Epaminonda's Blog.....: NIENBURG A D WESER

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea germană NIENBURG A D WESER,

districtul NIENBURG A D WESER, landul SAXONIA

INFERIOARĂ, câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri

diferite, o vedere aeriană, o insignă și două medalii locale.

Primăria

Biserica Sf.Martin

Fântâna

Turnul de apă

Fabrica de geamuri

Gara

Muzeul Fresenhof

Monumentul Ros Bayard

Strada Wilhelm

Hotelul Weserpavillon

Strada Lange

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Vedere aeriană

Set 2 medalii locale

Insignă locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Mihai Moleșag - Tulcea

CATREN MISOGIN

Muierea, mie-mi place rece,

Că-n viaţa asta care trece

Prefer o singură muiere:

Muierea buzelor în bere !

MĂSURI ÎMPOTRIVA OBEZITĂȚII

Spre a-ţi reduce din mâncare,

Să nu devii, cumva, rotund,

Guvernul ăsta e în stare

Să-ţi ia şi morcovul din fund !

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE,

MEDALII ȘI PLACHETE

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta de onoare a Ministerului Afacerilor Interne

Conform Ordinului nr.49 din anul 2014 al Ministrului Afacerilor Interne, Placheta de onoare a Ministerului Afacerilor Interne este compusă dintr-un scut albastru, încărcat, în registrul inferior, cu Emblema de onoare a Ministerului Afacerilor Interne, fără dispozitivul de prindere terminat cu inel şi fără panglică. Emblema de onoare a Ministerului Afacerilor Interne este confecţionată din tombac auriu sau argintiu, în funcţie de metalul elementelor din câmp, este de formă circulară, are diametrul de aproximativ 45 mm şi grosimea de 3 mm. Culorile sunt emailate. Emblema are la bază şi poziţionat pe avers însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne, compus dintr-o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde, purtând pe piept un scut despicat de o linie şi tăiat de două, cuprinzând în cele 6 cartiere simboluri care desemnează cele mai importante structuri ale instituţiei, după cum urmează: 1. Inspectoratul General al Poliţiei Române - câmp albastru, încărcat în partea superioară cu o balanţă de aur cu talgerele în echilibru, iar în cea inferioară cu două securi consulare romane, naturale, încrucişate în săritoare; 2. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - câmp purpuriu, încărcat cu două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil; dedesubt se află o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint; 3. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - câmp verde, încărcat cu o bornă de hotar de argint, având în partea de sus două spade albastre, încrucişate în săritoare, iar în cea de jos o ancoră neagră; borna are ca suporţi 2 lei de aur, limbaţi roşu, afrontaţi; 4. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - în câmp, pe albastru, un romb de argint, ieşind dintr-o cunună formată din 3 frunze de stejar de aur, având în centru litera "J" stilizată cu negru; 5. Administraţia - câmp albastru încărcat cu un leu de aur născând dintr-o coroană deschisă, cu 5 fleuroane, ţinând cu labele anterioare un baston de acelaşi metal, încărcat cu 5 flori de crin roşii; 6. Arhivele Naţionale - câmp roşu, încărcat cu o făclie neagră, cu flacără de aur, poziţionată în bară, peste care broşează un pergament desfăşurat, natural, dispus în bandă şi validat cu sigiliu ataşat roşu, cu bordură neagră, prins de suport cu şnur albastru. Deasupra emblemei, într-un dreptunghi alezat, sunt gravate, cu litere majuscule, pe 3 rânduri, cuvintele: PLACHETA DE ONOARE / A / MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE. Aceasta se conferă de către viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, în următoarele situaţii: cu ocazia aniversării sau comemorării unor evenimente specifice Ministerului Afacerilor Interne; cu ocazia vizitelor unor personalităţi sau unor delegaţii oficiale străine; pentru recompensarea personalului propriu care s-a evidenţiat în mod deosebit în executarea misiunilor încredinţate; pentru rezultatele obţinute şi activitatea desfăşurată, cu ocazia evaluărilor anuale, pe domenii de activitate; pentru aprecierea rezultatelor obţinute de-a lungul carierei, cu ocazia trecerii în rezervă sau pensionării.

