Epaminonda's Blog.....: NEUVILLETTE

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente arhitectonice

și două vederi generale din localitatea franceză NEUVILLETTE,

departamentul SOMME, regiunea PICARDIA.

Arhitectură locală

Vederi generale

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Sorin Beiu - Constanța

CARTE POȘTALĂ ILUSTRATĂ

Mi-a trimis-o nu știu cine

Ca să știu pe unde-a fost,

Nu se simte dânsul bine

Dacă nu mă simt eu… prost!

ASEMĂNARE

Nevasta lui a-mbătrânit

Întocmai ca televizorul.

Imaginea s-a urâțit,

Dar a rămas intact… sonorul!

_______________xxx_______________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ștefan cel Mare și Sfânt - Domnul Moldovei - 1457 - 1504 - 2004

Societatea Numismatică Română

Omagiu pios viteazului domn Ștefan cel Mare și Sfânt,

cu prilejul comemorării a 500 de ani de la trecerea sa

în eternitate 1504 - 2004

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (născut în anul 1433 la Borzeşti şi decedat la 2 iulie 1504 în Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, ţara a dus multe lupte pentru independenţă împotriva mai multor vecini, cum ar fi turcii, polonezii, ungurii şi chiar muntenii. Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar şi sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare. Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: "Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omora fara giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor."

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr.Tocilescu, vicepreşedinte; Al.Cantacuzino, secretar; lt.col.G.Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Insignă - Concursul hipic Arad

Municipiul Arad are tradiție în creșterea cailor de rasă. Prin Ordinul 180/1980 al Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare, în scopul ameliorãrii cabalinelor, promovarea cailor de rasă și dresarea, antrenarea acestora pentru competiții sportive s-a înființat aici un Depozit de armăsari.

Insignă - Concursul hipic Arad

În decembrie 1981 s-a finalizat prima fazã din proiectul de constructie, fiind realizate 2 grajduri cu o capacitate totalã de 120 locuri. În ianuarie 1982 a început popularea Depozitului, cu armãsari de montã publicã din alte herghelii, din rasele Ardenez, Pur Sânge Arab, Lipitan, Cal Românesc de Sport, Hutul, Semigreu, Pur Sânge Englez si varietãtile Nonius, Furioso - North Star.

Insignă - Uzina "Fierarul" Arad - 1956

Feroneria S.A. (numele initial Uzina “Fierarul”) a fost fondată la Arad în anul 1924, la iniţiativa lui Carol Grundmann, un mare industriaş austriac, care a profitat de puternica dezvoltare industrială a oraşului, acesta fiind în perioada interbelică pe a patra poziţie din ţară. În anul 1968, firma şi-a schimbat denumirea în IAMMB Arad - Intreprinderea de Articole Metalice pentru Mobilă şi Binale - un nume încă bine cunoscut local şi astăzi. Urmare a Revoluţiei Române din 1989, denumirea firmei devine în anul 1990 Feroneria S.A., care prin Hotarârea de Guvern 1272/08.12.1990 îşi schimbă forma juridică din întreprindere de stat în societate comercială pe acţiuni. În acest moment Feroneria este prezentă cu produsele şi serviciile sale în întreaga lume, cu misiunea de a dezvolta noi generaţii de produse şi servicii pentru a satisface cerinţele unei pieţe globale aflate într-o continuă schimbare. Sus am aplicat o poză cu sediul vechii Uzine Fierarul - Arad.

