Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Mexico, statul nord american Mexic, în perioada 12 octombrie – 27 octombrie 1978. Festivitatea de deschidere a fost inaugurată de mesajul președintelui mexican, Gustavo Díaz Ordaz. Jocurile au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenți au fost uciși de forțele de securitate mexicane, cu 10 zile înainte de ceremonia de deschidere.

La aceste jocuri au participat 5530 sportivi din 112 state ale lumii, care s-au întrecut în 172 de probe din 20 de sporturi. Altitudinea orașului Mexico, situat la 2200 metri, a pus probleme de respirație pentru numeroși atleți. La această ediție a jocurile s-a acordat medalia de mai jos.

Ea are următoarele caracteristici tehnice; diametru – 60 milimetri, grosime – 6 milimetri și greutate – 130 grame. Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – SUA cu 107 medalii, locul II – URSS cu 91 de medalii și locul III – Japonia cu 25 medalii. Aici România a ocupat poziția a 13-a în clasamentul pe medalii cu 4 medalii de aur, 6 de argint și 5 de bronz. Campionii olimpici ai României au fost;

Viorica Vicopoleanu - atletism, săritura în lungime

Lia Manolia - atletism, aruncarea discului

Ionel Drâmbă - scrimă, floretă individual

Ivan Patzaichin și Serghei Covaliov - kaiac canoe – dublu -1000 metri

Cel mai medaliat sportiv al acestor jocuri a fost cehoslovaca Vera Caslavska, care la gimnastică artistică a obținut 4 medalii de aur și 2 de argint. În premieră, la Jocurile din Mexic au fost utilizate testările pentru determinarea sexului la femei. Tot în 1968 a fost consemnată pentru prima oară testarea anti-doping (narcotice, stimulante), prima descalificare fiind cea a suedezului Hans-Gunnar Liljenwall (pentatlon modern), pentru consum excesiv de alcool.

A XX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Munchen, în RFG (Germania de vest), în perioada 26 august – 11 septembrie 1972.

München a câștigat dreptul de a organiza jocurile olimpice în iulie 1966 în detrimentul orașelor: Detroit, Madrid și Montreal. Deasupra admiri stadionul special construit pentru aceste jocuri. A fost a doua oară când Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Germania, după Olimpiada din anul 1936 de la Berlin.

La aceste jocuri au participat 7124 sportivi din 121 de țări ale lumii care s-au întrecut în 195 probe sportive dintr-un total de 23 de sporturi. Jocurile Olimpice au fost umbrite de răpirea și uciderea a 11 atleți israelieni de către organizația teroristă palestiniană „Black September”. La această ediție a jocurile s-a acordat medalia de mai jos.

Ea are următoarele caracteristici tehnice; diametru – 66 milimetri, grosime – 6,5 milimetri și greutate – 102 grame. Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – U.R.S.S. cu 99 medalii, locul II – S.U.A. cu 94 medalii și locul III – R.D.G. (Germania de est) cu 66 medalii. Aici România a ocupat poziția a 13-a în clasamentul pe medalii cu 3 medalii de aur, 6 de argint și 7 de bronz. Campionii olimpici ai României au fost;

Ivan Patzaichin - kaiac canoe, 1000 metri

Gheorghe Berceanu - lupte greco-romane – categoria 48 kilograme

Nicolae Martinescu - lupte greco-romane – categoria 100 kilograme

Cel mai medaliat sportiv al acestor jocuri a fost americanul Mark Spitz, care a obținut nu mai puțin de 7 medalii de aur la înot.

A XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Montreal, Quebec, în Canada, în perioada 17 iulie – 1 august 1976. Montreal a obținut dreptul de a organiza aceste jocuri olimpice în mai 1970 în detrimentul orașelor Moscova și Los Angeles. Ceremonia de deschidere a jocurilor a fost inaugurată de discursul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Un număr de 28 de state africane au boicotat prezența la aceste jocuri în semn de protest față de prezența echipei de rugby a Noii Zeelande în Africa de sud. S-a considerat că Noua Zeelandă a încălcat embargoul politic anti-apartheid impus de către comunitatea internațională Africii de sud, urmare a discriminării cetățenilor săi de culoare.

Au participat 6028 sportivi din 92 de state ale lumii, care s-au întrecut în 198 probe sportive dintr-un total de 21 sporturi. Canada, țara gazdă a obțint numai cinci medalii de argint și șase medalii de bronz. A fost pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice când țara gazdă nu obține nici o medalie de aur. La această ediție a jocurile s-a acordat medalia de mai jos.

