Epaminonda's Blog.....: ANZEGEM

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente arhitectonice

din localitatea belgiană ANZEGEM,

provincia FLANDRA DE VEST, regiunea FLANDRA.

Biserica

Capela

Moara de apă

Vechea școală de fete - Acum și atunci

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Mircea Trifu

RECOMANDARE

În speranța că-ți convine,

Îți ofer avizul meu,

Șanse ai să scrii mai bine

Că mai prost… e foarte greu!

CHINTESENȚA VIEȚII - DRAGOSTEA

Fulger, zâmbet, jurăminte,

Noapte bună, trandafiri,

Meci, televizor, cuvinte,

… Ani, regrete, amintiri!

_________________xxx_________________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Compania franco-română de navigație aeriană

70 de ani de la înființare

A.F.R. (Asociația filateliștilor din România) - 20 de ani

Comisia de aerofilatelie 23 aprilie 1970 - 1990

Compania Franco–Română de Navigație Aeriană (C.F.R.N.A.) a fost prima companie aeriană din România, prima companie aeriană multinațională și prima companie aeriană transcontinentală. CFRNA își are originile în anul 1919. Atunci, n tipul discuțiilor premergătoare Tratatului de pace de la Trianon, ministrul român Nicolae Titulescu, discutând cu reprezentantul Franței însărcinat cu dezarmarea, i-a propus crearea unei companii aeriene comune destinată transportului poștal. În data de 23 aprilie 1920 se crea societatea CFRNA cu capital romanesc. Legea care a permis înființarea societății este Decretul 3742 din 12 noiembrie 1920, prin care se concesiona societății dreptul de transport aerian de mărfuri și pasageri. Investiția inițială, în valoare de 3 milioane de franci, a fost suportată de bancherul român Aristide Blanck, codeținător al Băncii Marmorosch Blank. Statul francez a contribuit la capitalul societății cu avioane și personal. Societatea a început să opereze de la Paris, prima destinație fiind Strasbourg. Prin aceste prime zboruri compania capătă experiență și se extinde rapid. În anul 1922 s-a realizat un voiaj test intre Paris și București pentru a putea realiza toate lucrările necesare în vederea punerii în funcțiune a acestei rute. S-au amenajat aerogări în Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, capătul liniei fiind la București. Pentru a fi și mai profitabilă, ruta a fost prelungită până la Constantinopol. La 1 mai 1920 are loc primul zbor pe această rută pană la Budapesta, a doua zi continuându-se pană la Constantinopol. Ruta constituia o alternativă la celebrul Orient Expres. Pentru a fi mai eficientă, compania a început să efectueze zboruri de noapte, reducând astfel timpul necesar unei călătorii. În anul 1925 orașul Galați a devenit prima destinație internă românească pentru linia aeriană, în urma unui experiment care a durat 62 de zile, pentru a se verifica rentabilitatea liniei. Pe timpul experimentului linia a fost deservita de avioane Potez XV și piloți militari aflați sub comanda Direcției Aviației Civile, subordonate Ministerului de Război. Anul următor, în 24 iunie, are loc prima cursă internă oficială a CIDNA (Compania Internațională de Navigație Aeriană), noua denumire a CFRNA, pe ruta București – Galați - Iași - Chișinău. La 1 ianuarie 1925 CFRNA își schimba denumirea în CIDNA (Compania Internațională de Navigație Aeriană). Activitatea societății CIDNA s-a încheiat în anul 1930, ea lăsând o moștenire ce se continuă în secolul al XXI-lea în Franța prin Air France și în România prin Tarom. Sus am postat logo-ul Companiei Franco–Române de Navigație Aeriană.

Asociaţia Filateliştilor din România (denumire actuală Federația filatelică română) este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga țară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură. La 1/13 ianuarie 1881 apare prima revista de filatelie din Romania, "TIMBROPHILO". In aprilie 1891 s-a constituit la Bucuresti, cu titlu provizoriu, SOCIETATEA ROMANA DE TIMBROLOGIE, iar la 6 mai 1891 a fost organizata prima expozitie filatelica din Romania avand caracter privat, in casa presedintelui Dimitrie C. Butculescu din Bucuresti. In sedinta din 26 noiembrie/10 decembrie 1891, societatea si-a schimbat denumirea în SOCIETATEA FILATELICA ROMANA, adoptandu-se si statutul de functionare.

