Epaminonda's Blog.....: MALTA

20 lire 1967

MALTA

Este o republică situată în Sudul Europei,

un arhipelag din Marea Mediterană.

Statul numără aproximativ 0,4 milioane de locuitori

și se întinde pe o suprafață de 316 kilometri pătrați de uscat.

Deviza națională unanim aceptată în stat este:

Virtute şi constanţă.

Statul, cu capitala în orașul La Valletta

și-a câștigat independența față de Marea Britanie,

la data de 21 septembrie 1964.

Stema oficială:

Stema oficială în perioada 1964 -1965:

Steagul oficial adoptat la data de 21 septembrie 1964:

Alte steaguri oficiale ale statului Malta de-a lungul timpului:

1530 – 1798

1798 – 1800 (Franţa)

1800 – 1875 (Anglia)

1875 – 1898

1898 – 1923

1923 – 1943

1943 – 1963

Pe aversul bancnotei postate aici este reprezentat chipul Agathei Barbara.

Agatha Barbara (1923 - 2002) a fost un politician maltez care a servit țara sa ca parlamentar, ministru și chiar președinte al statului. Este al treilea președinte din istoria statului maltez, pe care l-a condus între anii 1982 – 1987.

Pe reversul bancnotei sunt reprezentate Clădirea Guvernului maltez și Monumentul muncitorilor din localitatea Msida. Guvernul maltez (poza de mai sus) are sediul în Castelul Auberge. Castelul, în stil baroc, a fost construit între anii 1571 – 1574 sub conducerea arhitecului Girolamo Cassar și a fost renovat între anii 1741 – 1745 sub conducerea arhitetcului Andrea Belli.

Monumentul muncitorilor din localitatea Msida (poza de deasupra) este realizat în bronz de către sculptorul maltez Anton Agius în amintirea constituirii Uniunii lucrătorilor maltezi, din anul 1943. Msida este o localitate nu foarte îndepărtată de capitala La Valletta.

Mai jos admiri câteva piese din numismatica și medalistica malteză.

Monedă

Medalie

Insignă

Set 2 jetoane

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Nicolae Bunduri – Brașov

ELENA UDREA ÎȘI DOREA O STATUIE

Statuia ei va fi în centru
Pe cal, în stil monumental
Şi calul tot o iapă, pentru…
Economie de metal.

ELENA UDREA A SĂRIT DIN AVION

Blonda arhicunoscută
Se lansase în abis
Şi a naibii paraşută
…s-a deschis.

________xxx________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Vasile Cristoforeanu - fondatorul școlii

Primar 1892 - 1895

Școala cu clasel V-VIII Nr.5 Râmnicu-Sărat

Centenar MDCCCXCV - MCMXCV (1895 - 1995)

Vasile Cristoforeanu (1859 - 1896) a fost un magistrat și ziarist cu studii juridice la Neapole, fiind primul român doctor în drept din Italia. Se căsătoreşte cu o italiancă, mama viitoarei soprane Florica Cristoforeanu. Cât timp a fost primar al oraşului Râmnicu Sărat (1892 - 1895), s-au efectuat primele lucrări de alimentare cu apă a oraşului, s-au construit abatorul şi halele, două localuri de şcoli, s-a reorganizat Serviciul de pompieri, care a fost dotat cu utilaje moderne pentru acea dată, s-a înfiinţat Servicul sanitar, Serviciul de igienă şi salubritate, se drenează şi se canalizează gârla morilor, se deschide bulevardul de legătură centru-gară, se extinde grădina publică, se execută lucrări de înlocuire a cişmelelor din piatră cu cişmele din fontă ce vor fi amplasate pe toate străzile. S-au pavat străzile din centru şi câteva din zonele mărginaşe, s-au trasat bulevardele Cuza-Vodă şi Matei Basarab, s-au făcut demersuri pentru construirea noului local al gării, inaugurat parţial la 5 decembrie 1897 după planurile arhitectului N. Mihăilescu, inginer constructor Anton Cerfeda; lucrările de construcţie au fost supravegheate de ing. Ionel Brătianu, viitorul prim-ministru. De altfel, cu sprijinul ministrului Menelas Ghermani, fost deputat de Râmnicu Sărat, a transformat târgul râmnicean într-un orăşel occidental, dar războiul, şi nu numai, l-a distrus. Fratele său, Eustaţiu Cristoforeanu, a fost primar în perioada 1878-1880. Vasile Cristoforeanu a fost şi redactor responsabil la Cetăţeanul (4 septembrie – 23 noiembrie 1886), publicaţie naţional-liberală şi În Constituţie (15 decembrie 1881). Pentru a-i cinsti memoria, în prezenţa fiicei sale, soprana Florica Cristoforeanu, municipalitatea râmniceană a organizat în 1936 o acţiune comemorativă, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la moarte, iar străzii Primăriei i s-a atribuit numele său.

