Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A XI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat în orașul Berlin, Germania, în perioada 1 – 16 august 1936, în dauna orașului Barcelona din Spania, aflată în război civil. Ca reparație, la Barcelona s-a desfășurat o “Olimpiadă muncitorească”. Mai jos admiri logo-ul competiției.

Ceremonia Jocurilor Olimpice de la Berlin a a fost deschisă de către Adolf Hitler. Aici au participat 3963 de sportivi din 49 de țări ale lumii, care s-au întrecut în 129 de probe din 19 sporturi diferite.

Special pentru această competiție a fost construit stadionul, "Olympiastadion", cu 120000 de locuri pe scaune. Proba de maraton a beneficiat de repere kilometrice, care permiteau permanent concurenților să-și dozeze efortul. La această ediție a jocurilor s-a conferit medalia de mai jos.

Ea are următorele caracteristici tehnice; diametru – 55 milimetri; grosime – 5 milimetri și greutate – 71 de grame. Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – Germania cu 89 de medalii, locul II – SUA cu 56 de medalii și locul III – Ungaria cu 16 medalii. La această competiție a participat și România care s-a clasat pe locul 25 în clasamentul pe medalii, cu o medalie de argint, în proba de călărie, sărituri peste obstacole, prin sportivul Henri Rang, ofițer cavalerist, originar din Lugoj.

La această probă sportivă a fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului. După ce concurenții aflați la egalitate - germanul Kurt Hasse și românul Henri Rang- au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al II-lea, obținând medalia de argint.

A XIV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, Marea Britanie, în perioada 29 iulie – 14 august 1948. Mai jos admiri logo-ul competișiei.

După o pauză de 12 ani cauzată de cel de-al doilea război mondial sunt primele Jocuri Olimpice de vară care au loc de la Olimpiada din anul 1936 de la Berlin. Ceremonia a fost deschisă de către regele George al VI-lea al Marii Britanii pe stadionul Wembley. Aici au participat 4099 sportivi din 59 de țări ale lumii, care s-au întrecut în 136 de probe din 17 sporturi. Considerate răspunzătoare pentru declanșarea celui de-al doilea război mondial, Germaniei și Japoniei li s-a interzis să participe la competiție. România nu a participat, motivul invocat de autorități fiind starea dezastruoasă a economiei naționale, secătuită de război. La această ediție a jocurilor s-a conferit medalia de mai jos.

Ea are următoarele caracteristici tehnice; diametru – 51,4 milimetri, grosime – 5,1 milimetri și greutate – 60 de grame. Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – SUA cu 84 de medalii, locul II – Suedia cu 44 de medalii și locul III – Franța cu 29 de medalii. La aceste Jocuri Olimpice este pentru prima dată când țara gazdă nu s-a clasat în topul primelor zece țări câștigătoare.

La această ediție a Jocurilor olimpice sportiva olandeză Fanny Blankers Koen (poza de mai sus) a obținut 4 medalii de aur în probele atletice.

A XV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Helsinki, Finlanda, în perioada 19 iulie – 3 august 1952. Mai jos admiri logo-ul competiție.

Ceremonia a fost deschisă de președintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Aici au participat 4925 sportivi din 69 de state ale lumii, care s-au întrecut în 149 de probe din 17 sporturi. La această ediție a jocurilor s-a conferit medalia de mai jos.

Ea are următoarele caracteristici tehnice; diametru – 51 milimetri, grosime – 4,8 milimetri și greutate – 46,5 grame. Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – SUA cu 76 de medalii, locul II – URSS cu 71 de medalii și locul III – Ungaria cu 42 de medalii. La aceste Jocuri Olimpice a participat și România care s-a poziționat în final în clasamentul pe medalii pe locul 23 cu patru medalii câștigate; 1 de aur - tir, 1 de argint – box și 2 de bronz – tir și box.

Prima medalie de aur câștigată la Jocurile olimpice de vară, de către sportivii români, a revenit sportivului Iosif Sârbu, originar din Șibot – Alba, în proba pușcă calibru mic, 40 de focuri, poziția culcat.

Un recordman al acestor jocuri a fost gimnastul sovietic Victor Ciukarin care a cucerit 4 medalii de aur și 2 de argint, deschizând drumul marilor victorii ale gimnasticii artistice sovietice și rusești de mai târziu.

***

PLĂCINȚELE - Aforisme

de Vasile Plăcintă

Republica Moldova, născut 1949

Cinstea e cea mai mare dumnezeire.
Taurul rămâne taur, chiar dacă-i bou.
Căsătoria este o mită sub formă de jurământ.
Dragostea uneori e o obligaţie prefăcută în sărut.
Când omul o face pe sfântul, nu mai crede nici în Dumnezeu.