1979 - Anul internațional al copilului

Anul 1979 a fost declarat Anul International al Copilului, reprezentand un moment important pentru elaborarea Conventiei – pentru dezvoltarea plenară şi armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere. Un copil trebuie să fie pe deplin pregătit să trăiască independent în societate şi să fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii, demnităţii, libertăţii, toleranţei, egalităţii şi solidarităţii. In urma unor negocieri extrem de anevoioase, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului cuprinzând 54 de articole a fost în sfârşit adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor. Actualul text al Conventiei este rezultatul activitatii de 10 ani a mai multor state si organisme care lucrau pentru copii, devenind rapid cel mai ratificat instrument internaţional, fiind adoptată de cvasi-unanimitatea statelor lumii. Pana in prezent , ea a fost adoptata de 193 de tari, membre ale Natiunilor Unite (cu exceptia SUA si a Somaliei). Orice stat care semneaza Conventia ii recunoaste continutul, se obliga sa il respecte si sa il aplice in mod corespunzator. Ca şi celelalte state semnatare, România s-a angajat, prin ratificarea Convenţiei, la 28 septembrie 1990, să pună în practică toate prevederile sale, adoptând legislaţia necesară, făcând cunoscute drepturile copilului şi militând pentru schimbarea mentalităţilor care îngreunează exercitarea efectivă a acestora.

România - Banca națională - fondată în anul 1880

La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune. Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor. Până la declanşarea Primului Război Mondial, Banca Naţională a României s-a implicat în susţinerea dezvoltării economiei naţionale, prin volumul creditelor acordate şi nivelul redus al taxei scontului. De asemenea, alături de guvernul român, a contribuit în anii 1890-1892 la elaborarea legilor care au consacrat schimbarea etalonului monetar, prin renunţarea la bimetalism în favoarea monometalismului aur. Între 1900 şi 1925, statul s-a retras dintre acţionarii băncii, fapt pentru care BNR a devenit o instituţie particulară privilegiată, dar care avea aceleaşi responsabilităţi naţionale. În timpul Războiului de Reîntregire, BNR a susţinut financiar efortul de război al guvernului român. Evoluţia evenimentelor militare a obligat Administraţia centrală a BNR să plece în refugiu la Iaşi şi să accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să mai poată fi recuperat. Imediat după 1918, BNR a trebuit să răspundă altor provocări, printre care: criza economică postbelică, restabilirea convertibilităţii leului, unificarea monetară şi extinderea reţelei sale de sucursale şi agenţii la nivelul întregii ţări. După revenirea statului între acţionarii săi (1925), BNR a fost implicată în proiectul stabilizării monetare din 1929, în controlul comerţului cu aur şi devize, precum şi în acţiunile de conversiune a datoriilor agricole şi în organizarea şi reglementarea comerţului de bancă începând din 1934. În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, BNR a susţinut guvernul în cheltuielile provocate de acţiunile militare, luând, în acelaşi timp, măsuri pentru a stăvili inflaţia şi a-şi salva tezaurul propriu. Regimul comunist a impus etatizarea BNR (1946) şi apoi reorganizarea sa, potrivit noilor imperative politice. În 1948, BNR devenea Banca RPR – Bancă de Stat, subordonată iniţial Ministerului de Finanţe, iar din 1957, Consiliului de Miniştri. În 1965, titulatura băncii de emisiune s-a transformat în Banca Naţională a Republicii Socialiste România. În toţi aceşti ani, Banca Naţională a îndeplinit un rol important în evoluţia sistemului monetar şi de credit prin implicarea în realizarea reformelor monetare din 1947 şi 1952, în planificarea circulaţiei monetare, în controlul asupra utilizării creditelor acordate etc. Din 1990, BNR şi-a reluat titulatura iniţială, implicându-se în tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă şi asumându-şi funcţiile normale ale unei bănci centrale, similare celor ale unor bănci centrale din Europa şi din lume, obiectivul său fundamental fiind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Sus am postat logo-ul BNR.

