Epaminonda's Blog.....: MAROC

50 dirham 1985

MAROC

Este un stat, monarhie constituțională,

situat în Nord-vestul continentului Africa.

Statul, cu capitala la Rabat,

a obținut independența în anul 1956.

Suprafața sa este de 446500 kilometri pătrați și

numără aproximativ 31,7 milioane de locuitori.

Deviza națională unanim acceptată în stat este:

Dumnezeu, ţara, regele.

Evoluţia stemei:

Steagul oficial adoptat la 17 noiembrie 1915:

Steagul oficial între 1666-1915:

Pe aversul bancnotei aplicate aici este reprezentat chipul lui Hassan II. Hassan II a trăit în perioada anilor 1929 - 1999 și a condus statul Maroc, în calitate de rege, între anii 1961 - 1999

Pe reversul bancnotei este reprezentat Barajul de acumulare Mohamed V. Barajul Mohamed V este construit în arc și este situat la 35 kilometru sud de localitatea Zaio, pe râul Moulouya, în provincial marocană Oujda-Angad. Scopul principal al barajului este alimentarea cu apă pentru sistemel de irigații de pe 70000 de hectare în aval. Apa din spatele barajului mai este folosită pentru producția de energie hidroelectrică dar și pentru alimentarea cu apă a orașului apropiat Nador.

Mai jos am postat trei dintre cele mai cunoscute monumente de cultură și arhitectură din capitala marocană - Rabat.

Palatul regal

Turnul Hassan

Catedrala St.Pierre

O monedă marocană

***

RĂSPUNS LA

CARICATURILE - GHICITORI

“URECHEATUL” este WILL SMITH, nume complet Willard Christopher "Will" Smith, Jr. - născut 1968 - actor american, nominalizat la premiile Oscar și Globul de Aur, și artist hip-hop și rhythm and bluse, câștigător al mai multor premii Grammy. Și-a făcut faimă sub numele de The Fresh Prince spre sfârșitul anilor 1980 și în serialul The Fresh Prince of Bel-Air. Iată câteva dintre realizările sale discografice; Big Willie Style; Willennium; Born to Reign și câteva dintre filmele în care a jucat; Bad Boys, Independence Day, Joe, Hancock, Angelology, Greenbacks, The Legend of Cain, Monster Hunter, Extra Protection, Time Share, Men in Black, Amulet, etc.

“SPRÂNCENATUL”este ROWAN (SEBASTIAN) ATKISON – născut 1955 – actor și comic britanic, devenit celebru prin personajul Mr.Bean. A fost nominalizat de către The Observer ca unul dintre cei mai amuzanți 50 actori din comedie britanică, și printre cei mai buni 50 de actori de comedie din toate timpurile, într-un sondaj din anul 2005 despre comedianți. Alte filme în care a jucat “Dl. Bean” sunt; Niciodată să nu spui niciodată, Vrăjitoarele, formidabilul, Patru nunți și o înmormântare, Cursa nebunilor, Pur și simplu dragoste, O dădacă plină de surprize, etc.

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL GORJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Brâncuși 1876 - 1957 * 125 de ani de la naștere 2001

Complexul monumental Târgu Jiu * 1937 - 1938 * România

Constantin Brâncuși se nãște la data de 19 febr./2 mart.1876, în localitatea Hobita, județul Gorj și moare la data de 16 martie 1957 la Paris. Începe scoala pimarã la Pestisani (1883), continuã la Brãdiceni; se angajeazã la Târgu Jiu, Slatina si Craiova; urmeazã cursurile scolii de Meserii din Craiova (1894-1898); scoala de arte frumoase din Bucuresti, clasa profesorului Ion Georgescu (din 1898). În vacanta de varã a anului 1897 pleacã la Viena unde se angajeazã în atelierul unei fabrici de mobilã. La întoarcere în Craiova, modeleazã bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. La Craiova sculpteazã un Cap de copil, bustul lui Vitellius (1898), Capul lui Laocoon si Studiu, iar cu sprijinul doctorului Dimitrie Gerota realizeazã un Ecorseu pentru care i se acordã medalia de bronz (1901). Consiliul Judetean al Prefecturii Dolj îi acordã o bursã (3 iul. 1900). În 1904 pleacã pe jos la Paris, fãcând popasuri la Budapesta, Viena si Munchen (unde se presupune cã frecventeazã cursurile Academiei Regale de Belle-Arte); practician în atelierul lui Rodin; îl întâlneste pe Modigliani. La Paris îsi desãvârseste pregãtirea artisticã devenind cel mai mare si cel mai cunoscut sculptor român, fiind unul dintre animatorii principali ai plasticii noi, întemeietor al scolii moderne de sculpturã. Lucrãrile sale se gãsesc în tarã si strãinãtate, în muzeele din Olanda, Tãrile Scandinave, Franta, Statele Unite ale Americii etc. Marele sculptor este decorat cu ordinul Steaua României (1923); ordinul Meritul Cultural, la propunerea lui Nicolae lorga (1931) și ales membru post-mortem al Academiei Române abia în anul 1990.

