1. În data de 7 decembrie 2023,
Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă din
argint cu tema 100 de ani de la înființarea Muzeului Militar Național
„Regele Ferdinand I”. Aversul
monedei redă partea centrală a clădirii Muzeului Militar Național
„Regele Ferdinand I” din București, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, stema
României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2023”, iar reversul monedei prezintă primul
sediu al Muzeului Militar Național (Palatul Artelor din București), portretul
Regelui Ferdinand I și inscripțiile „MUZEUL MILITAR NATIONAL”, „REGELE
FERDINAND I” și „100 ANI”.
- data emiterii – 7 decembrie 2023
- tema – 100 de ani de la înființarea Muzeului Militar Național “Regele Ferdinand I”
- emitent – Monetăria Statului la comanda Băncii Naționale a României (BNR)
- valoarea nominală – 10 lei
- material compoziție – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutatea – 31,103 grame
- cant – zimțat
- calitate – proof
- tiraj – 5000 exemplare
- preț unitar de achiziționare, fără TVA, de la magazinele BNR din Bucureşti, Cluj, Constanța, Craiova, Iaşi şi Timişoara
Muzeul Militar Național din București a fost înființat în data de 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României. Premergător constituirii acestui muzeu a fost înființat în anul 1893 un muzeu al artileriei. Clădirea care apare în vechile cărți poștale este fostul Palat al Artelor, edificiu construit pe dealul Trocadero (Dealul Filaretului) pentru Expozițiunea Generală București 1906, în locul în care se află în prezent Parcul Carol I. Palatul, cu o suprafață de 2413 metri pătrați, a fost proiectat de arhitecții Victor Ștefănescu și Ștefan Burcuș și apoi, realizat de inginerul Robert Effingham Grant, directorul general al Societății Române de Construcții și Lucrări Publice. Lucrările de construcție a Expoziției au demarat la 15 mai 1905, iar fundațiile pentru Palatul Artelor au fost așezate la 16 august 1905. Palatul Artelor adăpostea „Muzeul trecutului nostru”, destinat a conserva „tot ce privește neamul românesc, de la constituirea sa și până în prezent” (1906. În anul 1919, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea Palatului Artelor din Parcul Carol, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expozițiile și patrimoniul viitorului muzeu militar. În anul 1923, în fața Palatului Artelor (Muzeul Militar) a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut, ce avea să devină locul național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225000 de români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului. Tot în scop memorial, în holul de onoare circular al muzeului a fost așezat grupul statuar „Pe aici nu se trece”, înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu, iar pe pereți, au fost gravate numele ofițerilor morți în război. Activitatea muzeului a fost temporar suspendată în urma puternicului incendiu din vara anului 1938 și a încetat definitv după cutremurul din anul 1940.Palatul a fost demolat în anul 1943, pentru ca în locul său să se amenajeze un complex memorial. În prezent, pe locul ocupat odinioară de Palatul Artelor este amplasat Mausoleul din Parcul Carol. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de Muzeul Militar Național. În sălile sale, muzeul găzduiește o Expoziție de Istorie Străveche, Colecția de arme albe și arme de foc, Colecția de Machete (fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Muzeul Militar Național are filiale locale și în alte trei orașe ale României: Oradea (1971), Constanța (1985) și Bacău (1997).
Ferdinand I este unul dintre
cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de
realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem
aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele
Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea
mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august
1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe
numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de
Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron
printr-o conjunctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și
importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context
politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în
România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale
și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din
Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen.
Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de
moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului
Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la
tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de
flora României, o adevărată provocare științifică pentru un botanist pasionat
cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a
româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a
fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și
întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului
de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al
Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand
nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh,
nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut
împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a
devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani,
Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în
fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a
iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia
națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează
creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și
fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest
gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele
Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau
"Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură
același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla
sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai
elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului
război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea
Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de
Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și
nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost
coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe
front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra
mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat
sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se
refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de
Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor
au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii
au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se
afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat
de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara
noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei
Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a
reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul
militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând
la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma
înfrângerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun,
trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un
învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe
data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba
Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul
Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu
Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide
principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc.
Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii
istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o
persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării
României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de
Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate
având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru
reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari,
Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare,
prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață
scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu
care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu
Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol
fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl
desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe
atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele
Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani
tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de
colon, fiind înmormântat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina
Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de
dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră
fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul
concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind
printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub
conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au
răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice științei și cunoașterii,
fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa
la cele veșnice (20 iulie 1927).
2. În data de 18 decembrie 2023, Banca Naţională a
României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă din aur cu
tema Istoria aurului – Diadema
princiară de la Bunești - Averești. Aversul monedei prezintă una dintre extremitățile în formă
de animal a diademei princiare de la Bunești - Averești, inscripția „ROMANIA” în
arc de cerc, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune
„2023”, iar reversul monedei redă
reprezentarea și denumirea diademei princiare de la Bunești - Averești.
- Data emiterii – 18 decembrie 2023
- Emitent – Monetăria Statului la comanda Băncii Naționale a României (B.N.R.)
- Tema – Istoria aurului – Diadema de la Bunești - Averești
- Valoarea – 10 lei
- Material compoziție – aur
- Titlu - 99,9%
- Forma – rotundă
- Diametrul – 13,92 milimetri
- Greutatea – 1,224 grame
- Cant – zimțat
- Calitate – proof
- Tiraj – 1000 exemplare
- Preț unitar de vânzare, fără TVA, de la magazinele B.N.R. din București și din Cluj, Constanța, Craiova, Iaşi şi Timişoara – 690 lei
Bunești-Averești este o comună din județul Vaslui compusă din satele: Armășeni,
Averești (reședința), Bunești, Plopi, Podu Oprii, Roșiori și Tăbălăiești,
situată în partea de nord a județului. La recensământul din anul 2021 comuna
număra 2088 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 –
2592 locutori), dintre care: români – 93,3% și
restul – necunoscută sau altă etnie. Componența
confesională a comunei vasluiene astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși
– 92,05% și restul – nedeclarată sau altă religie. În comună sunt: 7 biserici ortodoxe, 7 școli, 5 grădințe,
bibliotecă, poștă, cămin cultural și două veterinare. Principalele obiective de
vizitat în această comună sunt:
- Situl arhelogic “Dealulul Bobului” (unde s-a descoperit
Diadema princiară de aur)
- Conacul Negruzzi
- Biserica de lemn din Armășeni (1780)
Moneda are următoarele
caracterisitici tehnice:
- data emiterii – 27 decembrie 2023
- emitent – Monetăria Statului la comanda Băncii Naționale a României (B.N.R.)
- tema – 150 de ani de la nașterea lui Vladimir Ghika
- valoarea – 10 lei
- metal compoziție – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutatea – 31,103 grame
- cant –zimțat
- calitatea – proof
- tiraj – 5000 exemplare
- prețul unitar de achiziție, fără TVA, la magazinele BNR din București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași și Timișoara – 490 lei
- Femeia adulteră – piesă teatrală
- Gânduri pentru zilele ce vin
- Convorbiri spirituale
- Interludiile din Talloires
- Ultimele mărturii
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DUEL EPIGRAMATIC
___________xxx___________
CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Carol Davila - Întemeietorul Serviciului Sanitar Militar
Ministerul Apărării Naționale - Direcția Medicală 1862 - 2007
Carol Davila, pe numele adevărat
Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davilla) (născut 1828, Parma, Italia
şi decedat 24 august 1884 în Bucureşti) a fost medic și farmacist român de
origine franceză, cu studii în Germania şi Franţa. Urmează Facultatea de Medicină
din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. Sosește în România la 13 martie
1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a
ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. Ar fi
trebuit să stea în Valahia doar 3 ani dar a stat până la sfârșitul vieții. A
fost invitat de domnul Barbu Ştirbei, pentru a organiza serviciul sanitar. A
contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A
fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti. În 1860 a
fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe,
care s-a distins apoi în timpul Războiul de Independenţă. Modelează viața
medicală sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În Bucureşti, la
sosire, impresionează pe Vodă Barbu Ştirbei când se prezintă după trei
zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al
doilea domn pe care îl câștigă Davila de partea lui este Alexandru Ioan
Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, îi dă numele Elena
Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina
Elisabeta. Al treilea domn este Carol I, sub a cărui protecție își desăvârșește
în cea mai mare măsură opera. Prima soție, Maria Marsille, fiică de medic
francez (Alphonse Constant Marsille) și de boieroaică româncă, a trăit doar un
an după căsătorie. Ea s-a stins din viață în martie 1860, la nașterea unui
copil. Avea doar 24 de ani. La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana
Racoviţă, nepoata Goleștilor, o frumusețe brunetă, suplă, cu trăsături
nobile. În februarie 1862 se naște primul copil, Alexandru, viitorul
scriitor și om de teatru. Vor urma două fete, Elena, (viitoarea Elena
Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde
a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii. Încă de la sosire
Carol Davila are mari probleme de sănătate. Din cauza primei lui locuințe
întunecoase și umede, de pe cheiul gârlei, Dâmbovița, tânărul face reumatism
și, cu timpul, acesta duce la pareza unui braț pe care-l va ține adesea îndoit
la spate. În 1865, după ce inspectează închisoarea de la Telega și consultă
deopotrivă soldați și pușcăriași, face tifos. În timpul Războiului de
Independenţă din 1877 face un antrax infecțios în regiunea cefii, care
trebuie operat de urgență, are o furunculoză generală și crize de sciatică
care-l fac să umble în baston. Construiește, din aproape în aproape, un sistem
medical care funcționează și organizează serviciul sanitar militar și civil. În
1855 înființează o școală de felceri iar în 1856 o școală secundară
de chirurgie cu program școlar teoretic-liceal și sanitar-militar. Când
adversarii filoruși fac demersuri pentru închiderea școlii, Davila se adresează
guvernului francez, care se obligă să o mențină pe cheltuiala lui. Abia atunci
caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica dă un opis domnesc pentru menținerea
tinerei instituții, pe care Davila o transformă curând în "Școala
națională de medicină și farmacie". După 10 ani, în 1869 înființează
Facultatea de Medicină. Între timp Davila întemeiază învățământul
farmaceutic și pe cel veterinar, fondează numeroase societăți și reviste de
specialitate (între care Asociația medicilor români,Monitorul medical, Gazeta
spitalelor), organizează conferințe medicale și ține prelegeri cu
demonstrații experimentale la Sfântu Sava, înființează, împreună cu
horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, Grădina botanică din București,
introduce concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale. În
1861 creează primul azil de orfane, în care strânge 40 de fetițe din
mahalale, iar la puțin timp înființează și un orfelinat de băieți. Cât timp a
trăit Davila a funcționat și o școală de surdo-muți, cu atelier de tâmplărie și
sculptură. Împreună cu farmacistul Hepites, pune bazele farmaciei române. Tot
ideea lui este introducerea consultațiilor gratuite în spitale, pentru bolnavii
săraci. Stinge în diferite regiuni ale țării epidemii grave, călătorește și
inspectează spitale, participă la Expoziția universală de la Viena din anul
1873 cu un compartiment medical al României, are grijă de copiii orfani.
Pe cheltuiala lui se editează culegerea de poezii populare a lui Vasile
Alecsandri, pe care Davila, mare iubitor de folclor, o dă premiu elevilor și
elevelor din școliile sale. La 4 iunie 1864, se face un prim pas în
recunoașterea oficială a patriotismului "străinului" față de noua lui
țară și, la Camera Deputaților, se propune acordarea cetățeniei române. Totuși,
faptul se împlinește abia după venirea lui Carol printr-un decret-lege semnat
chiar de el, la 31 mai 1868. Datorită lui, serviciul ambulanțelor militare
și al trenurilor sanitare este pregătit din timp și sute de vieți sunt salvate,
iar 13.000 de bolnavi și răniți primesc îngrijiri. Primește decorații și de la
români și de la turci. Principele Carol îi telegrafiaza Elisabetei :Davila
e pretutindeni unde ai nevoie de el. Colegii îl invidiază și, spune dr.
