Epaminonda's Blog.....: BISKUPIEC

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de arhitectură,

vederi generale și vederi aeriene din vremuri diferite, din localitatea

poloneză BISKUPIEC (denumire germană - BISCHOFSBURG),

județul OLSZTYN, voievodatul VARMIA ȘI MAZURIA.

Biserica

Sediu bancă

Parcul central

Piața centrală

Vederi aeriane

Piața mare

Turnul de apă

Gara veche

Hotelul RABLIN

Vechea primărie

Arhitectură locală veche

Trimiteri poștale ilustrate

***

O EPIGRAMĂ

ȘI CÂTEVA CUGETĂRI

de Dan Norea - Constanța

MAI MARE IRONIA

Constat, fără vreun pic de pizmă,

Că e mai mare ironia,

Mai bine e român în cizmă

Decât… o cizmă-n România

CUGETĂRI

Caut polițist pensionar… să bată nucul!

La mormântul unui chel… un păr înflorit!

Pendulă veche, limba e în stare bună dar cucul… ba!

Pe ring lovituri, pe podea două umbre… îmbrățișate.

Oglindă veche, baba și pieptenele nu-și mai văd… dinții.

Un brad prost crescut arată nordul unde vrea… mușchiul lui!

Dacă în gara pustie vântul face o haltă să ia un ciulin, șatra face o haltă să ia o … șină.

_______________xxx_______________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Prea Fericitul părinte Teoctist la 45 ani de arhierie - 1995

Teoctist Arăpaşu, pe numele de mirean Toader Arăpașu (născut la 7 februarie 1915 în comuna Tocileni, judeţul Botoşani şi decedat la 30 iulie 2007 în Bucureşti) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986 - 2007. Sus am postat o poză a Prea-fericitului și o trimitere poștală ilustrată cu Patriarhia română și logo-ul acesteia.

Insignă - Expresul C.F.R. (Căile ferate române)

100 (ani) 1896 - 1996

Căile Ferate Române (CFR) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Prima cale ferată din lume s-a inaugurat în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi Baziaş.Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la data de 1 noiembrie 1856. Pe data de 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai 1878. Sus am postat logo-ul C.F.R. precum și o modernă și puternică locomotivă realizată de către economia românească.

Insignă - Anul geofizic internațional 1957 - 1958

Anul Geofizic Internaţional a fost, oficial vorbind, un interval de 18 luni începând din iulie 1957 şi terminat în decembrie 1958. Să mai spunem că IGY a fost calculat după modelul primului An Polar Internaţional, din 1882 – 1883. A existat şi un al doilea An Polar Internaţional, 1932 – 1933, dar el a avut loc într-o perioadă extrem de pesimistă şi de ameninţătoare pentru însăşi ideea de umanitate. Dupa câte se ştie, programele lor de observaţii ştiinţifice au continuat mult după datele oficiale ale “Anilor” respectivi. Pentru situaţia de la sfârşitul secolului XIX, să amintim expediţia antarctică la care a participat Emil Racoviţă , remarcabilă pentru noi şi prin faptul că demonstrează că studiile savanţilor români asupra mediului înconjurător au început încă din secolul XIX. De altminteri Emil Racoviţă a fondat o şcoală românească de studiere a posibilităţii vieţii în condiţii fizice extreme, ştiinţa numită biospeologie, ale cărei rezultate dezvoltate de savanţii români sunt folosite acum de NASA în proiectarea expediţiilor de explorare a mediului de pe planeta Marte. O mare realizare tehnică a Anului Geofizic Internațional 1957 - 1958 a fost construirea și darea în exploatare a Stației americane de cercetare polară din Antarctica. Stația a fost construită de către Guvernul SUA în anul 1956 ca o parte din angajamentul său față de obiectivele științifice ale "Anul Geofizic Internațional" (I.G.Y.), un efort internațional de durată din ianuarie 1957 până în iunie 1958 pentru a studia, printre altele, geofizica din regiunile polare. Încă din anul 1895, savantul suedez Svante Arrhenius a exprimat opinia că emisiile de bioxid de carbon în atmosferă induse de prima revoluţie industrială vor duce la creşterea temperaturii globale. Dar verificarea ipotezei lui Arrhenius a căpătat realitate abia către sfârşitul anilor 1950, în cadrul Anului Geofizic Internaţional, cunoscut mai ales sub sigla IGY, de la International Geophysical Year. Sus am postat timbrele unei colițe numismatice românești emise în anul 1959 pentru celebrarea Anului Geofizic Internațional 1957 - 1958.

Insignă - Revista "Pentru patrie" - Colaborator

Primul număr al revistei „Pentru Patrie“ a apărut în anul 1949. În perioada 1951-1952, revista apare bilunar (nr. 15-62). Îşi suspendă apariţia la numărul 104 iar după şase luni (iulie 1956-ianuarie 1957), publicaţia îşi reia apariţia. Explicaţiile legate de încetarea şi reluarea publicării diferă. Una dintre ele ar fi că acest lucru s-a făcut sub „avalanşa de scrisori şi telefoane“, o alta îl are în centrul istorisirii pe ministrul de interne de la acea vreme care se pare că era un cititor împătimit al revistei. Din 1957 până în prezent, publicaţia a avut apariţii lunare. A fost distribuită gratuit în cadrul unităţilor, până în 1972, când a ieşit pe piaţă, devenind (într-un peisaj mediatic politizat) una dintre cele mai căutate publicaţii care, la un moment dat, a vândut şi oficiosul PCR, un abonament la revista „Pentru Patrie“ fiind condiţionat de un altul, la „Scânteia“.

