Epaminonda's Blog.....: SIENA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană SIENA,

provincia SIENA, regiunea TOSCANA, câteva trimiteri

poștale ilustrate, o insignă și o medalie locale.

Fațada Palatului Public

Biserica San Domenico

Castelul

Catedrala

Piața del Campo

Piața Salimbeni

Trimiteri poștale ilustrate

Insignă sportivă locală

Medalie religioasă locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Liviu Gogu – Buzău

UN GINERE FERICIT

Nu se plânge de-a sa soacră;

Nu-i nici dulce, nu-i nici acră,

Că-și făcu domnul pomană,

Și-i dădu... soață orfană!

UNEI TINERE

Deși-s toate din Paris,

Ori aduse din Geneva,

Hainele-ți, o spun precis-

Nu-s cât... frunza pentru Eva!

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Cel de-al II-lea Congres internațional de

numismatică din România postbelică

"Ștefan cel Mare și Sfânt și Brașovul"

Brașov - Kronstadt - Brasso - 2014

Societatea numismatică română - Secția Brașov

Consiliul județean Brașov - Centrul cultural Reduta

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iar Ştefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus -fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

Clădirea Prefecturii județului Brasov este una dintre clădirile cele mai reprezentative ale orașului de sub Tâmpa. Ea a fost a fost construită în anul 1900 la solicitarile lui Georg von Weer, președintele Tribunalului Regal, ca sediul al Palatului de Justiție. Palatul de Justitie din Brasov a intrat astfel în administrarea locuitorilor orașului, devenind în prezent una dintre cele mai impozante clădiri. De-a lungul timpului, clădirea Palatului de Justitie a devenit sediul unor importante instituții ale orasului, precum; Sfatul popular al Regiunii Brașov, Sfatul popular al Regiunii Stalin (nume alternative al Brașovului) sau Consiliul popular județean Brașov. Arhitectura Palatului de Justiție din Brasov este foarte bine structurată, arhitecții transformând clădirea într-una dintre cele mai frumoase construcții, în stil neoclasic, cu statut de monument istoric de primă mână. Prefectura Brașov este situată pe Bulevardul Eroilor, la nr.5. Această clădire a fost martorul manifestărilor muncitorești antiregim din anii 1977 și 1989.

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent S.N.R. are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris. Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Campionatul european de bodybuilding bărbați

Brașov - România 6 - 8 mai 2005

Clubul sportiv "Gym Sfinteș body building"

Brașov - România - Casa Sfatului

Bodybuildingul, în traducere din limba engleză „construirea corpului”, termen românesc cunoscut – Culturism, este sportul dedicat dezvoltării musculaturii printr-o combinație de antrenamente cu greutăți, mărirea numărului de calorii consumate consumate și odihnă. Culturiștii de performanță își etalează fizicul în fața unei comisii de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii (masă musculară, definire, separare, simetrie, proporționalitate etc). Clubul sportiv de bodybuilding Gym Sfinteș din Brașov are sediul sediul central pe strada Zmeurei, la nr.2.

Situată în centrul vechi al Braşovului, în piaţa cu acelaşi nume, Casa Sfatului este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului. Un document din 23 decembrie 1420 menţionează acordul încheiat între breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bârsei, prin care ultimei i se îngăduie să-şi construiască, deasupra bolţii de vânzare a breslei, o cameră pentru “ acoradrea dreptăţii” şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc. La începutul secolului al XVI-lea documentele vremii menţionează construirea turnului, străjuit de patru turnuri mici (însemn de aplicare a pedepsei cu moartea), de unde paznicii supravegeheau zi şi noapte oraşul, anunţând prin sunete de trompetă (de aici denumirea de “Turnul trompetiştilor”) scurgerea timpului, izbucnirea incendiilor sau venirea duşmanilor. Pe măsură ce oraşul-cetate devine mai puternic din punct de vedere economic, comercial şi militar, Casei Sfatului i se adaugă noi încăperi, iar turnul va fi prevăzut cu un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi. În decursul vremii asupra aşezării s-au abătut cutremure, trăznete sau incendii (cel mai devastator având loc în anul 1689) care au provocat numeroase distrugeri acestui edificiu. Lucrările de refacere ulterioare vor schimba în mai multe rânduri aspectul Casei Sfatului adăugând elemente noi, logia şi stema orașului. Începutul secolului XX este marcat de încercarea de demolare a fostului sediu administrativ al Braşovului medieval şi înlocuirea lui cu o clădire modernă. Din anul 1950 Casa Sfatului primeşte o nouă întrebuinţare devenind sediu al Muzeului Regional Braşov.

