Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D'ALE POLITICIENILOR NOȘTRI

SAU

CULEGEM CE AM SEMĂNAT

LUCIAN BOLCAȘ – P.R.M.:

"Nu mă credeţi o fecioară,

nici măcar din punct de vedere intelectual."

CĂTĂLIN VOICU – P.S.D.:

"Cu cât dosarul e mai gros,

cu atât e mai subţire."

RADU MAZĂRE – P.S.D.:

"Toate curvele s-au apucat de guvernat.

Sunt multe al dracului, din păcate."

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

de Vasile Larco - Iași

SOLUȚIE OPORTUNISTĂ

Abil, e-oportunistul care

Găsește uneori pe-alese

Și în portița de scăpare

O cheie-a marilor... succese.

VARĂ SECETOASĂ

E țara într-un cod sinistru,

Nu plouă, totu-i ars de soare,

Să dea de apă, un ministru,

Și-a programat... sejur la mare.

_______________xxx______________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - România - Italia '90

Campionatul Mondial de Fotbal 1990 a fost cea de-a paisprezecea ediție a celei mai importante competiții la care participă echipe naționale din toată lumea, ediție al cărei turneu final s-a desfășurat în Italia. Turneul final al acestei competiții s-a desfîșurat în perioada 8 iunie – 8 iulie 1990 pe 12 mari stadioane, înscriindu-se 115 goluri în cele 52 de emciuri jucate. Competiția a fost castigată de către echipa Germaniei iar golgheterul a fost italianul Salvatore Schillaci cu 6 reușite. Sus am postat mascota Turneului final al Campionatului mondial de fotbal - Italia 1990.

Plachetă - România - Italia '90

România a revenit la un turneu final după o pauză de 20 de ani. A fost prima participare la o competiție majoră a Generației de aur, așa cum a fost intitulată generația care a adus cele mai mare performanțe pentru echipa națională. Deși România a avut o grupă dificilă (B – Argentina - campioana mondială, URSS – finalist Euro 1988 și Camerun) a depășit faza grupelor. Tricolorii au început cu o victorie în fața URSS (2 - 0), apoi au reușit în ultimul meci o remiză mare împotriva Argentinei (1 – 1), punctul obținut aducând în premieră pentru România calificarea în faza a doua a Turneului final al unui Campionat Mondial. În optimile de finală, echipa pregătită de Emeric Inei a fost eliminată de către selecționata Irlandei după executarea loviturilor de departajare. Sus am postat logo-ul Turneului final al Campionatului mondial de fotbal - Italia 1990.

Set 4 insigne - Fruntaș în gospodărirea comunei

Anii:1962, 1967, 1969, 1970

Imediat după declararea încheierii colectivizării regimul comunist din România a început o campanie de convingere a sătenilor asupra necesității de gospodărire mai bună a satelor. În această largă acțiune intrau acțiuni de curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptul propriei case, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc. precum și acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau împăduriri în folosul comunității. Sătenii participanți la astfel de acțiuni erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.

Set 3 insigne - F.R.N. - (Frontul renașterii naționale)

Frontul Renașterii Naționale (F.R.N.) a fost un partid înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, fiind primul partid de masă din România. Decretul-lege pentru înființarea Frontului Renașterii Naționale specifica la articolul 1 că Frontul Renașterii Naționale este „unica organizație politică în stat", pentru ca la articolul 7 să se specifice că „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. este socotită clandestină, iar autorii pedepsiți". Scopul declarat al F.R.N. a fost mobilizarea conștiinței naționale în vederea întreprinderii unei acțiuni solidare și unitare românești de apărare și propășire a patriei și de consolidare a statului. În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica faptul că: Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui.

George Danielopolu

Această medalie este confecționată din bronz și are diametrul de 50 de milimetri. Cu părere de rău nu pot oferi nicio informație despre personalitatea celui care a fost George Danielopolu. Cred totuși că a activat în domeniie avocaturii și/sau scrisului.

Tudor Vladimirescu - Conducătorul revoluției din anul 1921

27 mai 2011 - Tg.Jiu

S.N.R. - (Societatea numismatică română)

190 de ani de la asasinarea lui Tudor Vladimirescu

27 mai 1821 - Târgoviște

Casa memorială Tudor Vladimirescu - Tg.Jiu

Tudor Vladimirescu (născut la 1780 în Vladimiri, Gorj şi decedat la 7 iunie 1821 în Târgovişte) a fost o figură emblematică pentru istoria Ţării Româneşti la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluţiei de la 1821 şi a pandurilor. A învăţat carte şi limba greacă în casa boierului aromân Ioniţă Glogoveanu din Craiova,care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie pe care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligaţii semipermanente - şi participă la războiul ruso turc din anii 1806 – 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinal de cavalerie Vladimir , clasa a III-a. În anul 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În perioada 14 iunie – 26 decembrie 1918 a efectuat o călătorie la Viena, pentru a lichida moştenirea soţiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniţă Glogoveanu), decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în ţară fetiţa. Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala imperiului austriac. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană de la Ada Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi, jefuind tot. Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“. A semnat o înţelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conţinutul prea revoluționar al „Proclamaţiei de la Padeş “ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinaţi cu înfrângerea oştirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanenţă paşalele de la Dunăre şi Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimişi domni şi ocârmuitori acestui norod“. Intrând în Bucureşti în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea ţării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezenţa lui Alexandru Ipsilanti la Bucureşti în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acţiunea lui fusese dezavuată, ca şi a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situaţie dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, aşa cum promisese iniţial, pentru ca Ţara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriştilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Goleşti la 21 mai Tudor a fost ucis de şefii eteriştilor la Târgovişte în noaptea de 27 spre 28, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriştilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. Poza de mai sus este un portret executat de către Theodor Aman, după moartea revoluţionarului, pe baza mărturiilor unor panduri.

În partea de sud-est a judeţului Gorj, pe malul stâng al Gilortului, la 50 km de Tg-Jiu şi 25 km de Tg-Cărbuneşti, este situată comuna Vladimir compusă din cu satele Andreeşti, Frasinul, Vladimir şi Valea Desului, cu un total de 4260 locuitori şi o suprafaţă de 62,1 km.p. Aici, în anul 1780, din părinţi moşneni (Constantin şi Ioana) s-a născut Tudor Vladimirescu întregind familia formată din 3 copii (Papa, Constandina şi Tudor). În amintirea lui Tudor Vladimirescu, în 1932, prin eforturile Ligii Naţionale a Femeilor Române din Gorj, condusă de Aretia Tătărescu, este inaugurată Casa Memorială Tudor Vladimirescu, din satul natal, Vladimir. Casa ţărănească cu pridvor de lemn şi cu cele două cămăruţe amenajate specific începutului de secol XIX oferă vizitatorului obiecte şi documente legate de viaţa conducătorului revoluţionar de la 1821, Tudor Vladimirescu. În imediata vecinătate a casei memoriale se înalță o statuie a lui Tudor Vladimirescu.

______________ooOoo______________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