Zaharia Petrescu, fost elev al Școlii de Medicină, îi iartă cu greu
"extrema distincție, eleganța și naturalul manierelor, farmecul
conversației, felul spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și
bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în
Franţa cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor
români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor
războiului. La 5 mai 1874 a fost propus pentru inițiere în
francmasonerie. Davila continuă să muncească cu și mai multă îndârjire,
până la moarte, adică până la 24 august 1884. Face parte din caracterele
mari ale secolului și încercă să formeze caracter și la elevii lui. Elevii săi
sunt trimiși la marile facultăți din Europa și se întorc doctori în
medicină. Devin profesori la facultatea înființată la București. "Ne
recomanda să fim cinstiți și să nu ne lăsăm mituiți." spuneau foștii săi
elevi. Pe cartea sa de vizită nu e scris decât un singur cuvânt: DAVILA. Este
suficient pentru toată lumea. La solicitarea Ministerului de Război,
Constantin Brâncuşi a executat un bust din bronz al generalului Carol Davila,
pentru a fi amplasată în curtea Spitalului Militar Central. Personalitate
complexă, Carol Davila a fost perceput în mod diferit, uneori contradictoriu de
către contemporani. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut, scria despre el, cu
buna sau rea intenţie: „Era un om plăcut, deștept, activ, bun organizator, dar
ambițios și, se zicea, lingușitor. El fusese adus de Știrbei, dar se avu bine
pe rând nu numai cu toți domnitorii: Cuza, Carol, ci cu fiecare ministru, lucru
foarte rău văzut pe vremurile acelea de lupte politice pasionate, neținându-se
socoteală că era străin și avea un scop special în activitatea lui. Zicea că
este fiul natural al lui Franz Lisut și al contesei d'Agout; semăna mult cu cel
dintâi, dar nu e menționat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea
că numele îi vine de la un oraș în Spania (Avila). Era de o violență nespusă și
martiriza strașnic, deși o iubea, pe biata lui nevastă. Când îl apucau
nebuniile, răsturna masa cu tot serviciul, spărgând pahare, sticle, trântea
ușile de tremura casa.” ?!?!?
Ministerul Apararii
Nationale este organul
de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului,
prin care este condusa activitatea in domeniul apararii nationale, potrivit
prevederilor legii si strategiei de securitate nationala, pentru garantarea
suveranitatii, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale a
tarii si democratiei constitutionale. Ministerul Apararii Nationale
raspunde in fata Parlamentului, a Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare
a Tarii pentru modul de aplicare a prevederilor Constitutiei, a celorlalte acte
normative in vigoare, a hotarârilor Guvernului si ale Consiliului Suprem de
Aparare a Tarii, precum si ale tratatelor internationale la care România este
parte, in domeniul sau de activitate. Sediul ministerului este situat în
București, pe strada Izvor, la numărul 110. Deasupra am postat logo-ul şi clădirea instituţiei.
Prin Înaltul
Decret Domnesc nr. 4629/21.08.1862, semnat de Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, a fost instituit Corpul
ofițerilor sanitari ai armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român.
S-a constituit astfel, cu începere din anul 1862, un organism specializat menit
să asigure păstrarea sănătății efectivelor armatei române.Încă de la începuturile ei, medicina militară a
beneficiat de profesionalismul și calitățile generalului de divizie medic dr.
Carol Davila adus în țară de domnitorul Gheorghe Bibescu în anul 1852, care
avea o împătrită responsabilitate: inspector general al serviciului sanitar al
armatei, director al Școlii de Medicină (întemeietorul învățământului
medico-militar și medical superior din țara noastră), inspector al
administrației centrale sanitare și efor al spitalelor. Anul 1853 este
esențial, prin venirea dr. Carol Davila, pentru medicina românească și mai ales
pentru medicina militară. Profesionist, organizator, inițiator, într-un timp
relativ scurt a sistematizat și organizat asistența medicală, a organizat
învățământul medical în etape succesive pornind de la Școala de mică chirurgie
de la Spitalul Oștirii „Mihai Vodă” până la înființarea Facultății de Medicină,
a înființat secția de medicină veterinară, serviciul de ambulanță. A gestionat
epidemii de holeră, dizenterie, tuberculoză, febră tifoidă. 1900 este anul
înființării Societății Științifice a Corpului Sanitar Militar Român și a
Revistei Sanitare Militare. În iulie 1921, are loc primul Congres de Medicină
și Farmacie Militare la Bruxelles, la care România participă cu un raport
asupra organizării Serviciului Militar și a legăturii sale cu Crucea Roșie.
