Epaminonda's Blog.....: MONEDE DE COLECȚIE

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea păsării Culicul mare. Culicul mare (Numenius arquata) este o pasăre de apă înaltă de 55 – 60 de centimetri. Cuibăreşte în număr redus, în ierburile umede din vecinătatea apelor, în special în Delta Dunării şi în preajma lacurilor dobrogene. Cuibul este făcut într-o adîncitură din sol, căptuşită cu ierburi uscate şi cuprinde 4 ouă cafenii, pătate cu galben şi brun; ambii soţi clocesc circa 27—30 de zile. Penajul este cafeniu-deschis cu pete colorate în cafeniu-închis. In Delta Dunarii se gaseste pe grindurile bogate in iarba, lacuri si mlastini, pe canalele bogate in hrana.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 ruble, data emisiunii – 19.11.2011, seria – pasărea anului, metal – argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 16,2 grame, calitatea – proof și tirajul – 2000 exemplare

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea păsării Vânturelu roșu. Vânturelu rosu (Falco tinnunculus) este un şoim mic, de aproximativ 35 cm în înălțime, la care masculul este cărămiziu cu pete întunecate pe spate şi abdomenul gălbui-roșcat. Vârfurile aripilor sunt negre iar coada este alba cu o bandă neagră. Capul şi coada sunt cenuşii-albăstrui. Femela este complet roşcată, pe spate cu benzi late negre care se continuă şi pe coadă. Pe burtă este colorată gălbui-roşcat cu niște pete de culori diferite. Cuibărește pe vatra diverselor platforme aflate la înălţime pe clădiri, turle de biserici şi şarpante. Nu îşi construieşte singură cuib ci le foloseşte pe cele părăsite de către alte păsări. Se hrăneşte aproape exclusiv cu şoareci de câmp pe care îi vânează într-o manieră caracteristică speciei, zboară pe loc (adică „bate vântul'', de unde şi numele de vânturél),deasupra zonelor în care detectează şoarecii şi la momentul potrivit se năpustește asupra prăzii. Mai consumă insecte, reptile sau păsări mici. În oraş poate fi văzut tot timpul anului pe clădirile înalte, în zbor circumscris locului de cuibărit sau staţionar pe creanga vreunui arbore mai înalt, pe colţul acoperişului ori pe vreo antenă izolată. Scoate niște șipete stridente, derulate în succesiune rapidă, inconfundabile, de genul „kii-kikiki" ce îl fac ușor de identificat.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 10 ruble, data emisiunii – 01.01.2010, seria – pasărea anului, metal – argint, puritatea – 92,5%, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 16,2 grame, calitatea – proof și tirajul – 5000 exemplare.

Prin emiterea monedei de mai sus s-a dorit celebrarea rasei de cai domestici Ahaltechin. Ahaltechin (sau Ahaltekin, Ahal-Tekin, în limba turkmenă Ahal-Teke) este un cal de mărime mijlocie, atestat de peste două milenii în zonele deșertice ale statelor Kazahstan și Turkmenistan. Este o rasă foarte elegantă și ușor de recunoscut, cu dimensiuni perfect armonizate, ochii expresivi și urechile mari. Exemplarele mature au înălțimea de 1,4 – 1,5 metri și coama foarte mătăsoasă, cu un luciu metalic. Este foarte apreciat în probele dificile ale echitației, ca sărituri și curse de galop. Turkmenii folosesc pentru hrănirea cailor o dietă foarte bogată în protein, bazată pe lucernă uscată, căcărează de oaie, ouă, orz și quatlame (un fel de prăjiturele din cocă prajită). Noaptea, caii sînt acoperiți cu pături groase pentru a-i proteja de frigul tipic noaptea în deșert. Păturile sunt folosite și pentru a-i feri de soare de după amiaza.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 20 ruble, data emisiunii – 30.12.2011, seria – rase de cai, metal – argint, puritatea – 92,5%, dimensiuni – 45 x 30 milimetri, greutatea – 31,1 grame, calitatea – proof și tirajul – 6000 exemplare.

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAȚĂ

DESPRE DIETA VEGETARIANĂ

SFATUL MEDICULUI:

CONSUMAȚI ZILNIC FRUCTE ȘI LEGUME

de Ion Moraru – Galați

Dorind ca sănătos să fiu,

Așa cum medicul mă-ndrumă,

Consum doar fructe la meniu

Și uite c-am ajuns legumă!

EXPLICAȚIA UNUI LONGEVIV

de Liviu Sergiu Manolache – Tg.Frumos - Iași

Sunt, desigur, mă feciori,
Vegetarian sadea:
Tatăl meu a fost "din flori"
Și o "poamă" - mama mea!