Insigna - Făgăraș

Făgăraș (în dialectul săsesc Fugresch, Fugreš, în limba germană Fogarasch, Fugrasch, în limba maghiară Fogaras) este un municipiu din județul Brașov, provincia istorică Transilvania, România. Înainte de Marea Unire,Făgărașul era centrul administrativ al comitatului Făgăraș, iar între anii 1920 – 1950 a fost reședința județului Făgăraș. În prezent orașul numără aproximativ 30700 de locuitori, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1291 cu numele de Fogros. Sus am postat stema actuală și o poză cu cetatea făgărășeană.

Campionatul național de minibaschet

Participant - Ediția 2011 - Brașov

Federația română de baschet

Federatia Romana de Baschet (F.R.B.) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - F.I.B.A. - din anul 1932. FRB este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele F.I.B.A.. F.R.B. este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internațională. F.R.B. este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala. Sediul F.R.B. este situat in Bucuresti. Mai sus am postat logourile federaţiei de-a lungul timpului.

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Jocul de baschet se răspândește în Europa de la începutul secolului al XX-lea, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din anul 1904. În anul 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (F.I.B.A.). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. Din anul 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și țara noastră). La noi în țară, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în anul 1920. Minibaschetul este jocul de baschet care poate fi practicat de copii, fete și baieti. In esenta este o modificare a jocului adultilor, fiind adaptat la nevoile copiilor. Filozofia este foarte simpla: nu faceti copiii sa joace un joc care nu este adecvat dezvoltarii lor fizice si mentale, ci adaptati jocul adultilor pentru posibilitatile lor. Scopul minibaschetului este de a oferi oportunitati copiilor, indiferent de aptitudini, de a-si manifesta abilitatile, sa se bucure de experiente bogate si pozitive, asigurand trecerea cu entuziasm spre practicarea jocului de baschet. Jocul de baschet se joaca cu o minge mare, si cu o tinta (cosul) situata prea sus pentru cei mai multi copii. Pentru jocul de minibaschet marimea mingii este redusa si inaltimea tintei (cosului) este mai mica ori de cate ori este posibil. Jocul de baschet are multe reguli de joc, in minibaschet acestea fiind reduse pentru atingerea scopurilor propuse. Totusi, multe reguli sunt introduse adaptat progresului deprinderilor lor si a capacitatii de intelegere. Profesorii si antrenorii au responsabilitatea de a introduce treptat regulile jocului in concordanta cu dezvoltarea copiilor.

Campionatele universitare - Brașov 1947

O.S.P. (Organizația sportului popular)

- sărituri cu schirile -

Săriturile cu schiurile reprezintă un sport de iarnă care constă în coborârea pe schiuri a unei rampe (trambuline) și având drept obiectiv aterizarea cât mai departe posibil. Zborul durează între 5-7 secunde, timp în care săritorii încearcă să-și mențină o poziție cât mai aerodinamică. În competiții, câștigătorul este desemnat cel care acumulează cel mai mare punctaj în urma a două manșe. Fiecare trambulină are un "punct de constructie", pentru trambulinele mari fiind, de obicei, la 120 de metri. Sportivul care ajunge la această distanță primește 60 de puncte. Pentru fiecare metru în minus i se scade 1,8 puncte, iar pentru fiecare metru în plus i se adaugă 1,8 puncte, rezultând punctajul pentru lungime. Evoluția fiecărui săritor este evaluată de 5 arbitri și se bazează pe lungimea săriturii și pe stilul zborului. Sunt date 5 note cu valori între 1 și 20. Cea mai bună și cea mai slabă se anulează, restul fiind adunate la punctajul pentru lungime. Pe baza punctajului final se realizează clasamentul, câștigătorul primind 100 de puncte.

În decembrie 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania (F.S.S.R.), reunind Uniunea Societatilor Romane de Sporturi Atletice, Asociatia cluburilor de fotbal, Federatia societatilor de sporturi de iarna precum si alte asociatii si cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. In 1915 se recunoaste personalitatea juridică a F.S.S.R., aceasta transformandu-se apoi in U.F.S.R., (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania). In anul 1933 existau 11 federatii sportive. În anul 1929 apare Legea educatiei fizice si se înfiinţează Oficiul National de Educatie Fizica (O.N.E.F.) ca institutie de stat. In 1940 U.F.S.R. structura de drept privat este desfiintata, patrimoniul si activitatea fiind preluate de O.S.R. (Organizarea sportului românesc), institutie de stat subordonata initial presidentiei consiliului de ministri si apoi subsecretariatului de stat al educatiei extrascolare. OSR este desfiintată prin lege în 1944 si se reînfiinteaza UFSR, persoana juridica de drept privat care va functiona pe lângă Ministerul Culturii. U.F.S.R. a fost desfiintată în 1946, înfiinţându-se apoi O.S.P. (Organizatia sportului popular), institutie de stat care se va restructura şi ea in 1948, federatiile sportive devenind sectii ale directiei tehnice in 1949. C.C. al P.M.R. desfiinteaza O.P.S. si creeaza C.C.F.S. (Comitetul de cultura fizica si sport). Iată o parte a framântărilor organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebîm de ce întârzie să apară rezultate mari în sport?

