Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. În anul 2009 municipalitatea localitatății austriece Ardagger, bundeslandul Austria inferioară, a hotârăt emiterea unor monede locale denumite taler, aici sunt postate monedele de 10 și 20 taleri.

Aceste monede au un pronunțat rol de promovare turistică a acestei localități și sunt destinate doar efectuării de cumpărături locale. Ele sunt procurate sau schimbate de la/la ghișeele băncilor austriece naționale, oferindu-se însă un mic profit clientului care le folosește.

Deasupra este reprezentată clădirea Primăriei din localitatea austriacă Ardagger, bundeslandul Austria Inferioară.

2. Autoritatea bancară națională a statului Kuwait procedează la înlocuirea bancnotelor destinate circulației comerciale naționale. Prezint aici doar bancnotele de 1 și 5 dinari, deasupra bancnotele noi, iar jos cele care se scot din circulație.

Dacă bancnota veche de 1 dinar 2001 prezintă elemente comune de grafică (stemă, om, turn de moschee și steag), bancnota nouă (aversul) prezintă un important reper arhitectonic al capitalei Kuwait, este vorba despre Marea Moschee kuweitiană iar reversul - o coloană arhitectonică ionică, de pe insula Failaka.

Marea Moschee kuweitiană se întinde pe o suprafață de 45000 metri pătrați, din care 20000 metri pătrați, clădirea în sine. Sala principală de rugăciune este de formă pătrată cu lungimea laturii de 72 de metri, are 21 de uși din lemn de tec, și este iluminată prin 144 de ferestre. Cupola acestei moschei are diametrul de 26 metri și înălțimea de 43 de metri. Acest lăcaș de închinăciune poate găzdui până la 10000 bărbați și 950 femei, în sala specială a acestora. Moscheia a fost construită între anii 1975 – 1986, fiind prevăzută cu o parcare subterană pe cinci nivele și având o bogată colecție de carte-document islamică.

Dacă bancnota veche de 5 dinari 1994 prezintă câteva elemente grafice comune și Turnul de eliberare (pe avers), bancnota nouă (aversul) prezintă un important reper arhitectonic al capitalei Kuwait, este vorba despre sediul Băncii centrale kuweitiene, iar reversul - o rafinărie și un tanc petrolier, semn al prosperității naționale.

Turnul de Eliberare are înălțimea de 308 metri și servește în principal pentru telecomunicații. Edificiul este prevăzut și cu un restaurant și spații de birouri, fiind echipat cu 18 lifturi sigure și rapide care asigură circulația persoanelor în turn.

Actualul sediu al Băncii centrale a Kuweitului s-a construit între anii 2005 – 2013. Modernul edificiu are 41 de etaje de formă triunghiulară și înălțimea maximă de 240 metri, însumând peste 140000 metri pătrați de spații pentru birouri.

3. Mai jos continui să îți prezint alte monede euro probă, test sau de încercare, emise de către statele europene sau unele regiuni sau provincii aparținătoare acestora, de astă dată, din Madeira.

Madeira este un arhipelag portughez din partea de Nord a Oceanului Atlantic. Are statutul politic de regiune autonomă ultraperiferică a Uniunii Europene. Arhipelagul, cu capitala la Funchal, este situat la distanța de 580 kilometri de coasta africană și la 860 kilometri de Lisabona, capitala Portugaliei. Arhipelagul a fost colonizat în anul 1420, câștigându-și autonomia la data de 1 iulie 1976. El are suprafața de 801 kilometri pătrați de uscat și numără aproximativ 267000 de locuitori. Deasupra am postat o fotografie cu Primăria din capitala Funchal.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea celui mai vechi monument de cultură și arhitectură de pe arhipelag - Catedrala Adormirea Maicii Domnului.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului din capitala Funchal a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, ea fiind pe drept cuvânt martora istoriei moderne a acestei regiuni portugheze.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea personalității lui Joao Goncalves Zarco.

João Gonçalves Zarco (1390 – 1471) a fost un explorator portughez care a descoperit și colonizat arhipelagul Madeira.

Și prin emiterea acestei monede s-a dorit celebrarea aceluiași Jose Goncalves Zarco. Moneda prezintă chipul său din profil având capul acoperit cu o beretă.

