Epaminonda's Blog.....: BRZEZINY

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea poloneză BRZEZINY (denumere

germană BIRKENHAIN), voievodatul LODZ, câteva trimiteri

poștale ilustrate, o insignă și două medalii locale.

Muzeul zonal

Palatul de Justiție

Palatul

Cazarma de pompieri

Gara

Hanul

Biserici

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Insignă locală

Set 2 medalii locale

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de la autorul blogului

CUCURIGU-COTCODAC

COCOȘ-ul gras e pus la păstrare,

Simțind că-i sună curând ceasul.

GĂINA-Nuțy speră-n salvare,

Pipâindu-și țanțoșă… nasul!

MARINĂRERASCĂ

Descurcăreț și plin de har,

A simțit domn’ marinar,

Că-i lucru bine făcut;

… Să-ți joci țara la barbut!

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emblema de onoare a Ministerului Afacerilor Interne,

pentru misiuni internaţionale

Conform Ordinului nr.49 din anul 2014 al Ministrului Afacerilor Interne, Emblema de onoare a Ministerului Afacerilor Interne pentru misiuni internaţionale este confecţionată din tombac auriu sau argintiu, în funcţie de metalul elementelor din câmp, este de formă circulară, are diametrul de aproximativ 45 mm şi grosimea de 3 mm. Culorile sunt emailate. Emblema are la bază şi poziţionat pe avers însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne, compus dintr-o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde, purtând pe piept un scut despicat de o linie şi tăiat de două, cuprinzând în cele 6 cartiere simboluri care desemnează cele mai importante structuri ale instituţiei, după cum urmează: 1. Inspectoratul General al Poliţiei Române - câmp albastru, încărcat în partea superioară cu o balanţă de aur cu talgerele în echilibru, iar în cea inferioară cu două securi consulare romane, naturale, încrucişate în săritoare; 2. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - câmp purpuriu, încărcat cu două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil; dedesubt se află o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint; 3. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - câmp verde, încărcat cu o bornă de hotar de argint, având în partea de sus două spade albastre, încrucişate în săritoare, iar în cea de jos o ancoră neagră; borna are ca suporţi 2 lei de aur, limbaţi roşu, afrontaţi; 4. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - în câmp, pe albastru, un romb de argint, ieşind dintr-o cunună formată din 3 frunze de stejar de aur, având în centru litera "J" stilizată cu negru; 5. Administraţia - câmp albastru încărcat cu un leu de aur născând dintr-o coroană deschisă, cu 5 fleuroane, ţinând cu labele anterioare un baston de acelaşi metal, încărcat cu 5 flori de crin roşii; 6. Arhivele Naţionale - câmp roşu, încărcat cu o făclie neagră, cu flacără de aur, poziţionată în bară, peste care broşează un pergament desfăşurat, natural, dispus în bandă şi validat cu sigiliu ataşat roşu, cu bordură neagră, prins de suport cu şnur albastru. Specific acestei embleme este faptul că pe revers este scris orizontal, cu litere majuscule şi pe 5 rânduri, EMBLEMA DE ONOARE / A / MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE / PENTRU / MISIUNI INTERNAŢIONALE, iar credinţa (două mâini care se strâng) aurie broşează atât peste dispozitivul de prindere care este mai alungit, cât şi pe extremităţile superioare ale frunzelor de lauri aflate în partea cea mai de sus a celor două ramuri.Aceasta se conferă de către viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, din proprie consideraţie, şi omologilor străini.

Campionat R.S.R. 1978 (Republica Socialistă România)

Federația română de hochei (pe ghiață)

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internatională s-a înființat cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în programul Jocurilor de iarnă.

Insigna - F.R.H. (Federația română de hochei)

Federaţia română de hochei s-a înfiinţat în anul 1924. Pe parcursul timpului s-a despărţit în Federaţia română de hochei pe gheaţă şi Federaţia română de hochei pe iarbă, două foruri sportive naţionale tutelare distincte care se ocupă de organizarea şi dezvoltarea competiţiilor sportive specifice fiecărei federaţii.

Confederația națională sindicală Carte ALFA - 20 ani

ALFA Cartel

Confederaţia Naţionala Sindicală (C.N.S.) Cartel ALFA a fost creată în 1990 în scopul de a realiza o reprezentare reală şi autentică a lucrătorilor din România. C.N.S. “Cartel ALFA” a contribuit la transformarea mişcării sindicale româneşti prin formarea de militanţi sindicali experimentaţi care pot să îşi exprime liber opiniile şi să reprezinte cu adevarat interesele lucrătorilor. Confederaţia este total independentă faţă de guvern sau grupuri politice şi este deschisă oricui spre aderare. In prezent, 45 de federații profesionale sunt afiliate la C.N.S. Cartel ALFA reprezentând domenii de activitate diverse, atât din sectorul public, cât şi privat. De asemenea, C.N.S. Cartel ALFA coordonează activitatea a 42 de uniuni sindicale territorial, interprofesionale. Obiectivul său fundamental este consolidarea societăţii democratice româneşti în scopul apărării şi promovării intereselor lucrătorilor şi a justiţiei sociale. Confederaţia militează continuu pentru crearea de locuri de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a celor pe care îi reprezintă, pentru o politică concordantă de venituri şi pentru stabilitate şi dezvoltare economică.