_______________xxx______________

O MEDALIE, UN JETON

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

(Theodor Burghele)

Spitalul clinic "Profesor doctor Theodor Burghele" - București

Asociația română de endourologie

Al III-lea Simpozion național de endourologie * 30.04. - 1.05.1998

Această medalie este confecționată din tombac,

are diametrul de 60 de milimetri și este opera

gravorului Constantin Dumitrescu de la Monetăria statului.

Theodor Burghele (născut la data de 12 februarie 1905 la Iași și decedat la data de 3 iunie 1977 la București) a fost un reputat medic chirurg și urolog, membru titular și președinte al Academiei Române. Între anii 1972 - 1975, a deținut funcția de ministru al sănătății; a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Spitalul a fost construit în anul 1942, de către Congregaţia de călugăriţe catolice din Germania. După 23 din august 1944, pentru că bunurile Germaniei şi ale Italiei făceau parte din despăgubirile de război, Biserica Italiană şi Spitalul Sf. Iosif din București urmau să fie atribuite URSS. Prin Convenţia dintre Congregaţia Sf. Iosif din Munchen şi Congregaţia Surorilor Oblate (dăruite = termen religios) Assomptioniste din Bucureşti, li se acordă acestora din urmă dreptul de proprietate asupra Spitalului Sf. Iosif. Prin această convenţie imobilul spitalului a fost transferat pentru o perioadă de 9 ani Congregaţiei Surorilor Oblate “pentru opera lor de apostolat în privinţa bolnavilor”. Arhiepiscopia Romano-Catolică l-a numit pe părintele Louis Barral, ca administrator general al spitalului, iar din data de 2 februarie 1948, profesorul Theodor Burghele a devenit asociatul lui la administrarea şi conducerea acestui spital.

Asociatia Romana de Endourologie (A.R.U.) este o organizatie de persoane fizice, stiintifica si profesionala a urologilor si asistentilor medicali de urologie din Romania, functionand ca persoana juridica romana de drept privat fara scop patrimonial, apolitica si independenta de structurile guvernamentale. Scopul A.R.U. il reprezinta stimularea activitatii stiintifice si profesionale urologice, raspandirea informatiilor ce tin de aceasta, dezvoltarea cunostintelor stiintifice a membrilor, reprezentarea si protectia intereselor acestora.

Jeton - Administrația Poștelor și Telecomunicațiilor

Bun pentru una convorbire telefonică locală

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale. În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poştă şi telecomunicaţii, fiind din nou consfinţit monopolul absolut al statului în acest domeniu. După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate si în domeniul postei si telecomunicatiilor. Sus am postat doua logo-uri din istoria institutiei Posta Romana.

Insignă - F.R.B. - (Federația română de baschet)

Federatia Romana de Baschet (FRB) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - FIBA - din anul 1932. FRB este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele FIBA. FRB este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internationala. FRB este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala. Sediul FRB este situat in Bucuresti. Sus am postat logo-urile federaţiei de-a lungul timpului.

Insignă - F.R.C. - (Federația română de ciclism)

Federatia Româna de Ciclism (FRC) a fost fondata la data de 26 aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta, fiind singura autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Sus am postat logo-ul federaţiei.

Insignă - N.R. - Navigația română 1895 - 1965

Corăbiile medievale ale Dobrogei, Țării Românești și Moldovei dispar odată cu cucerirea litoralului românesc de către Imperiul otoman, în secolul XV. Până în anul 1878 navigația navelor comerciale românești pe mare se efectua din porturile Brăila, Galați și, între 1856 și 1878, Reni, Ismail și Chilia nouă. Erau în general nave cu pânze (cele cu aburi fiind rezervate flotei militare), care în aceste porturi preluau sau predau mărfurile transportate până aici fie pe uscat, fie cu „bolozanele” (șlepuri cu pânze și vâsle) dunărene. Aceste nave aparțineau de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova,ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați –Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala flotilei funcționa la Galați din anul 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România la România) a fost înființat Serviciul Mritim Roman (cu sediul la București, dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave ale unor companii private. Serviciul Maritim Român a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română denumită Sovromtransport, căreia sovieticii îi atribuiră două dintre navele confiscate: pachebotul Transilvania și vaporul mixt Ardeal. La rândul său compania „Sovromtransport” a fost integrată în anul 1954 în noua companie Navrom, înființată prin Hotărârea Consilului de Miniștri Nr. 368 și intrată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR”, litere scrise cu roșu peste două benzi orizontale albastre. Sus am postat Pavilionul de navigație al Țării Românești la 1840 și un afiș al Serviciului Maritim Român din anul 1897.