Deasupra am postat suplimentar o medalie și o monedă portugheze care prezintă chipul aceluiași J.G Zarco, colonizatorul insulelor Madeira.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de la autorul blogului

LA ANIVERSARE

La șaizeci și două toamne,

Existând încă dorința,

Îl implor pe Doamne Doamne;

Să nu-mi înmoaie... putința!

HUZUR

Sunt sănătos și harnic,

Mă tratez numai chimic

Consumând eminamente

... Doar medicamente!

____________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Alfred Nobel * MDCCCXXXIII - MDCCCCXV (1833 - 1895 ?)

Televiziunea română - Nobel Prize (Premiul Nobel)

Laureații Premiului Nobel pentru Literatură

Alfred Nobel (născut la data de 21 octombrie 1833 la Stockholm – Suedia și decedat la data de 10 decembrie 1896 la San Remo - Italia) a fost un chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele el inventat dinamita și a întemeiat fundația care acordă anual faimoasele Premii Nobel, pe domenii diverse de activitate.

Societatea Română de Televiziune (S.R.Tv.) sau mai simplu Televiziunea Română este instituția publică de televiziune din România care își difuzează programele pe cinci canale centrale: T.V.R.1, T.V.R.2, T.V.R3, T.V.R. International şi T.V.R. News. O versiune de înaltă definiție a programelor T.V.R. se difuzează sub denumirea de T.V.R.H.D.. Pe lângă acestea mai funcționează și șase studiouri TV regionale la Bucureşti, Cluj Naoca, Târgu Mureş, Iaşi, Timișoara şi Craiova. T.V.R.1 şi T.V.R.2 sunt singurele canale cu acoperire națională terestră din România. Televiziunea română a fost fondată la data de 31 decembrie 1956 şi are sediul în Bucureşti, Calea Dorobanţi, nr.191. Sus am postat logo-ul şi o poză actuală a sediului T.V.R..

Premiile Nobel au fost create de savantul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel, care, în testamentul său, a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an "sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității". Premiile Nobel sunt decernate de către următoarele instituții: Academia Regală de Știință din Suedia (pentru Fizică, Chimie și Economie), Institutul Karolinska (pentru Medicină) și un Comitet alcătuit din 5 persoane alese de Parlamentul Norvegiei (pentru Pace). Primele premii Nobel au fost acordate la data de 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lor. Ele constau din: o medalie, o diplomă și o sumă, care la început a fost în valoare de 40000 dolari SUA, iar apoi a crescut la 10 milioane coroane suedeze. În iunie 2012 Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane coroane suedeze.

Jean Bart * 1877 - 1933

Jean Bart, nume real Eugeniu P. Botez este un scriitor român specializat în jurnal de bord și schiță marină, care și-a ales pseudonimul după numele unui faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. El s-a născut în data de 28 noiembrie 1877 în localitatea Burdujeni, județul Botoșani și a decedat în data de 12 mai 1933 la București. În anul 1922 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La școala primară din Păcurari (Iași) l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. A absolvit Școala de Ofițeri de marină și a îndeplinit diferite funcții în administrația navală și portuară din epocă, fiind membru fondator al Revistei Maritime și al Ligii Navale Române.Din opera sa literară amintesc; Europolis, Prințesa Bibița și Jurnal de bord.

Placheta - Campionatele europene de tir

România - 1977 - Participant

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv.

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa.

În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

Insigna - Fruntaș în creșterea animalelor - 1955

Regimul comunist din România a instituit un sistem complet de insigne din metal comun, dar atractiv colorate prin emailare, insigne de fruntaș în toate domeniile economiile naționale, în toate ramurile și profesiile existente pentru a încuraja masa de oameni ai muncii pentru muncă eficientă și economie drastică de materiale de consum de orice fel. Și insigna Fruntaș în creșterea animalelor se înscrie în acest sistem de insigne.

Insignă militară - C.T.A.- tancuri (Cerc tehnico aplicativ)

În data de 15 noiembrie 1968 s-a emis Legea 53 privind pregătirea tineretului pentru apărarea patriei care stabilea că apărarea patriei, a cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor, este îndatorirea supremă a tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România. Activitatea de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei cuprinde instruirea militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și protecția împotriva lor, apărarea locală antiaeriană, pregătirea sanitară și de prim ajutor, precum și pregătirea de specialitate în cadrul unor cercuri tehnico-aplicative. Deci cercul tehnico-aplicativ era forma prin care se asigura pregătirea militară a tineretului în diferite specialități.

__________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN VREMURI RECENTE