În primul deceniu de apariţie (1949-1959), revista este martor al întemeierii unor noi structuri şi formaţiuni precum Spitalul ministerului de la Foişor, Clubul Dinamo, Ansamblul „Ciocârlia“, Casa de Cultură, Biblioteca, Studioul de film, Școala de poliţie, a căror activitate o va promova şi populariza permanent. Tot în aceeaşi perioadă, publicaţia va dedica rubrici sau pagini întregi ştiinţei popularizate, noilor apariţii editoriale, poştei redacţiei, întâlnirilor cu cititorii. Activitatea militarilor era un subiect constant în paginile revistei. Chiar dacă termeni ca „ploton de grăniceri, massa de oameni, match de fotbal“ aduc astăzi zâmbetul pe buze, să nu uităm că revista „Pentru Patrie“ era destinată eforturilor de culturalizare instituţională şi mulţi dintre termenii inventariaţi aici urmau să intre în conştiinţa „publicului-ţintă“. Tot acum, cititorii sunt familiarizaţi şi cu rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite, află amănunte despre aselenizare de la un membru în comisia de Astronautică a Academiei R.P.R., despre istoria rachetei, despre generatoare şi amplificatoare de radiaţii, află ce este napalmul, li se prezintă povestea extinctorului, desluşesc tainele vântului solar sau începuturile teatrului românesc. Filiala de vânătoare „Dinamo“ Bucureşti oferă informaţii despre „Ce putem vâna şi pescui?“

Insignă - Revista "Pentru patrie" - Fan

În anii ‘60, propaganda - în genere - îşi pierde din stridenţă iar printre schimbările de optică se numără acum şi aplecarea către tematica legată de redescoperirea valenţelor patriotismului. În acest context, revista „Pentru Patrie“ încerca, la rândul ei, să rostească adevăruri făcând apel la simboluri istorice, la nume ilustre de autori români, la chipuri de eroi din trecutul de luptă al poporului român, reuşind să ofere şi pagini coerent structurate. Apar articole dedicate bătăliei de la Călugăreni, Unirii Principatelor, lui Nicolae Bălcescu, căpitanului Zăgănescu. În mai 1964, poetului Mihail Eminescu i se consacră o pagină semnată de Victor Eftimiu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Maria Teresa Leon, Rafael Alberti ş.a. Acelaşi lucru, pentru Ion Creangă şi Casa cu amintiri şi poveşti. Stelian Sârbu stă de vorbă cu scriitorul Marin Preda. La rubrica Ce să citim? sunt prezentate volumul „Dacii“ al lui Hadrian Daicoviciu, romanul „Facerea lumii“ al scriitorului Eugen Barbu, iar la cea dedicată Frumuseţilor patriei - reportajele sunt realizate la Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. Tot acum, scriitorul Marin Preda publică proza scurtă intitulată „Soldatul cel mititel“, ilustrată de Tia Peltz, pictorului Al. Ciucurencu i se consacră un articol, iar cititorii sunt puşi în temă cu medaliile de aur obţinute în 1964 de România la Târgul Internaţional de la Leipzig, pentru utilaj petrolier, la Concursul internaţional de vinuri de la Montpellier, la Concursurile internaţionale de flori de la Paris, Triest, Erfurt şi la Primul Festival Internaţional de artă folclorică de la Cairo. Pe coperta unu a revistei apare în 1965 echipa de dansuri a Ansamblului „Ciocârlia".

În decembrie 1989, revista sărbătorea apariţia numărului 500 (decembrie 1989-ianuarie 1990). Publicaţia şi-a schimbat denumirea în „Patria Liberă“, sub impulsul evenimentelor, dar din februarie 1990, a revenit la denumirea iniţială. Deasupra am expus coperta unor numere din revista Pentru patrie, de-a lungul vremii.

Set 4 insigne - Fruntaș în gospodărirea orașelor

(1963, 1964, 1965, 1967)

Aceste insigne sunt din metal mort emailat, cântăresc câte 6 grame fiecare și au dimensiunile de 18 x 36 milimetri. Prin acordarea acestor insigne regimul comunist încerca să mobilzeze cetăţenii în gospodărirea, îngrijirea şi înfrumuseţarea localităţilor în care aceştia trăiau. Imediat după declararea încheierii colectivizării regimul comunist din România a început o campanie de convingere a sătenilor asupra necesității de gospodărire mai bună a satelor. În această largă acțiune intrau acțiuni de curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptul propriei locuințe, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc. precum și acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau împăduriri în folosul comunității. Sătenii participanți la astfel de acțiuni erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.

_______________ooOoo_______________

O ACȚIUNE MIXTĂ

ÎNREGISTRATĂ LA PARIS

- FRANȚA -