Banca Națională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituție publică independentă, singura autorizată și responsabilă de emiterea bancnotelor și monedelor valabile pe teritoriul României. Aceasta este o instituție publică independentă, cu sediul central în București dar care poate avea sucursale și agenții și în alte localități din țară. Banca Națională a fost înființată în anul 1880 cu un capital inițial de 30 milioane lei (din care 10 milioane capital de stat, iar restul de 20 milioane fiind capital privat cu precădere al familiei Brătianu). BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume, fiind înființată înaintea băncii centrale a Japoniei sau a Rezervei Federale a SUA. Prima bancnotă emisă de BNR a fost cea de 1000 lei, care a circulat până în anul 1933. Până în anul 1948, instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii care, nu o dată, au sfidat guvernul propriului partid, PNL. Palatul BNR, clădirea veche a Băncii Națională a României, poza de sus, în prezent cu atribuții de muzeu, a fost realizat de către arhitecții francezi Albert Galleron și Cassien Bernard. Mai jos este prezentat actualul sediu al BNR.

Banca Națională are 19 sucursale si agentii, clasificate în trei tipuri, în funcție de gradul de importanță pe care îl prezintă. Sucursala regionala din str. Lipscani, vechiul sediu, este de tip special. Urmează 3 sucursale regionale: Cluj, Iași și Timișoara și agenții; Arad, Bacău, Baia Mare, Buzău, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Târgu Jiu și Târgu Mureș.

(Nichita Stănescu) - În memoria lui Nichita Stănescu

Din partea prietenilor numismați - 1984

Nichita Stănescu (născut Nichita Hristea Stănescu la data de 31 martie 1933 în Ploiești și decedat la data de 13 decembrie 1983 la Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari drept un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder.

Muzeul tehnic "Profesor inginer D. Leonida"

Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, situat în Parcul Carol I din Bucureşti, creația ilustrului om de știință român, al cărui nume îl poartă. Muzeul Național Tehnic din București a fost fondat în 1909 de către inginerul Dimitrie Leonida avînd ca model Muzeul Tehnic din Munchen. Muzeul a funcționat în sediul Școlii de Mecanici și Electricieni din strada Mendeleev, apoi într-o clădire din Bulevardul Magheru. Din anul 1928 Muzeul Tehnic a fost adăpostit într-unui din pavilioanele existente în parcul Carol I, iar din 1935 în actuala clădire care se numea Pavilionul Industrial. Muzeul beneficiază de o suprafață de expunere de 4500 m.p., din care 1000 m.p. în aer liber. În cadrul muzeului funcționează "Colecția Henri Coandă", care evocă prin machete, fotografii și alte genuri de exponate multiplele preocupări ale savantului român Henri Coandă (1886 - 1972), autorul a peste 250 de invenții pentru care a obținut 700 de brevete în diferite țări ale lumii. Muzeul dispune, de asemenea, de o bibliotecă de peste 20000 volume de știință și tehnică (donația inginerului Dimitrie Leonida), ca și de o fototecă cu peste 10000 imagini. În activitatea muzeului sunt incluse organizări de expoziții tematice, de conferințe, simpozioane, demonstrații și experiențe aplicative.

Dimitrie Leonida (născut la data de 23 mai 1883 la Fălticeni şi decedat la data de 14 martie 1965) a fost un inginer, specialist în energetică, profesor universitar, om de știință român.

Insignă - Naționala '77

Insigna de deasupra și placheta de mai jos au fost turnate cu ocazia organizării și prezentării în anul 1977 a marii expoziții filatelice naționale, intitulate NAȚIONALA '77, în scopul celebrării unui secol de la obținerea independenței de stat.

Plachetă - Expoziția filatelică "Naționala '77" - București

Pe placheta de mai sus este gravată o reproducere după o litografie a vremii (poza de mai sus) ce reprezintă Prima vizită a lui Carol I în țară. Era o vizită de documentare și luare la cunoștință asupra situației reale din țară.