Epaminonda's Blog.....: ALTSCHWENDT

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente arhitectonice

și o vedere generală din localitatea austriacă ALTSCHWENDT,

bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ.

Biserica

Capela

Arhitectură locală

Arhitectură locală tradițională

Vedere generală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ,

INSPIRATE DE VERSURI EMINESCIENE

EMINESCIANA de Sorin Olaru

- De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Spuneam, la ani... vreo douăzeci.
Acuma, dacă vrei să știi,
Ți-aș spune franc: - De ce nu-mi pleci?

VERSUL EMINESCIAN de Valentin Bude

"Tu rămâi la toate rece!"
- Da, admit, la cele slute,
Dar e greu la domnişoare
Şi frumoase, şi avute!

________________xxx________________

CÂTEVA MEDALII,

INSIGNE ȘI

MĂRTURII DE BOTEZ

ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emil G.Racoviță * 1868 - 1917

Biospeologia, Evoluția, Antarctica 1868 - 1968

Emil Racoviţă (15 noiembrie 1868, Iaşi – 17 noiembrie 1947) a fost un savant, explorator, speolog şi biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peşteri şi pânze freatice de apă). A fost ales academician şi preşedinte al Academiei Române. La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societăţii zoologice din Franţa. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediţiei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache.

Această expediţie, care porneşte din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internaţional, pe lângă belgieni, la ea participând şi norvegianul Roald Amundsen ca ofiţer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski şi geologul Henryk Arctowski. Cu prilejul escalelor făcute în Chile şi pe ţărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe şi asupra florei şi faunei. În apropierea Ţării Palmer din Antarctica, expediţionarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” şi câteva insule (una numită de Racoviţă insula Cobălcescu). Expediţia mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii şi insula Wiencke şi Ţara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediţiei care au pierit în această călătorie. În perioada când „Belgica” a fost prizoniera gheţurilor (martie 1898 – februarie 1899) naturalistul expediţiei, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, au înteprins numeroase observaţii şi cercetări ştiinţifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice, care i-a adus o reputaţie bine meritată. Mai sus se prezintă o poză a navei de cercetare Belgica blocată de gheţuri.

Set 2 insigne - Organizația de pionieri

(model R.P.R. și R.S.R.)

(Republica Populară Română - Republica Socialistă România)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul Cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier.

Insignă - Organizația de pionieri

Distins cu Diploma de onoare

În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).

Insignă - Pionier sportiv - gr.I

În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri.

Insignă - Pionier sportiv - gr.II

În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului". Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul neoficial al organizației era "Am cravata mea, sînt pionier".

În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Deasupra am postat unele accesorii ale uniformei de pionier (ecuson, centură, cravată, trese și eghilet), un manechin în uniformă de pionier și câteva modele de drapele ale Organizației de Pionieri.

Insignă - Dispecerul energetic național - XXX * 1955 - 1985

Acces posibil numai după trecerea de cititoarele de retină, cel mai înalt nivel de securitate din Transelectrica, din cele opt existente, 80 de oameni care lucrează în ture de câte şase ore, pază asigurată de jandarmerie şi un backup într-un loc secret din Bucureşti. Aceasta este camera de comandă a Dispecerului Energetic Naţional, vârful piramidei din sistemul care alimentează cu energie România.

„În Dispecerul Energetic Naţional (DEN) se lucrează 24 din 24 de ore, în ture de câte 6 ore. De ce atât de puţin? Pentru că aceasta este durata în care concentrarea oamenilor este la capacitate maximă. Apoi încep să obosească. Totul se conduce în timp real. Acesta este vârful piramidei sistemului energetic, creierul sistemului“, spune Octavian Lohan, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din domeniu, care se află la conducerea DEN din 1999. Clădirea din care se controlează sistemul energetic, situată pe Hristo Botev din Bucureşti, stradă situată la câţiva paşi de Piaţa Universităţii, nu dă niciun indiciu despre secretele pe care le ascunde.

Insignă - E.R.E.N. - (Expoziția realizărilor economiei naționale)