Redau mai jos câteva
repere calendaristice ale instituției medicale militare românești (denumiri
succesive): 
- 6 iunie 1830 - Comitetul doftoricesc coordona atât activitatea serviciului sanitar civil cât și pe cea a serviciului sanitar militar, împreună cu Consiliul medical al țării;
- 1845 – exista Serviciul Sanitar Ostășesc (la conducere în Muntenia - Johann Nepomuk Meyer, în Moldova - Iacob Czihak, Cristian Stanislau);
- 1857 - Serviciul Sanitar Militar (la conducere avea un Inspector General, G-ral. Prof. Carol Davila);
- 21 aug 1862 - Înaltul Decret Domnesc nr. 4629/21.08.1862, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost instituit Corpul ofițerilor sanitari ai armatei, document considerat „actul de naștere” al medicinei militare românești;
- 1883 - Secțiunea Sanitară;
- 1889 - Direcția a IX-a sanitară la conducerea căreia se afla un medic, inspector general, cu titlul de Șef al serviciului sanitar al armatei și un medic inspector, general de brigadă;
- 1892 - Direcția a VI-a sanitară;
- 1922 - Inspectoratul General Sanitar al Armatei;
- 1936 - Direcția sanitară;
- Iunie 1900 ia ființă Societatea științifică a Corpului Sanitar Militar Român;
- 15-20 iulie 1921 are loc primul Congres Internațional de Medicină și Farmacie Militară (Bruxelles);
- 1939 - Inspectoratul General al Serviciului Sanitar Militar;
- 1941 - Inspectoratul General Sanitar;
- 1945 - Direcția Superioară Sanitară - Farmaceutică formată prin contopirea Inspectoratului general sanitar al trupelor de uscat cu Inspectoratul sanitar al aeronauticii și marinei;
- 1946 - Inspectoratul general sanitar al armatei;
- 1 iulie 1947 - Direcția sanitară farmaceutică;
- 1949 - Secretariatul general pentru înzestrarea și administrația armatei se reorganizează în Spatele Armatei, fără direcții, doar cu birouri și secții printre care și Secția sanitară și Secția veterinară;
- 15 iulie 1949 prin reorganizare, secțiile redevin Direcția Sanitară și Farmaceutică;
- 1971 Direcția sanitară și Farmaceutică ia denumirea de Direcția Medicală;
- 1990 - Inspectoratul General Medical;
- 1993 - Direcția Medicală;
- 1999 - Direcția Asistență Medicală;
- 2004 - Direcția Medicală.
Insigna - Cercetașii României - 1929
Între 27 iulie și 8 august 1907 s-a
organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de
tineri în care se promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură,
lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Acesta este
momentul când a luat naştere Cercetăşia, o mişcare care, în scurt
timp, a luat o amploare deosebită în toate regiunile lumii. Cercetăşia a fost
fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în
lucrarea “Scouting for Boys”, scrisă de Baden Powell în 1908. Ideea initială nu
a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci mai degrabă de a
promova nişte idei pentru educarea caracterului aşa-zis “de cercetaş” – pe care
apoi, organizaţii deja existente (ca Boys Brigade, spre exemplu), să le preia
şi să le adapteze programului propriu. Oarecum neaşteptat însă, imediat
dupa aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, grupuri de tineri au început
să se organizeze singuri în patrule, pe baza materialului conceput de Baden
Powel. Astfel, încă de la începuturile sale, o dată cu organizarea primei
patrule, Cercetăşia a fost organizată şi condusă de către tineri. Gheorghe
Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact
cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul
iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români. În 1912
apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca
în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia
Cercetaşii României, recunoscută oficial. În timpul Primului Război
Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului,
fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri,
telegrafişti. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un
monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor. În 1922 Asociaţia Cercetaşii
României devine membru fondator al Organizaţiei Mondiale a Mişcării
Cercetăşeşti. În 1937, anul desfiinţării sale, Organizaţia se afla peste tot
unde era nevoie de ajutorul ei. În urma ordinului de abolire dat de Carol al
II-lea, Asociaţia îşi suspendă orice activitate. Renăscută în 1990, Organizaţia
Naţională „Cercetaşii României“, cea mai mare mişcare neguvernamentală de
tineret din România, se face repede cunoscută atât în ţară cât şi în
străinătate. În 1993, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“ este singura mişcare
cercetăşească din România reprimită în Organizaţia Mondială a Mişcării Scout
care numără în prezent peste 30 milioane de membri activi în 216 ţări şi
teritorii. În România, peste 2500 de membri îşi desfăşoară activitatea în 65
grupuri de cercetași.
