hohenberg

care își fac somnul de veci în cripta acestui castel.

***

O EPIGRAMĂ DE SEZON

____________xxx____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL COVASNA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Aniversări feroviare 2001 - Tunelul Teliu 4370 metri

1931 - 2001 * 70 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată

Brașov - Întorsura Buzăului

În anii de după primul război mondial reţeaua de transporturi din România Mare trecea cam prin acelaşi gen de poveşti ca şi astăzi. Legăturile dintre Vechiul Regat şi provinciile cu care acesta se unise în anul 1918 erau dezvoltate destul de anemic. Una dintre priorităţile guvernelor postbelice ar fi trebuit să fie dezvoltarea unor noi rute care să lege între ele diverse zone ale ţării. Un proiect îndrăzneţ era construcţia unei căi ferate care să lege Braşovul de Dobrogea prin Pasul Buzăului, tăind munţii printr-o reţea de tuneluri săpate în zona comunei Teliu. Se dorea construirea unui traseu între Braşov şi Constanţa, mai scurt cu o sută de kilometri decât cel clasic, prin Ploieşti.

Străpungerea Tunelului Teliu

Linia Brașov - Buzău * Străpuns 1928 * Lungime 4370 metri

Construit de Direcția de construcții a CF Tunelul Teliu

prin Societatea Julius Berger Gas Berlin

Fideliter et constanter (Fidelitate și consecvență)

Tunelul Teliu este şi acum cel mai lung tunel circulat din ţară, având 4369,5 metri. A fost gândit să aibă cale ferată dublă şi electrificată, soluţie revoluţionară în epocă. Realizarea lui a fost încredinţată, după negocieri, firmei germane "Julius Berger". Construcţia lui a durat, cu prelungiri fireşti în România, vreme de cinci ani, între 1924 şi 1929. Costurile bugetare au fost imense. Au prosperat oamenii din Teliu, fiindcă nemţii angajaseră peste zece mii de muncitori, inclusiv specialişti străini bine plătiţi, care risipeau banii prin localitate. Lucrările erau sub dublă comandă. Pe de o parte, dicta inginerul Ion Cotinţa, unul dintre iniţiatorii şi partizanii fervenţi ai proiectului, iar pe de alta, un grup de specialişti şi proiectanţi nemţi de la Julius Berger. La sfârşitul anului 1928, tunelul era aproape gata. S-a hotărât ca marea inaugurare să aibă loc în 1929, printr-o mare serbare cu sute de invitaţi. Se construise la capătul tunelului o scenă de pe care inginerul Cotinţa, după discursuri, jocuri populare, tăieri de pamblici şi alte festivisme, urma să conecteze tunelul la reţeaua electrică. Îmbrăcat la 4 ace, zâmbitor, Cotinţa s-a cocoţat pe scenă şi a luat două fire în mână. În momentul în care le-a unit a ieşit o mare flamă şi inginerul a căzut mort. Fusese un scurtcircuit fatal. Lumea s-a panicat, iar sărbătoarea s-a anulat. Au existat voci în epoca aceea care spuneau că ar fi fost vorba de o variantă a Mioriţei, în care inginerul german îl curentează pe cel român, că-i mai ortoman. Ancheta poliţiei a constatat însă că a fost vorba doar de "un regretabil accident". Familia l-a înmormântat chiar la Teliu, într-un cavou extrem de ciudat, copiat după intrarea în tunel. După inaugurare, România a intrat cu avânt în marea criză economică mondială de la sfârşitul anilor '20 şi începutul anilor '30 ai secolului trecut. Fondurile alocate iniţial lucrărilor se cam topiseră. Până să se reia proiectul, a început al doilea război mondial. În 1944, nemţii în retragere au încercat să dinamiteze tunelul, dar s-au lovit de rezistenţa forţelor româneşti şi a unor gărzi formate din localnicii din Teliu. A avut loc o luptă soldată cu victime din ambele tabere, dar germanii au fost respinşi şi tunelul a rămas intact. În perioada postbelică au fost făcute mai multe planuri de a lega oraşele Braşov şi Buzău pe o cale ferată care să treacă prin cel mai lung tunel din România, dar toate au fost abandonate.

Participant la construirea Tunelului Teliu (distincție)

Tunelul de la Teliu, o investiţie absolut impresionantă, a rămas să fie folosit doar de câteva trenuri personale pentru navetişti. Acum, prin el trec zilnic doar patru automotoare cu puţini oameni din zona Întorsura Buzăului, care merg să muncească la Braşov.