Ea are următoarele caracteristici tehnice; diametru – 60 milimetri, grosime – 5,8 milimetri și greutate – 154 grame. Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – URSS cu 125 medalii, locul II – RDG (Germania de est) cu 90 medalii (din care 4 de aur) și locul III – SUA cu 94 medalii (din care doar 34 de aur). Aici România a ocupat poziția a 9-a în clasamentul pe medalii cu 4 medalii de aur, 9 de argint și 14 de bronz. Campionii olimpici ai României au fost;

Nadia Comăneci – gimnastică artistică, probele paralele inegale, bârnă și individual compus

Vasile Dîba – caiac canoe – 500 metri

Cel mai medaliat sportive la aceste jocuri a fost rusul Nikolay Andrianov, care a obținut 4 medalii de aur, două de argint și una de bronz la gimnastică artistică.

La această competiție gimnasta română de 14 ani, Nadia Comăneci, a obținut șapte note de 10, pentru prima dată în istoria gimnasticii mondiale când nota 10 a fost acordată unui gimnast.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Gheorghe Niculescu - Uricani

UNOR DEMNITARI

Bani în bănci, maşini, palate,

Acţiuni, imunitate...

Demnitarii au de toate,

Însă nu au... demnitate.

ACTIVITATE PARLAMENTARĂ

Unii dorm în pace,

Alţii se exultă;

Un senator tace

Şi altu-l ascultă.

_________xxx_________

UN JETON, O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL IAȘI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

(Petru Rareș)

460 de ani de la trecerea a veșnicie a voievodului

Petru Rareș - Domnul Moldovei

2-3 septembrie 2006 * Hârlău * 17 septembrie 2006

Biserica Sf.Mare Mucenic Gheorghe - Hârlău

prima pictură rareșiană exterioară ante 1530

(zugrav Gheorghe din Trikala)

Curtea domnească din Hârlău -

reședința preferată de voievodul Petru Rareș

În rândul domnilor moldoveni din veacul al XVI-lea, istoria a aşezat la loc de mare cinste pe voievodul Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare. Anul naşterii lui Petru Rareş nu este cunoscut. Când a ajuns domn al Moldovei (20 ianuarie 1527), avea cam 40 de ani; era căsătorit cu o Marie, dintr-o familie încă necunoscută, cu care avea un fiu Bogdan şi o fiică Cneajna. Dintr-o căsătorie anterioară mai avea încă două fete – Ana şi Maria. În aprilie 1530 domnul s-a căsătorit iarăşi şi şi-a adus în Moldova o nouă doamnă, pe Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sârb Iovan Brankovici (mort în 1502). Noua soţie a lui Petru avea o cultură înaltă pentru acele timpuri. Cu Elena Petru a avut mai mulţi copii: Iliaş, Ştefan, Constantin şi Ruxanda. În plan intern, Petru Rareş, ca şi Ştefan cel Mare, a promovat o politică ce urmărea consolidarea autorităţii centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea ţării. Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind, pe lângă lupta împotriva Imperiului Otoman, ridicarea ţării ca factor important pe arena internațională. Personalitatea voievodului moldovean s-a manifestat din plin în domeniul artelor, pe care le-a sprijinit cu mare osârdie. Petru Rareş a dispus înălţarea noului edificiu al Probotei – necropola domnească. A reclădit Moldoviţa şi Bistriţa lui Alexandru cel Bun, a refăcut biserica mănăstirii Căpriana, a construit sau reconstruit numeroase monumente la Baia, Roman, Râşca, Suceava, Hârlău, Târgul Frumos. Urmărind exemplul soţului ei, Elena Rareş, doamna ţării, a îmbogăţit şi ea arhitectura moldovenească cu frumoase edificii ridicate la Suceava şi Botoşani. Pornind de la experienţe mai vechi, pictorii epocii lui Petru Rareş au executat minunate picturi exterioare, vestite în toată lumea. Dintre ele se păstrează parţial sau pe suprafeţe mari frescele de la Probota, Sf. Gheorghe – Suceava, Humor, Baia, Moldoviţa, Bălineşti, Sf. Dumitru – Suceava, Coşula, Arbore, Voroneţ – ultima de la 1547. Fenomen unic în arta universală, pictura exterioară moldovenească este purtătoare nu numai de virtuţi artistice de maximă valoare ci şi de idei cu caracter patriotic, îndemnul la luptă pentru înlăturarea suveranităţii otomane fiind cel mai important. Slăbit de boli, Petru Rareş a murit la 3 septembrie 1546 şi a fost înmormântat la Probota, în partea de nord a gropniţei din naos, ctitoria sa. Caracterizând personalitatea acestui vrednic voievod, cronicarul Grigore Ureche scria: “Cu adevărat era ficior lui Ştefan Vodă cel Bun, că întru totul simăna cu tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândea, lucruri bune făcea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun o ocrotea, judecată pre dreptate făcea. Altmintrilea de stat era om cuvios şi la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cuvântu gata, de-l cunoştea toţi că iaste harnic să domnească ţara”.

Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este o biserică ctitorită de către domnitorul moldovean Petru Rareș. Ea este situată pe strada Ștefan cel Mare nr. 9 din orașul Hârlău, județul Iași, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Ca stil arhitectonic, Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este foarte asemănătoare cu Biserica Sf.Gheorghe, ctitorită de Ștefan cel Mare în același oraș. Biserica are plan treflat, fiind compartimentată în pronaos, naos si altar. Ea are următoarele dimensiuni: 24,80 m - lungime în exterior, 8,30 m - lățime în exterior și 28,80 m - înălțimea turlei până la cruce. Monumentul are fațade tencuite de culoare albă și soclu din piatră cioplită. Portalul de intrare de pe peretele vestic este în stil gotic și are un chenar exterior dreptunghiular, cu două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei muluri. Ferestrele pronaosului, câte două pe fiecare latură laterală (nordică și sudică), sunt terminate în arc frânt și ornamentate cu rozete în stil gotic. Absidele laterale sunt încadrate de câte două contraforturi. Absidele laterale și absida altarului sunt semicirculare și au firide oarbe, prelungite până la soclu și cu o dublă arcatură în arc frânt la partea superioară, având deasupra lor mici nișe ogivale, iar deasupra lor un rând de ocnițe. În axul absidelor laterale este dispusă câte o fereastră dreptunghiulară, iar în axul absidei altarului este o fereastră terminată în unghi și având ancadrament dreptunghiular. Firida în care se află înscrisă această fereastră are la partea superioară un arc trilobat cu acoladă. Acoperișul bisericii este format din două coame înalte, una mai lungă pe pronaos și alta mai scurtă pe altar, dintr-o turlă deasupra naosului și două mici turnulețe deasupra absidelor laterale. Deasupra naosului se află o turlă octogonală, sprijinită pe două baze stelate. Ea are patru ferestre în cele patru puncte cardinale, pe celelalte laturi fiind sprijinită de mici contraforturi. Deasupra ferestrelor, turla este înconjurată de ocnițe mici. Acoperișul ei are o formă piramidală, cu rupere în pantă. În interior, bolta pronaosului are formă de calotă ușor turtită, fiind așezată pe patru arcuri lipite de ziduri, iar turla din naos se sprijină pe arcuri încrucișate. Absidele au și ele bolți în formă de concă.

Hârlău este un oraș de aproximativ 11000 de locuitori din județul Iași, provincia istorică Moldova, România. În afara localității principale, orașul mai cuprinde și localitatea Pârcovaci. Orașul se află în nord-vestul județului Iași, pe malul râului Bahlui, fiind străbătut de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Botoșani. La Hârlău, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ281A, care deservește comuna Deleni. Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din roman. În anul 1805 domnitorul Alexandru Moruzi a cerut delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. Sus am postat stema actuală și o trimitere poștală ilustrată cu Primăria din Hârlău.

Institutul Național de Inventică Iași

Inventica 2014 * 2 - 4 iulie 2014 Iași, România

A XVIII-a ediție a expoziției internaționale de

cercetare, invenție și transfer tehnologic

Conform hotărârilor de guvern nr. 459/29 iulie 1994 şi 1449/17 noiembrie 2005, anexa 2, Institutul Naţional de Inventică (I.N.I.) Iaşi face parte din instituţiile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare care funcţionează în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. Institutul Naţional de Inventică Iaşi este o instituţie de cercetare-dezvoltare cu personalitate juridică, română, de interes public, finanţată din venituri extrabugetare realizate pe bază de contracte de cercetare. Prin poziţia sa unică în cei 25 ani de activitate are înscrise în mod expres ca obiective fundamentale pe lângă structurarea inventicii ca ştiinţă şi artă a creaţiei tehnice, situată la confluenţa ştiinţelor fundamentale cu tehnologia, economia, managementul, logica, psihologia etc., performantica drept inginerie a performanţei umane, precum şi stimularea elaborării şi aplicării invenţiilor. Sus am postat logo-ul Institutului Național de Inventică din Iași.

