Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea lui Nickolay Gyaurov. Aversul monedei prezintă chipul său, iar reversul stema băncii naționale bulgare.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 24 octombrie 2008, seria – mari voci ale Bulgariei, forma - rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 31,1 grame, metal – bimetal (argint și aur platinat), calitate – proof, tirajul – 6000 de exemplare, designeri – Elena Todorova și Todor Todorov și preț unitar de vânzare – 114,5 leva.

Nicolai Ghiaurov (sau Nikolai Gjaurov, în bulgară: Николай Гяуров) (1929 – 2004) a fost un cântăreț bulgar de opera, unul dintre cei mai faimoși bași din perioada postbelică. A fost admirat pentru vocea sa puternică, grandioasă, fiind asociat în special cu repertoriul verdian. Ghiaurov s-a căsătorit cu soprana Mirella Freni în anul 1978. Cei doi au cântat deseori împreună. Au locuit la Modena până la moartea lui Ghiaurov, survenită în anul 2004 datorită unui atac de inimă.

Moneda de colecţie de mai sus celebrează personalitatea Ghenei Dimitrova. Aversul monedei prezintă chipul său, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 29 aprilie 2011, seria – mari voci ale Bulgariei, forma - rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 31,1 grame, metal – bimetal (argint și aur platinat), calitate – proof, tirajul – 4000 de exemplare, designeri – Plamen Dzhermanov și Krasimir Angelov și preț unitar de vânzare – 81 leva.

Ghena Dimitrova (în bulgară: Гeна Димитpова) (1941 – 2005) a fost o renumită soprană bulgară. Vocea ei era foarte apreciată pentru puterea și variația deosebită arătată în pretențioase roluri de operă.

Moneda de colecţie de mai sus prezintă descoperirea arheologică Masca de aur. Aversul monedei prezintă comoara Masca de aur, iar reversul stema băncii naționale bulgare. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 leva, data emiterii – 05.12.2005, seria – comori bulgare, forma - rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 20 grame, metal – bimetal (argint și aur platinat), calitate – proof, tirajul – 10000 de exemplare și designer – Vanya Dimitrova.

Comoara Masca de aur a fost descoperită în august 2004, într-un mormânt din apropierea orașului bulgar Kazanlîk și cântărește 680 grame aur, de cea mai înaltă puritate, iar legenda spune că ea a aparținut, se pare, eroului antic Agamemnon.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

Confucius (551 - 479 Î.Hr.) filozof chinez

Uită jignirile, dar niciodată nu uita bunătatea!
Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine îl vede.
Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l liber, dacă se va întoarce îţi aparţine, dacă nu se va întoarce nu ţi-a aparţinut niciodată.

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Liceul Nicolae Bălcescu * Pitești 1866 - 1966

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Liceul Nicolae Bălcescu - Pitești MDCCCLXVI (1866)

Centenar 1866 - 1966

Colegiul Naţional "Ion C. Brătianu" din Piteşti, denumit şi "nava-amiral a învăţământului românesc", este cea mai veche şi prestigioasă instituţie de învăţământ din Argeş. A fost înfiinţat în anul 1866 prin Ordinul numărul 5918/21.06.1866 al Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar în luna septembrie a aceluiaşi an prima clasa de gimnaziu îşi primea elevii. Pe parcursul timpului, acest prestigios lăcaş de cultură a cunoscut mai multe etape legate de statutul iniţial de gimnaziu (până în 1894), apoi de liceu, precum şi în legătură cu evenimentele care s-au succedat, în esenţă cele douã rãzboaie mondiale şi reformele de după 1945. Între anii 1897-1899, a fost construit localul liceului, din fondurile Ministerului Instructiunii Publice, pe un teren oferit de autoritatea locală. După înfiinţare s-au fãcut propuneri către minister pentru a se atribui liceului numele de “Radu Negru Basarab” în 1872, iar în 1886 de “Dinicu Golescu”, ambele propuneri negăsind audienţa necesară. În anul 1898, prin Decretul Regal numărul 279 din 26 ianuarie, s-a atribuit liceului numele marelui om politic Ion C. Brătianu, nume purtat până în 1947, când devine “Liceul de băieţi din Piteşti” apoi “Şcoala medie nr. 1", iar din 1957 şi până la 1 martie 1997, Liceul “Nicolae Bălcescu”. De la această dată, la propunerea consiliului profesoral, Ministerul Învăţământului a aprobat prin Ordinul numărul 3455/26.02.1997 ca liceul să devină COLEGIUL NAŢIONAL “ION C. BRĂTIANU”, revenindu-se la numele avut iniţial.