Şcoala Vasile Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a fost înfiinţată în anul 1882 prin străduinţa autorităţilor locale sub denumirea “Şcoala nr. 2 de fete”, devenită din 1886 “Şcoala nr. 2 de fete şi băieţi” având conduceri separate. În perioada 1894 – 1895 prin grija primarului Vasile Cristoforeanu a fost construit un local nou cu etaj cu 8 săli de clasă. Clădirea în formă de trapez are o arhitectură impunătoare cu un spaţiu verde în faţă în care ulterior a fost amplasat bustul ctitorului Vasile Cristoforeanu. Fiecare din cele două şcoli avea intrare separată, curte de joacă pentru copii proprie si locuinţă pentru cei doi directori. În timpul primului război mondial întreaga clădire a fost transformată în spital româno – rus, folosită apoi drept cazarmă, spital german, iar locuinţele directorilor transformate în farmacie – spital. În perioada ocupaţiei germane clădirea a devenit lagăr pentru prizonierii ruşi. Reparată după terminarea războiului clădirea îşi reia funcţionalitatea iniţială. Cel de al II – lea război mondial îşi lasă urmele nefaste asupra acestei şcoli care a fost ocupată de comandamentul german, apoi a devenit spital sovietic. Pagubele au fost imense începând cu dispariţia materialului didactic, a mobilierului, ajungându-se la dispariţia uşilor şi ferestrelor folosite ca lemne de foc. Refăcută, ” Şcoala nr. 2 de băieţi şi fete ” îşi primeşte din nou elevii la cursuri din anul 1947. Din anul şcolar 1963 – 1964 cele două şcoli elementare s-au unit şi au primit spre folosinţă şi clădirea Şcolii medii “Ştefan cel Mare”. Şcoala a funcţionat sub denumirea de “Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5″ până în aprilie 2000 când prin unirea cu “Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4″ îşi ia denumirea de “Şcoala cu clasele I-VIII “Vasile Cristoforeanu”.

Placheta - Mareșalul Alexandru Averescu un om pentru istorie

Fundația "Mareșal Alexandru Averescu"

150 de ani de la nașterea Mareșalului Alexandru Averescu

Buzău - 9 martie 2009

Alexandru Averescu (născut la data de 9 martie 1859 în localitatea Babele, azi Ucraina și decedat la data de 3 octombrie 1938 în București) a fost un mareșal și comandant al Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acest război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Fundația “Mareșal Averescu” a luat ființă în anul 2005 din inițiativa unor cadre militare ale Comandamentului 2 Operațional Întrunit “Mareșal Averescu”, iar ulterior au aderat și celelalte cadre militare, personal civil contractual din unitățile militare din garnizoana Buzău, precum și un număr important de cadre militare în rezervă și retragere. Motivul principal pentru care s-a constituit această fundație îl constituie reabilitarea Cercului Militar Buzău. Fundația vizează transformarea acestui centru într-un stabiliment public, destinat în primul rând promovării și păstrării tradițiilor militare, iar în planul secundar acesta să fie un loc destinat recreerii și relaxării cadrelor militare și familiilor acestora.