C.N.S. Cartel ALFA include printre preocupările sale: modelarea cadrului economic şi legislativ de interes general, promovarea parteneriatului social, a dialogului şi a solidarităţii, organizarea şi sprijinirea procesului intern de formare a militanţilor şi de participare precum și asistarea şi reprezentarea organizaţiilor membre ori a membrilor de sindicat.

Insigna - Cupa '84 (deltaplanism - parapantism)

Deltaplanul este o aeronavă în care pilotul zboară atârnat în ham. Decolarea se face prin alergare pe panta de zbor sau prin remorcaj iar pilotajul se efectuează prin schimbarea poziției corpului. Deltaplanele cântăresc cu aproximație între 25 și 35 de kilograme și sunt demontabile. Astfel, ele pot fi ținute în spații mici, lungimea unui deltaplan demontat poate fi de 4 sau 6 metri. Deltaplanele sunt de o mare diversitate, de la cele de școală până la deltaplane de performanță. Deltaplanismul este un sport aerian în care individual zboară cu un aparat ușor, nemotorizat, numit deltaplan (are forma literei grecești delta, de aici denumirea), pe care îl lansează prin alergare de pe o pantă înaltă sau prin remorcaj. Acest aparat este alcătuit dintr-o aripă asemănătoare cu un avion, constituită dintr-un cadru de aluminiu (în formă de triunghi) și un suport pentru pilot. Hamurile sunt rezistente și susțin sportivul sub aripă, fiind legate în zona centrului de greutate pentru a menține echilibrul. Pilotul atârnă suspendat sub voalura aparatului, legat cu acest ham și controlează direcția prin schimbarea poziției corpului (modificarea centrului de greutate). Proiectat pentru o singură persoană, deltaplanul este înrudit cu parapanta și planorul. Deltaplanul poate parcurge îm jur de 500 km și atinge o înălțime de 5000 m. Echipamentul deltaplanistului, pe lângă deltaplan, mai conține: cască de protective, sac de protecție și susținere corp-picioare, sta'ie emisie-recepție pentru legatura cu colegii de la sol, variometru (aparat ce calculează variațiile de altitudine) parașută de rezervă, hartă, sistem GPS trusă de prim ajutor, cordelină (pentru coborâri din copaci sau de pe stânci, în cazul aterizărilor nedorite) cuțit (pentru eliberarea rapidă din ham sau desprinderea rapidă de deltaplan.

Parapantismul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare. Echipamentul este format din: aripă, seletă, parașută, cască, bocanci, combinezon, manuși, cagulă și aparatură de zbor (altivariometru sau G.P.S.). Parapantismul este de multe ori privit ca un sport mai riscant decât este în realitate. Bineînțeles că există un mare potențial de rănire pentru cei ignoranți sau cei rău pregătiți. Siguranța în acest sport este direct proporțională cu îndemânarea și simțul pilotului. Este important de știut că aproape toate accidentele de zbor cu parapanta sunt datorate erorilor de pilotaj. Echipamentul de parapantism este foarte bine construit și dacă este folosit cu grijă nu va ceda niciodată. De exemplu, o parapantă obișnuită are 30 de corzi conectate la coloane și fiecare dintre ele este atât de rezistentă încât poate susține întreaga greutate a pilotului. Din punct de vedere aerodinamic parapantele noi, din afara categoriei celor avansate sau de competiție, tind să-și revină din majoritatea incidentelor fără intervenția pilotului. Dat fiind faptul că echipamentul omologat nu va ceda, se poate spune că parapantismul este un sport foarte sigur. Pilotul însuși este indicatorul nivelului său de siguranță în zbor.

Profesor Alexandru I. Locusteanu 1848 - 1922

Societatea de medicină veterinară - Republica Socialistă România

Alexandru Locusteanu (născut 1848 – decedat 1922) a fost un medic veterinar român, președintele Societății de medicină veterinară (fondate la data de 15 mai 1871) și al Asociației generale a medicilor veterinari, membru corespondent al Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris și membru onorific al Colegiului veterinar din Londra. În anul 1879, din initiativa sa a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată Medicul Veterinar. Deasupra am postat poza medicului A.I. Locusteanu așa cum este reprezentată pe placheta fixată pe unul din pereții exteriori ai Universității de Medicină Veterinară din București.

____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