Insignă - Dacia Pitești

Automobile Dacia S.A. este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile.

Insignă * 1968 - 1993

25 de ani de fabricație a autoturismelor Dacia

Dacia a luat naștere în anul 1966 la Colibaşi (astăzi Mioveni), judeţul Argeș, având la bază un acord între autoritățile comuniste și producătorul francez de automobile, Renault, care prevedea asamblarea unui model Renault sub marca Dacia.

Insignă - Întreprinderea de autoturisme Pitești - România

Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în anul 1966 și s-a încheiat într-un timp record de doar un an și jumătate. Pe 1 iulie 1968, încep testele la cele 217 stații de lucru din uzină, iar pe 3 august 1968 se testează primul motopropulsor.

1100

1300

1300 pick up

solenza

logan

duster

sandero

Deasupra am postat fotografii cu câteva dintre modelele de automobile care au ieşit, de-a lungul timpului, pe poarta întreprinderii argeşene.

Deasupra sunt postate câteva logo-uri ale întreprinderii argeşene şi evoluţia siglei acesteia.

Insignă - Întreprinderea de motoare electrice Pitești - România

I.M.E.P. – Întreprinderea de motoare electrice Piteşti – companie de stat la acea dată a fost fondată in anul 1967 ca o fabrică specializată pentru producerea motoarelor electrice pentru electrocasnice şi utilizare industrială. Producţia a debutat cu motoarele universale şi motoarele monofazate cu inducţie. După citeva luni s-a dezvoltat producţia motoarelor trifazate cu inducţie pe baza unei licenţe tehnologică şi de producţie modernă dobindită de la C.E.M.-Franţa (in prezent A.B.B.). in anii care au urmat au fost dezvoltate noi tipuri de motoare, in principal pentru industria electrocasnicelor şi pentru industria auto. Creşterea continuă a plasat I.M.E.P. S.A.. In anii 90 intr-o poziţie de conducere, ca cel mai important producător roman de motoare electrice. In 1996 A.N.A. Group a achiziţionat 51% din acţiunile I.M.E.P.. Sus am postat logo-ul și o poză a sesiului central al I.M.E.P. - Pitești.

Insigna - Costești 1981

Costești este un oraș din județul Argeș, provincia istorică Muntenia, România, ce are o populație de de 10375 locuitori. Statutul administrativ al localității este de oraș mic în componența căruia intră cartierele Telești și Zorile și cele 6 sate aparținătoare Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci.Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”. Costeștiul de azi obține și își păstrează statutul de târg de câmpie și centru negustoresc până aproape de epoca modernă. Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localității. A fost o zi de vineri, Vinerea Mare de dinainte de Paști. În micuța biserică din lemn din satul Costești, preotul și mulțimea de enoriași se pregăteau pentru slujba de Denie. În jurul orei 18 s-a întâmplat tragedia. 116 suflete, majoritatea copii, adică aproape toți copiii satului, au pierit într-un cumplit incendiu care a cuprins și a mistuit, în câteva minute, bisericuța. Între anii 1932 și 1934, pe locul vechii biserici a fost construită o nouă catedrală, renovată ulterior în două sau trei rânduri, și care azi e una din mândriile orașului.

O mândrie a localității este o veche biserică de lemn, ridicată în anul 1686, în zona unde este azi cartierul Zorile. Sus am postat stema actuală și o poză a Primăriei – Costești (Argeș).

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar mai jos pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura piteşteană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Cinematograful Modern

Prefectura

Primăria

Biserica domnească

Cercul militara (Casa Armatei)

Galeriile de Artă

Hotelul Argeș

Muzeul județean

Magazinul Trivale

Strada Șerban Vodă și Biserica Sf.Nicolae

Biserica Sf.Nicolae

Fabrica de tananți - Argeșul

Grădina Publică și Palatul Administrativ

Trimitere poștală ilustrată

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură argeșene, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.