Epaminonda's Blog.....: LITUANIA

10 litu 1927

LITUANIA

Este o republică parlamentară situată în nordul Europei.

Și-a câștigat independența la data de 16 febriarie 1918,

față de Rusia, și 4 februarie 1991, față de URSS.

Statul se întinde pe o suprafață de 65200 km.p.,

la o populație de aproximativ 3,44 milioane de locuitori,

iar capitala sa este în orașul Vilnius.

Deviză națională unanim acceptată este:

Puterea stă în unitate.

Stema oficială a Lituaniei:

Evoluţia stemei lituaniene:

Stema Commonwealthului polono-lituanian:

Steagul oficial între anii 1918-1940, 1941-1944 şi readoptat 1989:

Alte steaguri oficiale:

Până în anul 1795

1795 – 1915 (Rusia)

1917 – 1918

1940 – 1941 şi 1944 – 1950 (URSS)

Mai jos am postat și alte fotografii cu excepționale monumente

de cultură și arhitectură din capitala lituaniană - Vilnius, precum și

o medalie, o insignă, un jeton și două monede lituaniene.

Catedrala

Fostul sediu KGB

Aeroportul internațional

Gara

Turnul de televiziune

Palatul prezidențial

Biserica SF.PETRU ȘI PAVEL

Monumentul TREI CRUCI

Turnul GEDIMANIS

Biserica SF.NICOLAE

Monumentul Regelui MINDAUGAS

Palatul GEDIMINO

Poarta de jos a orașului

Filarmonica

Arhitectură locală

Insignă lituaniană

Medalie lituaniană

Monedă - 5 centai 1925

Monedă - 50 centu 1991

Jeton lituanian

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

INSPIRATE DIN VERSURI EMINESCIENE

EMINESCIANĂ

de Ioan Toderașcu - Vaslui

Pe strada noastră, fără soț,

Adesea ai trecut,

Te cunoșteau vecinii toți,

Și eu te-am... cunoscut!

EMINESCIANĂ

de Nicolae Petrescu – Pitești

Din plin viața și-au trăit-o,

Se iubeau ca doi nebuni.

“O rămâi, rămâi iubit-o!”

Și-a rămas. E-n șase luni!

_______________xxx_______________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

DIN MUNICIPIUL

ȘI JUDEȚUL ARAD

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Un veac de la primul meci de fotbal

Arad - 15 august 1899 - 1999

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii. Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. - înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni, cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare.

75 de ani de fotbal la Arad 1899 - 1974

Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sus am postat o poză cu tineri fotbaliști arădeni care bat la porțile afirmării.