Insigna - Antibiotice Iași - 25 ani

Insigna - Antibiotice Iași - 30 ani * '55 - '85

Plachetă - Întreprinderea de Antibiotice Iași

A XXX-a aniversare * 1955 - 1985

Antibiotice Iași este o companie farmaceutică din România, fondată în anul 1955. Este o societate pe acțiuni în curs de privatizare, acționarul majoritar fiind statul român, prin intermediul A.V.A.S. (Agenția pentru valorificarea activelor statului). Compania este listată la Bursa de Valori București, la Categoria I, sub simbolul ATB și are o capitalizare bursieră de peste 900 milioane RON. Mai jos admiri o poză mai veche cu fabrica ieșeană de penicilină.

În decembrie 2008, societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro. Antibiotice Iași ocupa la finele anului 2005 locul al treilea în rândul producătorilor autohtoni de medicamente, cu o cotă de piață de 3,17% din punct de vedere valoric. Acționarul majoritar al companiei este AVAS, cu o deținere de 53,02%. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al Fabricii de Antibiotice Iași.

Jeton * Jockey - Club Jassy 5

Palatul Beldiman din capătul Uliței Sârbești, construcție cunoscută inițial sub numele de Casa Balș, a fost o clădire din Iași construită în anul 1807 și demolată în anul 1959. În timp clădirea a avut numeroși proprietari și diferite destinații, din reședință familială devenind imobil cu prăvălii, hotel, restaurant și chiar sediul Jockey Clubului ieșean. Casa Balș, numele sub care clădirea a fost cunoscută inițial, a fost construită după planurile realizate de către Gheorghe Asachi, prospăt inginer, care tocmai se reîntorsese în Moldova după câțiva ani de studii la Lemberg (1796-1804). Construcția a demarat în anul 1807 pe terenul cumpărat de polcovnicul Manolache Balș de la biserica Sfântul Nicolae cel Sărac (biserică dispărută astăzi) în capătul Uliței Sârbești, astăzi Strada Lăpușneanu (teren ce ar corespunde azi parcării situate în fața Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași).

Casa a trecut apoi în proprietatea Ecaterinei Balș, fiica polcovnicului, căsătorită cu căminarul Iordache Filipescu. În anul 1812 Ecaterinei Balș vinde casa banului Alecu Beldiman. De acum înainte, deși schimbările de proprietar se vor succeda într-un ritm rapid, impunătoarea clădire va fi cunoscută sub numele de „Palatul Beldiman”. Casa a trecut în proprietatea biv-vel postelnicului Vasile Beldiman, fiul lui Alecu, care în anul 1839 a vândut-o boierului Lupu Balș care, la rândul lui, în anul 1845 o cedează Elenei Catargiu. Acesta îi face câteva modificări, lărgind parterul și mărind ferestrele, pentru a o transforma în prăvălii. Din anul 1867 casa devine „Hôtel d’Angleterre” condus de către Iosif Holstein. „Hôtel d’Angleterre” avea un restaurant și o grădină de vară în partea dreaptă a clădirii în care putea fi ascultată fanfara militară. Faima stabilimentului crește, devenind unul din locurile preferate ale „lumii bune ieșene”, inclusiv al cărturarilor care la 21 octombrie 1872 se întrunesc aici sub conducerea lui Titu Maiorescu și pun bazele Societății literare "Junimea". După anul 1873 falimentul hotelului îl determină pe avocatul Sculy să închirieze sălile de la etaj Jockey Clubului, club hipic ce fusese înființat oficial la Iași în anul 1862. și printre membrii căruia se numărase și domnitorul Cuza. Marea sală de la etaj era folosită uneori de junimiști, care se întruneau aici din când în când, dar și de societatea „Reuniunea Femeilor Române” pentru organizarea de baluri. Din anul 1885 casa devine „Maison Jockey-Club - Grand Restaurant de Paris”, în salonul căreia se desfășoară periodic concerte ale fanfarei conduse de Gheorghe Scheletti, compozitor și profesor la Conservatorul de muzică din Iași.

Începând din 1885 la parterul clădirii este găzduită „Cofetăria Tuffli”, cofetărie tinuta de cofetarul elvețian Richard Tuffli și care, din 1890, se mândrește cu titlul de „furnizor al Curții Regale”. În anul 1900, când la doar câteva sute de metri se termină lucrările de amenajare a Esplandei Elisabeta, de la Râpa Galbenă, Vasile Sculy, îndatorat, trece clădirea în proprietatea Creditului Urban din Iași, care în anul 1910 o vinde „Jockey Clubului”.