Insigna - Casa Colecțiilor Târgu Secuiesc

Muzeul orașului Târgu-Secuiesc a fost inaugurat în primăvara anului 1972 în clădirea fostei primării. Instituția culturală funcționează ca unitate externă a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. În sălile destinate meșteșugarilor tradiționali (olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuși, turtari, pălărieri, croitori și tâmplari) pot fi văzute unelte, produse și instalații ale atelierelor acestor meșteșugari. Pe lângă exponatele realizate din truda meșteșugarilor, se păstrează în fiecare sală documente scrise, steaguri, lăzi, table ale diferitelor bresle și asociații meșteșugărești. Expoziția cu caracter istoric ilustrează dezvoltarea economico-socială a orașului. Documentele revoluției de la 1848-1849 au fost așezate într-o sală separată. În sălile destinate artei plastice se organizează expoziții periodice din lucrările artiștilor invitați. O notă distinctă a colectiilor muzeale o constituie cele aproape două sute de păpuși, majoritatea îmbrăcate în port popular unguresc. Din punctul de vedere al răspândirii teritoriale sunt reprezentate aproape toate ținuturile din Ardeal, iar temporal acoperă aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică inestimabilă. Din lipsa altor mărturii, istoria locală, cu momentul său de răscruce, cel al revoluţiei din 1848-49, este refăcută în cea mai mare parte prin documente şi fotografii. Mergând pe firul acestor exponate, vizitatorul poate urmări istoria oraşului Târgu Secuiesc, începând cu anul 1407. În expoziţia de istorie locală, sunt prezentate documente referitoare la acordarea rangului de oraş, a privilegiilor de bresle şi cele de târg, precum şi alte exponate care vorbesc de momentele importante din procesul de construcţie şi dezvoltare al oraşului. Desigur, cel mai important eveniment din istoria locală – revoluţia maghiară din anul 1848-49, cu toate episoadele sale dramatice din lupta pentru libertate – ocupă un loc special în expoziţia permanentă a Muzeului, două din sălile sale fiind destinate evocării modului cum oraşul Tg. Secuiesc a trecut prin acest moment istoric. Din aceste săli, merită reţinute: colecţia cu arme de epocă; unul dintre portretele lui Gábor Áron, din galeria celor considerate autentice, şi un dulap, plus un birou confecţionate chiar de acest revoluţionar; copia fidelă după celebrele tunuri ale revoluţiei turnate în oraşul nostru, copie ce datează din 1971; patru busturi din ipsos, ale lui Kossuth Lajos, Turóczi Mozes, Bem József şi Petőfi Sándor – toate creaţii ale unui sculptor din Tg. Secuiesc, Vetró András. O colecţie de costume populare miniaturale constituie subiectul unei expoziţii permanente celebre şi de mare succes în rândul vizitatorilor de toate vârstele. Costumaşele au fost confecţionate de copii maghiari din Transilvania, în anii 1970-71, în urma unui concurs lansat de revista Jóbarát. Începând cu anul 1992 muzeul deține și colecţia cu echipamente ale pompierilor voluntari. Trăsurile pompiereşti de epocă pot fi vizitate în cadrul unei expoziţii în aer liber.

Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu din județul Covasna, România, totodată centrul scaunului istoric secuiesc Kezd. Cu o populație de 18491 de locuitori (2011), este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe. Orașul, atestat documentar din anul 1407, este locuit în majoritate de cetățeni de etnie maghiară – 88%.

Insignă - Centrul militar județean Covasna

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene au statut de centre militare zonale, lor subordonându-se centrele militare din zona de responsabilitate. Sus am postat logo-ul Centrul militar județean Covasna.

Plachetă - Batalionul 385 Artilerie "Iancu de Hunedoara"

Set 2 insigne - Batalionul 385 Artilerie “Iancu de Hunedoara”

Batalionul 385 Artilerie “Iancu de Hunedoara” este o unitate militară din structura Brigăzii 61 Vânători de Munte “General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc, subordonată Diviziei 4 “Gemina” din Cluj-Napoca. Unitatea este dotată cu armament ușor de artilerie (aruncătoare de grenade, aruncătoare de bombe sau obuziere de munte) pentru a-și asigura mobilitatea în teren muntos.

Deasupra am postat fotografia unui obuzier de munte calibrul 76 milimetri, un aruncător de bombe calibru 82 milimetri și logo-ul Batalionului 385 Artilerie "Iancu de Hunedoara" din Sfântul Gheorghe.

Sfântu Gheorghe - 1981 - Sepsiszentgyorgy

Sfântu Gheorghe (în maghiară Sepsiszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Covsna, provincia istorică Transilvania, România. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic. Orașul are o populație de aproximativ 56000 locuitori, majoritar de etnie maghiară.

Biblioteca județeană

Teatrul Andrei Mureșan

Galeriile de artă

Biserica reformată fortificată

Muzeul național al Carpaților Răsăriteni

Piața General Averescu

Piața Regina Maria

Biserica catolică

Liceul reformat

Covasna (în maghiară Kovászna) este un județ din provincia istorică Transilvania, România.Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni. Județul cu suprafața de 3710 kilometri pătrați și populația de aproximativ 206000 locuitori are reședința administrative în Sfântul Gheorghe. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii – Sfântul Gheorghe și Târgu Secuiesc, 3 orașe – Baraolt, Covasna și Întorsura Buzăului precum și un număr de 40 de comune. Populația județului Covasna aparține următoarelor etnii; maghiară -74%, română – 23% și rromă – 3% (procente aproximative).