Set 3 insigne - Auto-Tractor Brașov - România

Auto-Tractor a fost o companie de comerț exterior din Brașov, care avea ca obiect de activitatea exportul principalelor produse brașovene; automobilul și tractorul. Se știe că în regimul comunist produsele finite ale industriei constructoare de mașini brașovene ajungeau pe toate meridianele și paralele globului fiind foarte bine apreciate pe piața internațională sub raportul calitate preț. Principalele centrele românești de fabricației ale tractorului și automobilului, de-a lungul vremii au fost; Brașov, Pitești, Arad, Craiova, Timișoara, Miercurea-Ciuc și București. Sus am postat o poză cu autobuzul românesc cu etaj fabricat la ARAD acum 100 de ani. Încerc în continuare o prezentare a începutului dezvolțării acestei industrii românești. Solicitarea primăriei din Arad de a se dota cu autobuze primeşte în 1908 răspunsul cel mai favorabil de la firma franceză Westinghouse din Le Havre - Franța (filială a concernului american cu acelaş nume). Aceasta s-a oferit să construiască o fabrică pe terenul pus la dispoziţie de primăria arădeană. Mai jos admiri două cărți poștale ilustrate, ale vremii, cu imaginea acestei fabrici, construită în timp record.

Astfel a luat fiinţă firma M.A.R.T.A. (Magyar Automobil Reszveny Tarsasag Arad), ca sucursală a firmei-mamă Westinghouse. Ridicarea clădirilor şi instalarea utilajelor s-a făcut foarte repede, astfel încât un an mai târziu, în 1909 producţia începe. Pe lângă motoarele pentru tracţiune feroviară ce se fabricau aici, oferta de automobile era foarte cuprinzătoare: autobuze cu sau fără etaj, camioane de trei sau cinci tone sarcină utilă.

Din 1910 începe fabricaţia de autoturisme cu diferite caroserii: Dublu-Featon, Landolet, Limuzină, etc.

Motoarele erau cu patru cilindri de 20, 30 sau 40 CP. Autoturismele cu motoare de 20 sau 30 de CP aveau transmisie cardanică, ier cele cu motoare de 40 CP aveau transmisie prin lanţ. Bineînţeles, toate automobilele erau fabricate sub licenţa firmei Westinghouse.

Circa 150 autoturisme Marta au fost fabricate până în 1912 când firma franceză Westinghouse a dat faliment. Viitorul devenise sumbru şi pentru firma Marta, dar salvarea a venit din partea firmei austriece Austro Daimler. Aceasta preia firma Marta şi trece la reorganizarea producţiei introducând modele noi de automobile de data aceasta sub licenţa Austro Daimler. Modelul de bază devine un autoturism mai uşor, cu motor de 4 cilindri, de 2,5 litri, cu puterea de 18 -22 CP.

Acesta a fost folosit mai ales ca taxi în ţările Europei Centrale. În 1936 mai circula în Arad un taxi Marta ce parcursese peste un milion de kilometri, spre deplina satisfacţie a proprietarului.

Bineînţeles că şi camioanele Marta produse după 1912 erau sub licenţă Daimler, purtând binecunoscuta stea în trei colţuri. Între 1909 şi 1914 au fost fabricate circa 650 de autoturisme şi autobuze. În 1914 începe Primul Război Mondial. Producţia civilă încetează şi în fabrica Marta. Din 1915 până în 1918 aici s-au fabricat numai motoare de avion. Primul Război Mondial ia sfârşit în 1918. Imperiul Austro-Ungar se destramă; Transilvania se uneşte cu Regatul României. Schimbări majore se produc şi în activitatea firmei Marta. Relaţile cu foştii patroni s-au deteriorat, producţia aste dezorganizată. În aceste condiţii ia ființă societatea Astra - prima fabrică română de vagoane şi motoare. Aceasta s-a realizat prin unirea fabricii de vagoane Weitzer cu fabrica Marta. Mai jos admiri un afiș publicitar al Fabricii de nagoane și motoare ASTRA din Arad.