Coloana Infinită, cunoscută în mod greșit și sub denumirea "Coloana infinitului" este opera sculptorului român Constantin Brâncuşi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu , compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiţi „mărgele” de către autorul lor. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din primul război mondial, căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Privitor la geneza coloanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat"trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu Gorjan,proiectul de executie şi calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas , execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele: Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m; Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos; "Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17: Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm; 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare; Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm. Alămirea coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29173 kg. Cea care a comandat lucrarea a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea "Liga Nașională Femeilor Gorjene"), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiune şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar. În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Masa tăcerii este lucrata in calcar, avand urmatoarele dimensiuni: diametrul tăbliei – 2,15 metri cu o grosime de 0,43 metri, iar piciorul are un diametru de 2 metri si o grosime de 0,45 metri reprezinta masa dinaintea confruntarii in bătălia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulara a celor 12 scaune-clepsidre, care il masoara, iar totul decurge in tacere. Potrivit exegetilor artei brancusiene, Masa Tacerii reprezinta masa la care stau soldatii inaintea confruntarii cu inamicul. In acelasi timp, scaunele reprezinta timpul dispus in clepsidre. Unii fac o analogie cu Cina cea de Taina a lui Leonardo da Vinci. Urmeaza apoi Aleea Scaunelor reprezentandu-i pe cei care participa fara sa se implice, asteptand finalul. Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu - Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi. Opera a fost executată între anii 1937 - 1938.

Amplasată pe aleea de la intrarea in parcul orasului, Poarta Sărutului este daltuita din piatra poroasa, extrasa din carierele aflate in imprejurimi. Este alcatuita din coloane groase, paralelipipedice, care sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand latimea de 6,45 m, inaltimea de 5,13 m si grosimea de 1,69 m. Pe fetele fiecarei coloane se regaseste simbolul sarutului, doua jumatati ale unui cerc, atat de caracteristic operei lui Brancusi. Arhitrava are de asemenea incrustat acest simbol, ca un fel de filigran. In plus, tot in filigran se afla incrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si cand poarta ar fi acoperita cu sindrila. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, intalnim continuarea unor forme ovale identice, de parca ar fi conturul fetei si al umerilor. Poarta sărutului arata ca un arc de triumf, simbolizand triumful vietii asupra mortii.

Insignă - Centenarul Liceului Tudor Vladimirescu Târgu Jiu 1890 - 1990

Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu a fost înființat în 1890 sub numele de Școala gimnazială ”Tudor Vladimirescu” și a etalat până acum performanțe deosebite la fiecare disciplină de studiu. Valoarea colegiului a fost demonstrată în decursul anilor atât de numărul mare de premii obținute de elevi la concursurile și olimpiadele școlare cât și de rata ridicată a celor ce au continuat studiile la universități și facultăți de diferite specialități din țară și străinătate. În anul 1999 Liceul ”Tudor Vladimirescu” a primit titlul de Colegiu Național.

Tudor Vladimirescu (născut la 1780 în Vladimiri, Gorj şi decedat la 7 iunie 1821 în Târgovişte) a fost o figură emblematică pentru istoria Ţării Româneşti la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluţiei de la 1821 şi a pandurilor. A învăţat carte şi limba greacă în casa boierului aromân Ioniţă Glogoveanu din Craiova, care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie pe care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligaţii semipermanente - şi participă la războiul ruso turc din anii 1806 – 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinal de cavalerie Vladimir , clasa a III-a. În anul 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În perioada 14 iunie – 26 decembrie 1918 a efectuat o călătorie la Viena, pentru a lichida moştenirea soţiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniţă Glogoveanu), decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în țară fetiţa. Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala imperiului austriac. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană de la Ada Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi, jefuind tot. Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“. A semnat o înţelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul prea revoluționar al „Proclamaţiei de la Padeş “ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinaţi cu înfrângerea oştirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanenţă paşalele de la Dunăre şi Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimişi domni şi ocârmuitori acestui norod“. Intrând în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea ţării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezenţa lui Alexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acţiunea lui fusese dezavuată, ca şi a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situaţie dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, aşa cum promisese iniţial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriştilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Goleşti la 21 mai Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte în noaptea de 27 spre 28, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. Poza de mai sus este un portret executat de către Theodor Aman, după moartea revoluţionarului, pe baza mărturiilor unor panduri.