"Getica" 2nd Infantry Division - Romania

Divizia 2 Infanterie "Getica" - România

Comandamentul 2 operațional Buzău a fost o mare unitate a armatei române, urmașă a Armatei a II-a, de pe timpul comunismului, care avea misiunea de conducere, control, și coordonare ale misiunilor Armatei Române pe teatrele internaționale de luptă. Comandamentul 2 Operațional Buzău, a purtat numele Mareșal Averescu, personalitate marcantă a istoriei militare române.

Insignă - Divizia 2 Infanterie "Getica" 1916 - 2011

Sus am postat o poză cu clădirea marii unități buzoiene. În prezent nu mai există structură militară de Comandament operațional în Buzău, aici existând doar comandamentul unei mari unități militare de nivel divizie - Divizia 2 Infanterie "Getica".

Insignă - Turneul internațional "Trofeul Pietroasele"

Buzău, România, 4-5 aprilie 2007 (handbal masculin)

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal. Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4. Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.

Insigna - C.S.M. (Clubul sportiv școlar) Buzău

C.S.M. Buzău (Clubul Sportiv Municipal Buzău) a fost fondat în anul 1971. Până în anul 1982 s-a numit Club Sportiv Municipal Gloria. În stadiul incipient, Clubul Sportiv Municipal Gloria Buzău îşi desfăşura activitatea în cadrul a patru ramuri sportive: fotbal, handbal, lupte libere şi box, fiind prezidat de regretatul profesor Radu Oprea. Palmaresul Clubului Sportiv Municipal Buzău constă în; 27 de medalii în cadrul Campionatelor Mondiale (4 de aur, 10 de argint şi 13 de bronz), 77 la „Europene” (18 aur, 20 argint şi 39 bronz), 114 la Campionatele Balcanice (42 aur, 31 argint, 41 bronz) şi 1220 la „Naţionale” (346 aur, 322 argint şi 452 bronz).

Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. Având 115494 locuitori la recensământul din anul 2011, este al optsprezecelea oraş ca populaţie din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Orașul, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 E.N., a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII - XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi. Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Ţării Româneşti, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Sus am postat stema veche, comunistă şi actuală, precum şi câteva fotografii cu monumente buzoiene de cultură și arhitectură.

Clădirea Prefecturii

Palatul comunal - vedere aeriană

Biblioteca Județeană Vasile Voiculescu

Gara

Monumentul Omagiu

Sala Sporturilor Romeo Iamandi

Magazinul universal Winmarkt (fost Dacia)

Biserica Banu

Centrul de afaceri

Stadionul Gloria

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei

Hotelul Pietroasa

Biserica Greci

Bodega Crângului

Calea Unirii

Hala

Liceul Bogdan Petriceicu Hasdeu

Palatul de Justiție (Tribunalul)

Proprietatea Sava Gerota

Palatul comunal

Primăria

Liceul de fete Dr.C.Angelescu

Hotel Coroana

Catedrala Episcopiei

Cercul militar

Bulevardul Nicolae Bălcescu

Școala Dionisie Episcopul

Seminarul Kesarie Episcopul

Pod peste râul Buzău

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Buzău este situat în sud-estul României și are reședința în orașul cu același nume – Buzău. La nord se învecinează cu județele Brașov, Covasna și Vrancea, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomița și la est cu județul Brăila. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 432000 de locuitori. Ca subunități administrativ-teritoriale județul este compus din; 2 municipii – Buzău și Râmnicu-Sărat; 3 orașe – Nehoiu, Pătârlagele și Pogoanele precum și 82 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului. Mai jos am postat câteva locuri de vizitat în acest județ.