Economia forestieră - 1969

Cine trece pragul Complexului Expozitional Romexpo – București este de fiecare data impresionat de monumentalitatea cladirilor componente, cu deosebire cea a Pavilionului Central (unicat in Romania). Complexul, acest colos desfasurat pe zeci de hectare, reprezinta un reper semnificativ pentru potentialul economiei romanesti din trecut, dar mai ales pentru cel actual in plina expansiune pe o piata concurentiala acerba. In anul 1964, o mare expozitie romaneasca a avut loc la Bucuresti. S-a numit EREN, adica Expozitia Realizarilor Economiei Nationale, si a fost organizata cu prilejul celei de-a XX-a aniversari a actului de la 23 August. In vederea organizarii EREN din 1964, au fost facute primele amenajari urbanistice si edilitare in perimetrul a ceea ce a devenit ulterior Centrul Expozitional Romexpo. Imediat dupa razboi, in anii 1947-1948, in capatul Soselei Kiseleff, in dreptul punctului in care drumul spre Mogosoaia se despartea de cel spre Baneasa, s-a construit Casa Scanteii, edificiu de mari dimensiuni, destinat nu numai celei mai mari tipografii din tara („combinatul“), ci si editurilor si presei. Cladire impunatoare, desi in stil arhitectonic de inspiratie rasariteana (arhitect Horia Maicu), Casa Scanteii a fost socotita o vreme o constructie reprezentativa pentru „noul“ Bucuresti (imaginea sa era reprodusa pe toate prospectele turistice, pana si pe… biletele de banca). Organizarea EREN in aceasta zona amplifica mesajul propagandistic dorit de autoritati. Special pentru gazduirea Expozitiei Realizarilor Economiei Nationale, a fost edificat un ansamblu de constructii, al carui nucleu il constituie Pavilionul Central.

Realizat in anul 1962 de un colectiv condus de arhitectul Ascanio Damian, Pavilionul Central este legat de piata din capatul Soselei Kiseleff printr-o esplanada larga, marginita de spatii verzi. Edificiul se compune din doua parti importante, constructia perimetrala si cupola. Prin cele trei galerii situate la cote diferite, legate intre ele prin scari libere, dispuse ritmic si radial, se realizeaza un interesant echilibru arhitectural interior. Aria construita este de aproximativ 10.000 mp, pavilionul inscriindu-se intr-un diametru de aproape 180 de metri. Inaltimea totala este de 42 de metri, iar diametrul cupolei este de 93 de metri. La incheierea constructiei, receptionata in ianuarie 1962, executantul lucrarii preda Camerei de Comert, in calitate de beneficiar, obiectivul de investitii, acesta fiind inclus de la bun inceput in patrimoniul Camerei. Inca de la inceput a existat o fireasca preocupare pentru folosirea in cea mai mare masura a constructiei. In principal, au fost avute in vedere trei directii: organizarea de expozitii romanesti, de expozitii straine si de manifestari culturale. In ceea ce priveste expozitiile romanesti, s-a optat pentru organizarea targului anual numit „Pavilionul de mostre”, manifestare expozitionala care insotea contractarea centralizata a „fondului pietei“ pentru marfuri metalochimice, textile-confectii- incaltaminte si agroalimentare. Referitor la expozitiile straine, au fost propuse pentru primul an sapte manifestari de acest gen, dintre care nu s-au materializat decat trei. Prima expozitie straina organizata in Pavilionul Central a fost Expozitia industriala franceza, care s-a desfasurat in iunie 1962, urmata de manifestari similare din Germania Federala si Austria. Cea de-a treia directie de actiune n-a avut succes, spatiul oferit de Pavilionul Central fiind nefunctional pentru o buna parte dintre tipurile de spectacole caracteristice epocii. Expozitia Realizarilor Economiei Nationale (EREN ‘64) a fost organizata pe un teren de peste 100 de hectare, intins de la malul Lacului Herastrau pana dincolo de Pavilionul Central si de la Casa Scanteii pana catre Strandul Herastrau (numit in epoca Strandul Tineretului). Inaugurarea oficiala a EREN a avut loc vineri, 21 august 1964. Fata de interesul de care s-a bucurat EREN ‘64, s-a luat hotararea ca o noua editie sa aiba loc in 1969. Manifestarea a continuat si dupa aceea, in ritm de una la cinci ani, dar sub numele adaptat de EDES, adica Expozitia Dezvoltarii Economico-Sociale. Ideea organizarii unui targ comercial international cu caracter industrial la Bucuresti precede, fireste, organizarea primei editii a TIB. Ideea organizarii unui targ industrial a venit firesc, cu atat mai mult cu cat practica desfasurarii targurilor in strainatate era cunoscuta in Romania. Si de la idee la materializare n-a mai fost decat un pas. În ziua de 31 mai 1968, in presa a aparut informatia avand urmatorul cuprins: „Potrivit unei hotarari a Consiliului de Ministri, cu incepere din anul 1970, in Capitala se va organiza, la fiecare doi ani, in luna octombrie, Targul International – Bucuresti.

Complexul expozițional Romexpo este cel mai mare complex expozițional din România, situat în Piața Presei Libere din București. Suprafața totală a complexului este de 421700 m.p. din care 203021 m.p. suprafața totală a pentru expuneri, împărțită în 42 de pavilioane, 35000 m.p. parcarea de 2200 locuri. Pavilionul central al complexului, numit în timpul regimului comunist Pavilionul Expoziției Economiei Naționale, a fost construit între anii 1960 - 1963, pe fostul spațiu al tribunelor hipodromului București, după planurile arhitecților Ascanio Damian, Mircea Enescu, Vera Hariton și inginer Dan Mateescu. Pavilionul, înalt de 42 de m, cu o suprafață construită de 10000 m.p. este edificat pe un plan circular cu diametru de 180 de m și are o cupolă cu un diametru de 93 m. Pavilionul este racordat la rețeau feroviară a României, în acest sens în spatele construcție, în partea opusă intrării fiind construită o cale ferată.