Insigna - Brigada 4 Artilerie A.A. "Gorj" - Târgu Jiu * 1950 - 2000

Misiunea principală a unităților și subunităților de apărare antiaeriană este, după cum reiese și din denumire, prevenirea unui atac armat din aer.

Această misiune se realizează prin observare continuă, bruiaj al mijloacelor de comunicație al aeronavelor atacatoare, inclusiv riposta eficientă împotriva țintelor aeriene ostile (avioane, elicoptere, drone, alte aparate zburătoare cu sau fără pilot, parașutiști, sau rachete în zbor).

Pentru realizarea misiunii este necesară aparatură radar și de bruiaj performantă dar și mijloace eficiente de lovire. În categoria mijloacelor de lovire se încadrează; rachetele A.A., tunurile A.A., mitralierele A.A., aviația de vânătoare și, în ultimă instanță, armamentul de infanterie.

Insignă - Ministerul Apărării

Centrul 105 Comunicații R.M.N.C.

(Rețeaua militară națională de comunicații)

Insignă - Centrul 105 Comunicații R.M.N.C.

(Rețeaua militară națională de comunicații)

Centrul 105 Comunicații R.M.N.C. (Rețeaua militară națională de comunicații) este continuatorul tradițiilor de luptă al Batalionului 105 Transmisiuni (Unitatea militară 01013 Târgu Cărbunești) înființat la data de de 20 iulie 1969. Din data de 1 aprilie 2006 poartă actuala denumire.

Târgu Cărbunești este un oraș situat în județul Gorj, Oltenia, România. Orașul are o populație de aproximativ 8000 de locuitori. Este situat în sud estul județului, industria fiind axată pe produse de utilizare locală: panificație, industrie forestieră, ateliere textile, prelucrarea produselor animaliere. Lipsa investițiilor străine este una dintre problemele acestei localități. Disponibilizările repetate au dus la încetarea activității multor societăți. Actualmente, aici mai funcționează Spitalul, Unitățile militare, Judecătoria și câteva mici societăți. Deși are o așezare plăcută, orașul este ocolit de investitori. Recent, la nivelul localității a fost reabilitată Casa de Cultura a orașului, administrația locală investind aici 700 milioane de lei vechi. Acesta este ultimul eveniment notabil petrecut la nivelul acestei mici comunități.

Insignă - Centrul militar județean Gorj

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate. Sus am postat o poză cu sediul Centrului militar județean - Gorj.

Gorj - 500 ani * 1497 - 1997

Târgu Jiu (în maghiară Zsilvásárhely, în germană Tergoschwyl) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Gorj, din regiunea istorică Oltenia, sud-vestul României. Orașul, cu o populație de aproximativ 82000 de locuitori, este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din municipiul Târgu Jiu, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Universitatea

Catedrala Sf.Voivozi (în plan secund Prefectura)

Gara feroviară

Magazinul Parâng

Parcul și Statuia lui Tudor Vladimirescu

Palatul Primăriei - azi Prefectura

Regimentul 18 Gorj 1900

Strada Tudor Vladimirescu

Catedrala și vedere generală

Gara veche

Hotelul Sichitiu 1926

Liceul Tudor Vladimirescu

Magazinul Dănăricu 1916

Vedere din Grădina Publică

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Gorj este unul dintre cele 41 de județe ale României cu reședința în municipiul Târgu Jiu. Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în Gorj. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Teritoriul județului Gorj a fost o parte a regiunii istorice Oltenia de Nord. Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ. Județul are azi o populație de aproximativ 334000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 5602 kilometri pătrați. Ca subunități administrative județul este compus din: 2 municipii – Târgu Jiu și Motru; 7 orașe – Târgu Cărbunești, Turceni, Rovinari, Bumbești, Tismana, Novaci și Țicleni precum și 61 de comune. Mai jos am postat câteva fotografii cu monumente de cultură și arhitectură, alte frumoase locuri de vizitat dar trimiteri poștale ilustrate din județul Gorj.