Cercetășia este o mișcare internațională de
tineri creată cu scopul de a ajuta tinerii în dezvoltarea lor fizică,
mentală și spirituală, pentru a deveni membri constructivi ai societății. Organizația
Națională "Cercetașii României" (ONCR) este organizația
principală de cercetași din România. Organizația Națională "Cercetașii
României" este coeducațională și este prezentă în peste 50 de
localități. La 1 decembrie 2010 avea un număr de 2,278 membri. Din anul
1993 este membră a Organizației Mondiale a Mișcării Scout. Prima
comunicare asupra cercetășiei a fost făcută de către profesorul
Gheorghe Munteanu Murgoci într-o ședință a Federației Societăților
Sportive din România (FSSR).Prima publicație despre fenomenul
cercetășiei a fost o broșură informativă, editată de către profesorul Gabriel
Giurgea în noiembrie 1913. Acesta a trimis-o către conducerile școlilor
secundare (gimnazii) din țară. Între cele două momente, în vara anului 1913,
inspirați de un articol citit într-o revistă franțuzească, câtiva elevi de la Liceul
“Gheorghe Lazăr” din București (frații Dimăncescu, frații Berindei, Săndel
Bogdan și Ionel Andronescu) formează singuri, fără ajutorul adulților, primele
patrule de cercetași, experimentând cercetășia în Munții Bucegi. In
vara anului 1914, col. adj. Grigore Berindei obține o audiență și prezintă
către membri casei regale cercetășia și organizarea asociației pâna în acel
moment. Obține sprijin și asociația se dezvoltă puternic pâna în anul 1916
(peste 9000 de cercetași, grupați în 34 de legiuni și 56 de
cohorte).
Recunoașterea asociației ca persoană morală este votată de Senat
(20 decembrie 1914) și de Adunarea Deputaților (21 februarie 1915), fiind
publicată în Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915. In zilele de
15-18 martie 1915 se ține la București primul Congres al Comandanților.
Inspirați de către cercetașii din Marea Britanie, aflată în război încă
din 1914 cercetașii români s-au organizat în “Corpul cercetașilor de
război”, fiind încadrați ca sanitari, brancardieri, curieri, telefoniști,
factori poștali și alte specializări.La 1 august 1928 cercetășia este trecută
ca direcție la "Oficiul Național pentru Educație Fizică" (ONEF). De-a lungul anilor,
Asociația "Cercetașii României" va emite un număr mare de însemne
cercetășești. Cea mai importantă distincție a fost "Virtutea
Cercetășescă". Pâna în primăvara anului 1929, cercetașele activau ca
grupuri distincte, încadrate în Marea Legiune a Cercetașilor. La 18 ianuarie
1930 lua ființă Asociația “Cercetașele României”. Cercetașii erau
organizați în patrule. O patrulă era formată din 2 echipe a
câte 3 cercetași. 5 patrule formau o grupă și 3 grupe o centurie.
Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate
cohortele dintr-un județ formau o legiune, mai multe legiuni
un ținut, iar toate legiunile din țară formau Marea Legiune
a Cercetașilor. La sfârșitul celui de al doilea război
mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de
tineret alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și
Uniunea Tineretului Comunist.