__________xxx__________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ion Ionescu de la Brad 1891 - 1991

Centenarul trecerii în eternitate

S.N.R. (Societatea numismatică română) - Secția Bacău

Ion Ionescu de la Brad (născut la data de 24 iunie 1818 la Roman și decedat la data de 17/31 decembrie 1891 la Brad (Filipeni), a fost un revoluționar pașoptist român, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut cu numele de Ion Isăcescu, fiind fiu de preot. În cursul vieții a activat ca agronom, economist, savant și scriitor; printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român. Numele lui Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste în istoria noastră.

Insigna - Primăria Municipiului Onești

Onești este un municipiu din județul Bacău, provincia istorică Moldova, România, care în anul 2002 avea o populație de 51416 locuitori, fiind al 45-lea oraș din țară ca număr de locuitori, între orașele Slobozia și Alexandria. Onești. Orașul de pe Trotuș este atestat documentar pentru prima data într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite de arheologi pe aceste meleaguri. Orașul modern a luat naștere pe vatra vechiului sat în anul 1952, atunci când, prin decizia Consiliului de Miniștri, a fost dispusă construirea Grupului Industrial Borzești și a orașului muncitoresc aferent Onești. Ca urmare a acestei decizii, s-au înființat primele colonii și a început construcția primelor blocuri. Între anii 1952 - 1960 se construiesc cartierele muncitorești Cașin și Tineretului. În anul 1956 comuna Onești primește statutul de oraș. Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după numele liderului comunist al țării de atunci), iar din anul 1990 revine la vechea denumire. Sus am postat stema comunistă a orașului Gheorghe Gheorghiu Dej, stema actuală a orașului Onești și o poză a Primăriei din Onești.

George Bacovia 1881 - 1957 - 1991

Secția Bacău a Societății numismatice române

George Bacovia - (numele de naştere al poetului George Andone Vasiliu - născut la 17 septembrie 1881 în Bacău şi decedat la 22 mai 1957 în Bucureşti) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Fiind recunoscător Bacăului, adică oraşului în care s-a născut, şi-a legat de acesta opera prin pseudonimul literar sub care a publicat, o latinizare-fantezie: Bacovia. A studiat dreptul la Universitatea din Bucureşti. În timpul şederii sale în capitală a frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski, apoi s-a transferat la Universitatea din Iaşi, terminînd dreptul în anul 1911. Nu a profesat ca avocat, ci a ocupat doar funcţii modeste (copist, ajutor de contabil, profesor de desen, bibliotecar şi altele), în Bacău şi la Bucureşti, unde s-a mutat definitiv în 1933. Trecut pe linie moartă de comunişti, este „redescoperit” în 1955. Este decorat cu Ordinul Muncii clasa I şi i se acordă o pensie lunară de 2000 de lei (o sumă foarte mare pe atunci).

George Bacovia 1881 - 1957 * 180

Toamna bacoviană 9 -13 septembrie 2011

George Bacovia este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Insignă - Școala de subofițeri penitenciar - Promoția 1997

Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare - Târgu Ocna este o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care face parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului, şi are ca principal obiect de activitate formarea iniţială a agenţilor şi perfecţionarea personalului din unităţile sistemului penitenciar. În perioada 1956 - 1997, în actualul stabiliment al şcolii a funcţionat Centrul de Reeducare pentru Minori, care pe parcursul celor 41 de ani de existenţă a cunoscut transformări instituţionale. În baza Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1003/C/1997, începând cu data de 15 septembrie 1997, intră în vigoare statutul de organizare al Şcolii Naţionale de Administraţie Penitenciară Târgu Ocna. Începând cu anul 2001, în actuala locaţie fiinţează atât şcoala cât şi Centrul de Reeducare din Târgu Ocna. Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare este o instituţie de formare profesională a agenţilor de penitenciare, care funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei. Instituţia asigură dobândirea de competenţe prin însuşirea unor noţiuni din domeniul juridic, socio-uman şi reglementări specifice sistemului penitenciar.

Târgu Ocna este un oraș din județul Bacău, provincia istorică Moldova, România în care locuiesc aproximativ 11300 de locuitori. În afara localității de reședință, declarată stațiune balneară datorită prezenței salinei, orașul mai cuprinde și localitățile Poieni și Vâlcele. Sus am postat stemele interbelică și actuală a orașului și două poze cu Școala de subofițeri și Primăria din Târgu Ocna.

Insignă sportivă - A.S. Trotușul (Asociația sportivă)

Nu dețin nicio informație despre această insignă sau despre această asociație sportivă, nici măcar dacă este sigur din Bacău sau Onești. Dacă cineva poate să mă ajute îi sunt sincer recunoscător.

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are strămoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură băcăuane dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Biserica Sf.Nicolae

Casa de cultură Vasile Alecsandri

Teatrul George Bacovia

Palatul Sporturilor

Liceul Principele Ferdinand

Grădina Publică

Vederi generale

Palatul administrativ

Primăria

Trimiteri poștale ilustrate

Bacău este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, unele trimiteri poștale ilustrate dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.