Perioada dintre cele două războaie mondiale aduce și ea noi schimbări: cofetăria este ținută de Constantin Vlădescu (și el „furnizor al Curții Regale”), în clădire funcționează un cazinou și restaurantul „Corso” unde se putea asculta jazz. După anul 1945, noul regim schimbă complet destinația clădirii, la parter instalându-se librăria „Cartea Rusă”, iar la etaj sediul A.R.L.U.S. (Asociația Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică). Sfârșitul vine odată cu anul 1959 când, datorită proiectului de sistematizare a zonei, imobilul este demolat.

În prezent pe locul fostei clădiri se află o parte a Parcului Voievozilor.

Plachetă - Centrul de domenii și infrastructuri nr.5

Insignă - Centrul de domenii și infrastructuri nr.5 - 5 ani

Concordia et Victoria (Armonie și Victorie)

Insigna - Centrul de domenii și infrastructuri nr.5

Concordia et Victoria (Armonie și Victorie)

Centrele de domenii și infrastructuri militare coordonează întreg sistemul de domenii şi infrastructuri la toate eşaloanele, elaborând norme tehnice, norme de funcţionare, proceduri, dispoziţii, precizări şi este singura autoritate în domeniu care iniţiază propuneri de acte normative sau modificări ale celor existente, ce pot avea impact asupra domeniului de responsabilitate. De asemenea, exercită direct şi prin unităţile subordonate controlul exploatării cazărmilor şi cel al aplicării şi respectării legislaţiei şi a regulamentelor militare de specialitate. Responsabilitățile și comptențele acestu gen de structure militare se manifestă în domeniul: administrării proprietăţii imobiliare publice şi private a Ministerul Apărării Naţionale; elaborării politicii ministerului privind proprietatea imobiliară, modernizarea, dezvoltarea, menţinerea sau, după caz, reducerea acesteia prin proiecte şi programe imobiliare specifice; reprezentării intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în relaţiile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale şi cu armatele străine; controlului de stat în construcţii şi controlului disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului, în Ministerul Apărării Naţionale; exercitării obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de lege pentru proprietar; elaborării propunerilor de acte normative specifice, emiterii de norme tehnice, dispoziţii şi precizări şi coordonării implementării acestora în întregul sistem de administrare, exploatare şi mentenanţă a proprietăţii imobiliare a ministerului; controlului respectării prevederilor legislaţiei în vigoare privind modul de utilizare a spaţiilor, administrarea şi exploatarea cazărmilor, starea de întreţinere/reparaţii a proprietăţii imobiliare puse la dispoziţia categoriilor de arme.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al. I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Iași, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile pentru cultura și arhitectura metropolei moldave, din timpuri diferite, inclusiv câteva vederi aeriene.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei

Palatul Culturii

Castelul Sturdza

Obeliscul cu lei - Grădina Copou

Biserica Trei Ierarhi

Vama

Universitatea de medicină și farmace

Turnul Mănăstirii Golia

Casa Dosoftei

Catedrala romano catolică Sfânta Maria Regina

Palatul Braunstein

Bojdeuca lui Ion Creangă

Administrația financiară

Antrepozitele și Vama

Ateneul popular Tătărași

Baia Populară

Școala de fii Militari

Școala Reuniunea Femeilor Române

Școala Tehnică

Ștrandul

Sucursala Socec

Vederea Iașului III

Vederea Iașului VII

Banca Dacia

Banca Moldova

Banca Națională

Basorelief reprezentând solemnitatea inaugurării

Universității din Iași, la 1860 - sculptat de Hegel

(Universitatea Al.I.Cuza - Iași)

Berăria Bragadiru

Coloseul Bragadiru

Biblioteca și Casa de citit Nicolae Iorga

Biserica Bărboi

Biserica Bărnovschi

Biserica lipovenească

Biserica Sf.Andrei

Biserica Sf.Neculai

Biserica Sf.Sava

Camera de Comerț

Căminul studenților în medicină

Casa domnului profesor A.C.Cuza (Str.Codrescu)

Casa Iordache Balș

Vila profesor dr,Bogdan

Cazarma de la Copou

Gara - vedere aeriană

Mitropolia - vedere aeriană

Piața Unirii - vedere aeriană

Teatrul Național - vedere aeriană

Universitatea - vedere aeriană

Hanul "La trei sarmale"

Hotelul Continental și Piața Cuza Vodă

Hotelul Europa

Închisoarea Golia

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 kilometri pătrați și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală și harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Iași.