- Lupișori: copii cu vârste între 7 și 10 ani
- Temerari: copii și tineri cu vârste între 11 și 14 ani
- Exploratori: tineri cu vârste între 15 și 18 ani
- Seniori: tineri cu vârste între 18 și 24 de ani
- Lideri: adulți cu vârste peste 18 de ani
Iată și câteva dintre legile cercetașului:
- Cercetașul își iubește patria sa, România și pe toți cei care trăiesc in ea
- Cercetașul este loial, își respectă cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă și în faptă
- Cercetașul este util și își ajută semenii în orice situație, este un prieten pentru toți și frate cu toți Cercetașii
- Cercetașul este econom și cumpătat, este îngăduitor cu alții și sever cu sine, își îngrijește corpul și duce o viață sănătoasă
- Cercetașul iubește și ocrotește natura și este bun cu animalele
- Cercetașul își respectă și ascultă părinții, șefii si profesorii și este disciplinat în tot ceea ce face
- Cercetașul este credincios și respectă credința celorlalți
- Cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însuflețire
- Cercetașul iubește învățătura și la rândul său învață și pe alții
- Cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.
Insigna - A.R.B. 25 ani (Asociația Română a Băncilor)
Asociația Română
a Băncilor (ARB)
este una dintre cele mai puternice asociații profesionale din România, care
reprezintă întreaga piață bancară și are sediul
central în București, Aleea Negru Vodă, nr. 4 – 6, bloc C3, sectorul 3. Este
formată din 33 de bănci active ca persoane juridice române sau străine în
sectorul financiar și s-a extins prin includerea a 12 membri afiliați, companii
non-bancare, punând astfel bazele unui parteneriat ce își propune să contribuie
la consolidarea unui mediu de afaceri predictibil, transparent și de încredere
în România. Prioritățile industriei bancare vizează menținerea rolului
sistemului bancar de principal finanțator al economiei României cu asigurarea
stabilității și credibilității sectorului bancar. Asociația Română a Băncilor
are o tradiție de peste 32 de ani și este membră a Federației Bancare Europene
din anul 1991 (cu drepturi depline din 2007), a Consiliului European al
Plăților, a Federației Ipotecare Europene, a Institutului Bancar European,
membru afiliat al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică –
Rețeaua Internațională de Educație Financiară și a 26 de organisme naționale
lucrative privind dezvoltarea și perfecționarea cadrului economic. Pentru
aceasta, comunitatea bancară pune la dispoziție peste 800 de specialiști din
cadrul instituțiilor de credit și membrilor afiliați care participă la cele 24
de comisii tehnice. ARB sprijină un mediu de afaceri
transparent și de încredere în România, parte activă a unei piețe europene
integrate. Misiunea principală a ARB este asigurarea unei platforme eficiente
pentru implicarea comunității bancare în vederea stimulării creșterii economice
durabile, a prosperității societale și a siguranței financiare. Cele mai
importante obiective ale ARB sunt:
Căile
Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de
transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura,
transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este
integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii
paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost
fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al
României a fost deschisă în anul 1854. Prima cale ferată din lume s-a inaugurat
în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi
Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă
pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi
Baziaş.Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru
transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost
administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a
imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în
următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de
pasageri la data de 1 noiembrie 1856. Pe data de 1 septembrie 1865,
compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate
Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În
septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii
ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de
astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti,
Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la
acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost
încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe
faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872,
iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai 1878. Compania națională CFR se
compune din opt Sucursale Regionale de Cale Ferată, cu sedii în
București, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați și Constanța. În
cadrul programului de restrucutrarea a Companiei naționale CFR se are în vedere
o organizare nouă, pe patru regionale, prin desființarea regionalelor CFR
Galați, Constanța, Craiova și Brașov. Sus am postat logo-ul C.F.R. precum
și o modernă și puternică locomotivă realizată de către economia românească.
- Alinierea la dinamica mediului și la prioritățile sistemului bancar european prin eficiență, inovație și competitivitate;
- Contribuția sistemului financiar bancar la prosperitatea economică a societății
- Reprezentarea și comunicarea priorităților industriei financiar-bancare la nivel național și european.