Basarab Nicolescu - 2012 - 70

Institutul pentru studii transdisciplinare în

știință, spiritualitate, societate - IT4S

Basarab Nicolescu (născut la 25 martie 1942 în Ploiești) este un fizician și filosof roman, stabilit în Franța. Actualmente este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A urmat cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Ploiești (1956–1960) și ale Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960–1964). În anul 1965 și-a susținut lucrarea de diplomă "Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale". Între anii 1965 – 1968 a fost asistent la Universitatea din București. În anul 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. În anii 1969 – 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În anul 1973 își susține doctoratul de stat în științe fizice ("Contribution à l’étude théorique de la diffusion pion-nucléon"), introducând un nou concept (Oddéron), care a deschis un nou domeniu în fizica interacțiilor tari. În anul 1976 a renunțat la cetățenia Româna si a obținut cetățenia franceză. A fost „senior visiting scientist” la Lawrence Berkeley Laboratory (1976-1977) și la Universitatea din Londra (1979) și profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania) (2000–2001). Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase lucrări privind transdisciplinaritatea, toate foarte apreciate în întreaga lume. Pentru laborioasa sa activitate științifică a primit următoarele titluri și distincții; Membru de Onoare din străinătate al Academiei Române (29 noiembrie 2001), Doctor Honoris Causa al Universităților „Al. I. Cuza” din Iași (2000), Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca (2008), Universitatea "George Bacovia" din Bacǎu (2008), Universitatea "Vasile Goldiș" din Arad (2011) și Universitatea Veracruzana (Mexic) (2011), Cetățean de Onoare al orașelor Cluj-Napoca, Iași și Ploiești, Director al colecțiilor „Transdisciplinarité” (Editions du Rocher, Monaco, „Les Roumains de Paris” (Editions Piktos/Oxus, Paris), „Științǎ și Religie” și „Științǎ, Spiritualitate, Societate” (Curtea Veche, București), Membru al Consiliului academic internațional al Institutului Internațional pentru Gândirea Complexă al Universității din Buenos Aires, Președinte de onoare al Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu” pentru știință și cultură din Iași, Medalia de aur la prima olimpiadă internațională de matematică (Brașov, 1959). Medalia de argint a Academiei Franceze pentru Nous, la particle et le monde(1986), Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987), Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book (USA) pentru Știința, sensul și evoluția – Eseu asupra lui Jakob Böhme (1993), Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Mare Ofițer (2002). Expun mai jos câteva dintre brevetele, certificatele, diplomele, medaliile și premiile conferite aceste ilustre personalități a neamului românesc.

Premiul de onoare al

Societății Internaționale pentru Dialog Universal (ISUD)

Titlul Membru de Onoare al Academiei Române

Premiul Academiei Americano-Române de Arte și Științe

Diploma Festivalului internațional Lucian Blaga

Premiul Benjamin Franklin

al Gazetei Mit și Tradiție din New York - 1992

Titlul Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești

Premiul de excelență

al Revistei Convorbiri Literare

Titlul de Dr.Honoris Causa

al Universității Tehnice din Cluj-Napoca

Titlul de Dr.Honoris Causa

al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași

Medalia și titlul de Dr.Honoris Causa

al Universității Veracruzana din Veracruz, Mexic

Diploma de excelență

a Ministerului Afacerilor de Externe al româniei

Titlul de Dr.Honoris Causa

al Universității "George Bacovia" din Bacău

Premiul de Excelență "Nichita Stănescu"

al Municipiului Ploiești pentru Opera Omnia

Premiul Uniunii Scriitorilor din România

Titlul de Dr.Honoris Causa al

Universității de Petrol și Gaze din Ploiești

Placheta de merit a

Academiei de Învățământ Transdiciplinar și Studii Avansate

Georgetown - Texas - SUA - 24 mai 2010

Placheta de merit a

Academiei de Învățământ Transdiciplinar și Studii Avansate

Taichung - Taiwan - 9 iunie 2014

Dr.Honoris Causa

Universitatea de vest Vasile Goldiș - Arad - România MCMXC (1990)

Universitatea de vest “Vasile Goldiș” din Arad a fost înființată în anul 1990 și are în prezent șase facultăți care oferă tinerilor deschişi spre formare intelectuală şi spre actul de creaţie o largă diversitate de programe de studii pentru nivelele de studii universitare de licenţă, masterat şi doctorat, facilitându-le formarea în carieră, împlinirea profesională şi recunoaşterea socială. Sus am postat două logo- uri și o poză cu sediul Universității de vest “Vasile Goldiș” din Arad.

Insigna - Avram Iancu 1824 - 1994

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum!”. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Insigna - C.T.A. - Cerc tehnico aplicativ militar - radiolocatie

În data de 15 noiembrie 1968 s-a emis Legea 53 privind pregătirea tineretului pentru apărarea patriei care stabilea că apărarea patriei, a cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor, este îndatorirea supremă a tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România.

Insigna - C.T.A. - Cerc tehnico aplicativ militar - transmisiuni

Activitatea de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei cuprinde instruirea militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și protecția împotriva, apărarea locală antiaeriană, pregătirea sanitară și de prim ajutor, precum și pregătirea de specialitate în cadrul unor cercuri tehnico-aplicative. Deci cercul tehnico-aplicativ era forma prin care se asigura pregătirea militară a tineretului în diferite specialități.

____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