În cadru Societăţii Astra, fabrica Marta a căpătat denumirea de Fabrica de Motoare. Aici se construiau autocamioane, autobuze, autostropitoare, autoturisme, motoare cu benzină sau gaz metan, maşini unelte de precizie precum şi avioane. Avionul de recunoaştere Astra-Porto, realizat aici după proiectul ing. Ştefan Protopopescu şi care avea un motor Hispano-Suiza de 300 CP, a fost foarte apreciat de Armata Română care a comandat 25 de bucăţi. În cea ce priveşte automobilele Astra, ponderea au avut-o camionele şi autobuzele, dar la comandă au fost executate câteva luxoase automobile cu motoare de 4 cilindri, de 8000 cm cubi ce dezvoltau o putere de 60 CP. În anul 1926 capitolul automobilelor fabricate la Arad s-a închis definitiv. Toate utilajele au fost expediate la Braşov unde s-a înfiinţat Întreprinderea Aeronautică Română (I.A.R.). (Sursa - Revista AUTO PRO)

Deasupra admiri o carte poștală de epocă ce prezintă autobuzul cu etaj MARTA, încărcat de reclame, ce rulează pe străzile orașului Arad.

Cea mai veche companie românească de autocamioane a fost înfinţată în 1921 sub numele de Romloc - Braşov, care atunci fabrica doar material rulant. Peste 27 de ani în 1948 firma ia denumirea de Steagul Roşu, specializându-se treptat pe producţia de camioane şi autotilitare. Astfel, in 1954 se fabrica prima masină Steagul Roşu care avea un motor cu şase cilindri în linie, care dezvolta 90 CP la 2400 rot/min şi care consuma 29 litri combustibil la suta de kilometri (poza de sus). Din 1960 începe producţia unui nou model numit SR 131 Carpaţi, care avea un motor V8 de 5025 cm.c. care dezvolta 140 CP, motor cu care camionul atinge viteza maximă de 90 km/h şi care consumă 25 litri pe kilometri. Până în anul 1971 la Uzinele Steagul Roşu s-au fabricat 250000 de autocamioane. Din anul 1971 aici se fabrică camioanele şi autobasculantele Roman ce şi astăzi circulă pe drumurile romaneşti, adică Roman R 8135 F echipat cu un motor de 135cp, Roman R 10215 F care avea o sarcina utila de 10 tone, Roman R 19215 DF cu tractiune 6 x 4 si o sarcina utila de 19 tone. În prezent compania se numeşte S.C.Roman SA – Braşov. A trebuit să mai treacă o vreme până la apariția automobilelor Dacia și Oltcit.

Primul tractor românesc s-a numit I.A.R.-22 şi a fost realizat la 26 noiembrie 1946 la fostele Uzine I.A.R., devenite “Tractorul”, din Braşov (poza de mai sus.) În primul an de fabricaţie, 1947 s-au construit 280 de tractoare, iar in timp, capacitatea de producţie a crescut la cca 60000 bucãţi pe an, in vremurile bune cand fabricaţia de tractoare s-a extins şi la Craiova, Miercurea-Ciuc, Timişoara şi Codlea. În anul 1951 a început fabricaţia în serie a tractorului pe şenile KD-35 cu destinaţie generalã, care realiza cinci viteze pentru mersul înainte cuprinse între 3,81 şi 9,11 km/h şi era echipat cu un motor Diesel în patru timpi cu puterea de 37 CP la 1400 rot/min. În anul 1955 a început fabricaţia tractorului Universal-2 (U-2) pe roţi, echipat cu acelaşi motor D-35 al tractoarelor KD-35, realiza cinci viteze de mers înainte cuprinse între 4,56 şi 12,95 Km/h, având un domeniu de utilizare mai larg. Ulterior s-a trecut la fabricarea tractorului U-26, U-27, U-29, U-450, cu prizã de putere semiindependentã şi instalaţie hidraulicã pentru acţionarea diferitelor maşini agricole purtate şi remorcate, aceste tractoare realizau 10 viteze de mers înainte, cuprinse în intervalul 2,83-22,40 km/h şi erau echipate cu motor Diesel de 45 CP la turaţia de 1500 rot/min. Sus am postat o fotografie cu primul tip de tractor românesc.

Brașov (în germnaă Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Brașov.

Primăria cu statuia Lupoaicei

Biblioteca Județeană George Barițiu

Biserica ortodoxă Cuvioasa Paraschiva

Bastionul Țesătorilor

Biserica catolică Sf.Petru

Monumentul Arpad

Cercul militar - clădirea actuală

Cercul militar - clădirea veche

Gara Brașov - clădirea actuală

Gara Brașov - clădirea veche

Trimitere poștală ilustrată

Județul Brașov este situat în sud-estul Transilvaniei, România și include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 kilometri pătrați, numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva clădiri reprezentative pentru județul Braşov.