Filarmonica de stat Arad 1948 - 1958

Aradul este un vechi centru cultural al României cu o tradiţie muzicală îndelungată şi semnificativă. Încă din anul 1833 este atestată înfiinţarea unui Conservator, al şaselea din Europa, care instituţionalizează un învăţământ muzical de specialitate. Evenimentele culturale din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au un caracter discontinuu, sunt consemnate însă concerte de mare valoare în cadrul cărora au evoluat pentru iubitorii de muzică ai oraşului unele din cele mai mari personalităţi ale timpului: Franz Liszt - 1846, Johann Strauss – 1847, Anton Rubinstein – 1867, Pablo Sarasate şi Henry Wieniawski – 1877, Johannes Brahms şi Josef Joachim - 1879, iar mai apoi Pablo Casals – 1916, George Enescu – 1922, 1931, 1943, Bela Bartok – 1924, 1926, Zoltan Kodaly – 1394, etc. Istoria culturală a oraşului, consemnează, în anul 1890, fondarea Societăţii Filarmonice, veritabilă instituţie de concerte cu orchestră şi cor, cu programe elaborate şi ambiţioase, iar în anul 1913 se finalizează construcţia clădirii Palatului Cultural, lăcaş de cultură în care, la 24 octombrie 1913, are loc concertul de inaugurare. Evenimentele mondiale din prima jumatate a secolului XX, diluează activitatea culturală a Aradului, viaţa concertistică reluându-se într-o formă stabilă şi definitivă în 1948, odată cu constituirea Filarmonicii de Stat. Orchestrei simfonice i se adaugă la scurt timp un cor academic şi o formaţie de muzică populară. De-a lungul anilor ansamblul simfonic i-a avut la pupitru ca dirijori permanenţi pe Nicolae Brânzeu, Nicolae Boboc, Jan Hugo Huss, Eliodor Rău, Victor Golescu şi Ion Marin. Dorin Frandeş şi Cristian George Neagu girează activitatea simfonică în prezent. Pregatit pentru primele sale aparitii de profesorul Adrian Demian, corul academic a avut ca mentori muzicieni precum Kurt Mild, Anatol Goreaev, Paul Paradenco, Iovan Miclea, Doru Şerban. Activitatea ambelor formaţii a cunoscut o continuă perfecţionare prin diversificarea şi dezvoltarea repertoriului, prin numărul mare de prime audiţii din repertoriul universal şi autohton, prin colaborarea cu un foarte mare numar de artişti de prima valoare din tara si de peste hotare. In cadrul Filarmonicii de stat din Arad a fost susţinută şi o bogată activitate camerală. Muzicieni de elită ai orchestrei simfonice au optat pentru formule mai mult sau mai puţin convenţionale, formând diverse ansambluri camerale, cvartete de coarde, trio sau cvintet de suflători, cvintet cu pian, septet, octet, dixtuor sau orchestră de cameră. Începând cu anul 1948 activitatea artistică se desfăşoară în stagiuni continue a câte zece luni (septembrie - iunie) cu o ritmicitate de cel puţin un concert pe săptămână, fiecare având un alt repertoriu şi alti protagonişti. De asemenea au loc concerte vocal simfonice, nu numai în Sala Palatului Cultural, spaţiul cu cea mai bună acustică din această parte a Europei, ci şi în alte locaţii care se pretează interpretării muzicale, în special în marile biserici ale Aradului. Pe parcursul existenţei sale, Filarmonica a reuşit să satisfacă nevoile culturale ale unui spaţiu geografic extins, depăşind de fiecare dată când a fost nevoie limitele oraşului Arad. Din anul 1973 atât orchestra simfonică cât şi corul concertează peste hotare: Olanda, Polonia, Germania, Elveţia, Italia, Ungaria, Spania, Austria, SUA. Sus am postat Palatul Culturii din Arad, locul unde se desfășoară aproape toate concertele susținute de către Filarmonica de stat Arad.

Hotel "Astoria" Arad

Hotelul Continental din Arad (nume vechi Astoria) este un hotel de 4 stele, situat pe Bulevardul Revoluției, numerele 79 -81. El are 160 camere de locuit și 4 săli de conferințe dotate cu tot echipamentul audio-video necesar.

Schimb de Insigne

Cercul de Insignofilie al Intreprinderii de Vagoane

9 - 10 septembrie 1989 Arad

Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din România. La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elemenetele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România.

Primul schimb insigne - Arad - 1981

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

S.N.R. - (Societatea numismatică română)

Al II-lea schimb - A VIII-a întrunire - Arad '82

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Societatea numismatică română

Al IV-lea schimb de insigne - Arad - Septembrie 1984

În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Pe logo-ul SNR este reprezentat chipul zeiței Atena.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Arad 1970 - 1990

Nu am găsit niciun fel de informații despre insigna de mai sus.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad și o poză cu Primăria localității.

Arad - Szeged - 1956

Szeged este al patrulea oraș ca mărime din țara vecină, Ungaria, și reședința județului Csongrad. Orașul are o populație de aproximativ 163000 de locuitori. Deasupra am postat stema actuală a orașului și o poză cu Primăria din Szeged, iar mai jos alte câteva poze cu inconfundabile monumente de arhitectură din această localitate maghiară.

Muzeul FERENCZ MORA

Palatul REOK

Universitatea

Teatrul național

Palatul grofilor

Gara

Palatul MAV

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 km.p.. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului și mai jos câteva atracții turistice ale județului Arad.