Insignă - U.T.C. - Distins cu Diploma de onoare a C.C. al U.T.C.

(Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist)

Membrii organizațiilor UTC cu "merite deosebite" în activitate erau distinși cu diplome de onoare, medalii și insigne, iar poze cu chipul lor erau expuse la panourile de onoare ale organizațiilor și promovate în mass-media locală și națională a timpului respectiv. Aceste diplome, medalii și insigne abundau de simboluri naționale comuniste precum; lauri, soare, culorile roșu galben și albastru, roata dințată, spice de grâu, steagurile țării și ale partidului, stema organizației, etc.

U.T.C. - (Uniunea Tineretului Comunist)

Pentatlon atletic școlar - Ediția a XV-a 1969 - 1983

Finala pe țară

Pentatlonul este o probă combinată de atletism, la care participă aceiași sportivi, ea fiind alcătuită din cinci exerciții diferite, clasamentul făcându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă.

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România. În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim – U.T.M.). Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Deasupra am postat stema, carnetul și un drapel al Organizației UTC.

Insignă - U.T.C. - Fruntaș în munca patriotică

În perioada comunistă, la început de august se serba "Ziua brigadierilor" în semn de înaltă recunoştinţă şi aleasă preţuire a eroismului cu care tinerii brigadieri, aflaţi în primele rânduri ale muncii, contribuiau activ la înfăptuirea măreţelor obiective de dezvoltare multilaterală ale ţării. patriei noastre stabilite de Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului. De-a lungul celor peste patru decenii de existenţă şi activitate rodnică a şantierelor, tinerii în uniformă albastră cu ecuson de brigadier şi-au pus semnătura de gând şi faptă revoluţionară la temelia a numeroase realizări ale construcţiei socialiste, înscriindu-se în amplul efort creator al întregului nostru popor în opera de edificare a noii orânduiri. "De la primele detaşamente de muncă patriotică, de la Bumbeşti-Livezeni şi Salva Vişeu, la Canalul Dunăre-Marea Neagră - sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu - la toate şantierele industriale, a dezvoltării agriculturii, a industriei, ştiinţei, a culturii, tineretul a fost prezent, a răspuns chemării partidului, şi-a făcut datoria faţă de patrie, faţă de popor, faţă de cauza socialismului, demonstrând că este ferm hotărât să contribuie la realizarea unei societăţi moderne, înaintate, în care întregul popor, generaţiile viitoare să ducă o viaţă liberă şi demnă!" Preluând şi ducând mai departe cu cinste şi entuziasm glorioasele tradiţii ale muncii patriotice, tinerii brigadieri de pe cele peste 200 de şantiere naţionale, judeţene şi locale îşi consacră întreaga energie şi pricepere realizării unor importante obiective economice din industrie şi agricultură, formându-se şi educându-se astfel la înalta şcoală a muncii pentru ţară. S-au înscris definitiv în nemuritoare pagini de istorie şantierele tineretului de la Agnita - Botorca - Bumbeşti - Livezeni, Salva - Vişeu, Cianu Mare Cluj, hidrocentralele Lotru, Porţile de Fier I şi II, Combinatul Siderurgic Galaţi, sistemele de îmbunătăţiri funciare Giurgiu - Răzmireşti, Nedeea - Măceşul, amenajarea complexă a râului Dâmboviţa etc. Astăzi, tinerii brigadieri îşi aduc contribuţia la edificarea a noi şi măreţe ctitorii ale evului socialist pe şantierele de la Canalul Dunăre-Bucureşti. Amenajarea râului Argeş pentru navigaţie şi alte folosinţe, combinatele miniere Rovinari şi Motru, canalul magistral Siret - Bărăgan sau cele de îmbunătăţiri funciare de la Câmpia Caracal, Sculeni - Ţuţora - Gorbani ş.a. Această impresionantă activitate de educaţie prin muncă şi pentru muncă, de participare activă, responsabilă la înflorirea plenară a patriei, a tinerilor brigadieri se înscrie organic efortul întregului tineret al ţării, desfăşurat în industrie, agricultură, pe marile şantiere şi obiective ale Cincinalului, menit să contribuie major la trecerea României la un nou nivel de dezvoltare.

Mărturie botez - Alexandra Știrbey - născută la 4 martie 1919

Botezată de prințesa Niculae Ghika

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferă copilului și nașilor săi de botez, în semn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale)

Mărturie botez - Botezat în Isus Hristos

Născut și botezat la anul 1876

Pe mărturiile de botez se consemnează numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini, cum ar fi; (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

________________ooOoo______________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