C.F.R. 16 Februarie 1945 - 1960 (Căile Ferate Române)
15 ani de activitate cultural artistică
Set 3 medalii - Apollo Classic - U.I.B.F.F. - România
(Uniunea Internațională a Federațiilor de Bodybuilding și Fitness)
Produsele
de mai sus sunt niște insigne speciale realizate de
compania privată orădeană Alex Sztankovits, ce au fost conferite
participanților și / sau câștigătorilor prima ediție a competiției de culturism
Apollo Classic Internațional, ce s-a
desfășurat la Oradea în data de 28 septembrie 2019. Competiția
a avut loc pe Arena „Antonio Alexe” în
organizarea United Intercontinental Bodybuilding Fitness Federation (UIBFF) şi
clubul Elite GenetX. UIBFF a fost reprezentat de Adrian Lupău, vicepreşedintele
mondial, respectiv de Nagy János – preşedinte pe România, respectiv Csokmai
Tiberiu – vicepreşedinte. În competiţie s-au aflat sportivi din România,
Ungaria, Marea Britanie şi Iordania, care s-au întrecut la mai multe categorii
de vârstă şi greutate, începând cu copiii şi terminând cu seniorii, la feminin
şi masculin. Organizatorii au anunţat premii în valoare de 8.000 de dolari. Câştigătorii categoriilor open au fost recompensaţi cu câte 400 de dolari, în
timp ce un premiu special de 300 de dolari a fost acordat pentru cel mai bun
program liber ales, câştigător fiind britanicul Lewis Riches. Pe lângă premiile
în bani, sportivii de pe podium au fost premiaţi cu medalii şi trofee. Openul
la categoria grea a fost câştigat de Zsolt Sranko, sportiv din Şimleu
Silvaniei.
Culturismul (în limba
engleză body building „construirea corpului”) este sportul
dedicat dezvoltării musculaturii
printr-o combinație de antrenamente cu greutăți, mărirea numărului de
calorii consumate și odihnă. Culturiștii de performanță își etalează
fizicul în fața unei comisii de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe
criterii (masă musculară, înălțime, definire, separare, simetrie,
proporționalitate etc). În România, în perioada 1965-1969, s-au pus bazele culturismului din
punct de vedere teoretic și practic, organizatoric și competițional, anul 1966 marcând
începutul unei noi etape în viața culturismului, când se organizează sub egida
Federației Române de Haltere, primul campionat național la Craiova pentru
juniori și la Cluj-Napoca pentru seniori, atunci pe categorii de
înălțime. La 24 martie 1970, Biroul
Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport a hotărât ca Federația
Română de Haltere să-și schimbe denumirea în Federația Română de Haltere și
Culturism (F.R.H.C.), pe care a menținut-o până în 1989. Anul 1990 marchează
trecerea la cea de a doua etapă în care visul culturiștilor din România se
realizează: crearea la 11 ianuarie a Federației Române de Culturism. Dintre
cei mai cunoscuți sportivi din culturismul românesc
amintesc pe:
- Irina Nicoleta Muntean - 14 medalii la Campionatele Mondiale și Europene, de 3 ori campioană mondială (1998, 2002 și 2009)
- Florina Cernat – de 3 ori campioană mondială la juniori (2004, 2005 și 2006)
- Monica Mureșan Sas – campioană mondială 2003 și campioană europeană 2000
- Petru Ciorbă – campiona mondial 2006
Jetonul - Grădina pariziană - 100 lei
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de
mai sus a fost emis la comanda Grădinii pariziene,
nu se știe din ce localitate, dar care are marcat pe una din fețe valoarea de
100 lei. Sunt de părere că Grădina pariziană era numele unei berării, bodegi,
crâșme sau restaurant iar jetonul se folosea ca mijloc de garanție. Având în
vedere valoarea relativ mare a jetonului aș îndrăzni să cred că el este din
perioada schimbării banilor, ultima vreme a domniei regelui Mihai. În momentul
când un client își comanda meniul el oferea pe lângă contravaloarea acestuia și
o sută de lei, primind pe lângă meniu și un exemplar al acestui jeton. După
consumație el își preda toată vesela folosită și jetonul primindu-și înapoi
suta de lei. Astfel se manifesta o grijă sporită pentru veselă._____________ooOoo_____________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Inventator și om de știință fizician sârb
Nicola Tesla, a trăit între anii 1856 - 1943
Două detalii vignetă de pe felicitări franceze
%20-%20Copy.png)
con_dorul@yahoo.com
%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy%20-%20Copy.jpg)
MOUSAIOS - 08.04.2024