Insignă - Liceul "Ioan Slavici" 1971 Arad 1745 - 1919

Colegiu Național “Moise Nicoară” din Arad a fost înființat în anul 1873 și reprezintă una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ preuniversitar din oraș. Colegiul este localizat în Piața Moise Nicoară, nu departe de Teatrul de Stat “Ioan Slavici”. Începuturile colegiului sunt cele ale primei școli elementare din Arad, înființate la 1707 de către călugărul bavarez Camil Nöffrich. În 1745 devine școală latină, iar în 1762 gimnaziu. În anul 1845 s-a aplicat o reformă școlară în urma căreia gimnaziul din Arad devine gimnaziu superior complet, iar în 1868 gimnaziu superior regal. Actualul sediu al colegiului s-a construit între anii 1869 – 1873 sub conducerea arhitectului Josef Diecher din Budapesta.Clădirea este zidită în stil renaissance și este compusă din două părți: clădirea principală, cu etaj și subsol, și corpul secund aflat în partea de apus unde există și sala de gimnastică. În anul 1895 școala intră sub autoritatea statului și din 5 octombrie 1919 devine Liceul “Moise Nicoară”, primul liceu românesc de băieți din Arad. Încă din anul 1955 frumoasa clădire a liceului arădean este introdusă pe lista monumentelor istorice și de arhitectură. În anul 1948 liceul devine Școala Medie nr. 1 din Arad și în anul 1957 primește numele de “Ioan Slavici”. În anul 1991 reia vechiul nume “Moise Nicoară” și din 2000 este Colegiu național “Moise Nicoară”.

Moise Nicoară (30 noiembrie 1784, Gyula, Ungaria – 10 octombrie 1861, București) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și patriot român, luptător pentru drepturile românilor din provinciile Banat și Crișana. Sus am aplicat o poză cu statului lui Moise Nicoară din fața Colegiului național Moise Nicoară (fost Liceul “Ioan Slavici”) – Arad.

Ioan Slavici (18 ianuarie 1848, Șiria, Arad – 17 august 1925, Crucea de Jos, Vrancea) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din anul 1882) al Academiei Române. Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni remarcabila operă literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu, un instrument de observație excelent al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor. A devenit scriitor fiind îndrumat de către Mihai Eminescu. Din opera lui Slavici enumăr; romanul Mara și nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca.

Insignă - Teatrul de stat Arad 1948 - 1958

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” (fost Teatrul de Stat) este un edificiu cultural din municipiul Arad. A fost ridicat între anii 1872 -1874 în stil neoclasic. În anii 1958 - 1960 au loc importante lucrări de modernizare în timpul cărora se realizează actuala fațadă a Teatrului. Lucrarea de ridicare a clădirii s-a făcut supravegherea arhitectului Skalnitzky. Vestea că însuși împăratul Franz Iosif urma să fie prezent la inaugurare a provocat o grăbire a lucrărilor la teatru. Evenimentul a avut loc pe data de 21 septembrie 1874 când alături de elitele arădene și 1250 de spectatori, a apărut însuși împăratul însoțit de prinții Albrecht, Iosif și Johann. Trupa Teatrului Național din Budapesta a prezentat un prolog de Szasz Karoly și comedia Vânătoarea din Matra de Fay. După primul act, Franz Iosef se retrage spunând că "teatrul ca frumusețe și ca onorata asistență sunt demne de orice capitală." Înainte de plecare el a donat 600 de florini așezământului și 500 florini celor nevoiași. Un eveniment tragic s-a petrecut la 18 februarie 1883 când după o repetiție a piesei Henric al IV-lea, un incendiu a transformat în scrum sala teatrului. Autoritatiile s-au mobilizat și l-au angajat pe arhitectul Halmai Andor pentru elaborarea unui proiect pentru o nouă sală. Datorită unui efort susținut teatrul este redeschis pe data de 1 octombrie 1885, redevenind unul dintre principalele lăcașuri de cultură ale orașului. Pe fațada principală, deasupra celor trei porți așezate sub trei arcade, se ridică șase pilaștri masivi cu capetele în stil corintic; ei susțin un triptic în formă de triunghi. În interiorul tripticului se află basorelieful intitulat "Construirea socialismului", realizat din piatră artificială, cu o lungime de 19 metri, iar la centru o înălțime de 4 metri, acesta fiind realizat de către sculptorii Valeriu Brudascu, Livia Cernenski și Emil Vitroel, conduși de Ioan Tolan.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad și trei poze reprezentând Satul de vacanță Căsoaia, Palatul Culturii și Mănăstirea Bodrog din acest oraș.

__________________ooOoo__________________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