INFO NUMIS MONDO - 163

1.  În anul 2025 Banca Națională a statului insular Bahamas din Oceanul Atlantic, a pus în circulație o nouă bancnotă de 1 dolar, care prezintă mai multe elemente de securitate pentru a împiedica contrafacerea acesteia.

 

Pe aversul acesteia este reprezentat chipul lui Linden O. Pindling, om politic și prim-ministru al guvernului statului.

 

Sir Lynden Oscar Pindling (22 martie 1930 – 26 august 2000) a fost un politician bahamian considerat de unii „Părintele națiunii”, conducând statul spre guvernarea majorității și independența. A fost primul premier de culoare al Coloniei Insulelor Bahamas între 1967 și 1969 și prim ministru al Bahamas între 1969 și 1992. A fost liderul Partidului Liberal Progresist din 1956 până în 1997, când a demisionat din viața publică în urma unui scandal. după cursurile generale a studiat la King’s College, Universitatea din Londra (1948–1952), unde a obținut o diplomă în drept. Pindling a condus Bahamas spre independență față de Marea Britanie, pe 10 iulie 1973. Sir Lynden și-a petrecut o mare parte din timp lucrând pentru a îmbunătăți reputația țării sale, dar a devenit vulnerabil la acuzațiile de corupție în 1984, când o comisie oficială înființată pentru a investiga traficul de droguri din Bahamas a descoperit dovezi ample de corupție oficială în cabinetul său și în poliția din Bahamas. Comisia l-a absolvit în cele din urmă pe Sir Lynden de orice faptă ilegală, dar a declarat că el și soția sa aveau cel puțin 3,5 milioane de dolari în depozite bancare care nu puteau fi justificate. La procesul lui Lehder din 1987, procurorii au acuzat că el și alți traficanți de droguri au plătit cel puțin 5 milioane de dolari către Pindling pentru permisiunea de a folosi Bahamas ca punct de transport pentru cocaină și marijuana destinate Statelor Unite. În 2006, Aeroportul Internațional Nasau a fost redenumit Aeroportul Internațional Lynden Pindling în onoarea sa. 
2.  Bancnota suvenir de 0 Euro, cu reprezentarea Catedralei Unirii din municipiul Alba Iulia este realizată în una din imprimeriile acreditate de către Banca Centrală Europeană, având caracteristici de securitate similare bancnotelor reale și un design unic, atrăgător, asemănător, dar nu confundabil cu acestea. Proiectul de promovarea a obiectivelor turistice și marilor conducători, renumiți în întreaga lume este o inițiativă, marcă înregistrată apărută în Franța în anul 2015. De-a lungul timpului, pe aceste bancnote suvenir au apărut celebrele obiective precum: Sagrada Familia (Barcelona, Spania), Domul din Köln (Germania), Castelele de pe Valea Loarei, Poarta Brandenburg (Berlin, Germania), Arcul de Triumf (Paris, Franța). În România, mai sunt și alte obiective care apar pe celebrele bancnote: Cetatea de scaun a Sucevei, Palatul Culturii din Iași, Arcul de Triumf din București, Masivul Bucegi, Castelul Carei, etc  

 

Aici prezint bancnota suvenir de 0 euro – ce reprezintă un important monument istorice, de cultură și arhitectură din municipiul Alba Iuilia. Este vorba despre Catedrala Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Dacă pe revers sunt prezentate importante monumente europene de cultură și arhitectură (Sagrada Familia – Spania, Colosseumul – Italia, Poarta Brandenmburg – Germania și Turnul Eiffel - Paris) pe avers este reprezentată Catedrala Unirii din Alba Iulia. Această bancnotă e fost emisă într-un tiraj de 11000 de exemplare.

 

Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba Iulia este o unitate ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în Alba Iulia şi cu jurisdicţie canonică în judeţele Alba şi Mureş. Arhiepiscopia de Alba Iulia este urmaşa primei Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, înfiinţată de Mihai Viteazu în capitala în care a ales să domnească în calitate de Domn al Ţărilor Române Unite. A fost construită între anii 1921-1922 cu prilejul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, eveniment care a avut loc la 15 octombrie 1922. Acest act a fost supranumit „Întabularea Transilvaniei pe România”, iar biserica „Catedrala Încoronării”. Se consfinţea astfel, actul istoric de la 1 Decembrie 1918 când aici, prin voinţa poporului român, s-a făurit România Mare. Întregul ansamblu, Catedrala şi clădirile aferente, s-a ridicat în partea de vest a Cetăţii Alba Iulia, străvechiul Apulum roman, sau Bălgradul evului mediu, pe locul vechiului corp de gardă şi în vecinătatea Platoului romanilor. Construcţia a fost concepută ca şi o continuare a aşezământului mitropolitan bălgrădean, numit de către Nicolae Iorga „cel mai trainic şi mai de folos aşezământ al românilor de peste munţi”, aşezământ la care voievodul Mihai Viteazul a ridicat în anul 1597 o biserică din zid. Din nefericire aşezământul a fost demolat în anii 1713-1714 de către Habsburgi, cu prilejul refacerii cetăţii în forma actuală, iar cu materialele recuperate s-a construit biserica din cartierul Maieri, lângă gară. Pe locul vechii Mitropolii este ridicată acum în partea de sud-est a cetăţii o biserică memorială din lemn.Din punct de vedere arhitectonic, întreaga construcţie – Catedrala şi clădirile înconjurătoare – se integrează în mişcarea realistă iniţiată la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul veacului XX de către un grup de arhitecţi români în frunte cu Ion Mincu şi Petre Antonescu. Ei stăruiau pentru reîntoarcerea la formele tradiţionale româneşti. Construcţia este o sinteză de elemente arhitectonice şi decorative din timpul domnitorilor munteni Matei Basarab şi Sfântul Constantin Brâncoveanu, simbolizând unitatea poporului român înfăptuită pentru prima dată de către Mihai Viteazul la anul 1600. Planul Catedralei este cel al Bisericii Domneşti din Târgovişte, cruce greacă înscrisă, şi aparţine arhitectului Victor Gh. Ştefănescu. Cu efectuarea lucrărilor a fost încredinţat inginerul Tiberiu Eremie. Ansamblul dreptunghiular ce înconjoară Catedrala este alcătuit din două pavilioane mari la est, unde se găsesc reşedinţa şi administraţia Arhiepiscopiei şi două pavilioane mici în partea de vest – încadrând clopotniţa înaltă de 58 m – în care se află administraţia şi personalul deservent al Catedralei. Pavilioanele sunt legate între ele prin galerii susţinute de coloane şi arcade duble, aducând cu cerdacurile aşezămintelor mănăstireşti. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari sprijinite pe coloane cu capiteluri. Deasupra portalului, decorat cu motive tradiţionale, se află, lucrate în mozaic de către pictorul Ion Norocea, icoanele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar de o parte şi de alta a intrării, icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi ale împăraţilor biblici David şi Solomon. În nişele pridvorului sunt fixate patru plăci din marmură cu inscripţii comemorative ce ne aduc aminte de patru evenimente importante: 1. Tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament de către Mitropolitul Simion Ştefan la 1648; 2. Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul; 3. Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan, din anul 1785; 4. Refacerea unităţii spirituale şi bisericeşti a românilor în anul 1948. În pronaos sunt portretele voievodului Mihai Viteazul şi al Doamnei Stanca. Naosul, impunător prin înălţimea sa, este dominat de cupola susţinută de patru stâlpi octogonali îmbrăcaţi în plăci de marmură de Moneasa. Interiorul este împodobit cu pictură în frescă executată după vechea tradiţie iconografică de către pictorul Costin Petrescu şi ucenicii săi. La intrare sunt portretele votive ale regelui Ferdinand şi reginei Maria. Iconostasul din lemn de stejar a fost lucrat de maestrul C.M. Babic, iar icoanele de pe el pictate de către Ion Norocea. De o parte şi de alta a iconostasului sunt aşezate icoanele Sfinţilor Ierarhi transilvăneni Ilie Iorest (1640-1642) şi Sava Brancovici (1656-1683), precum şi ale Cuvioşilor Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi Sfântul Mucenic Nicolae Oprea de la Sălişte. Hramul Catedralei este „Preasfânta Treime” şi „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Biserica este Catedrală episcopală din anul 1975, când s-a reînfiinţat Episcopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, iar în anul 1998 a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie. Catedrala rămâne, în acelaşi timp, simbol şi monument al unităţii noastre naţionale, precum şi loc sfânt de pelerinaj. În pozele prezentate mai sus se prezintă Clopotniţa şi clădirea propriu-zisă a Catedralei Arhiepiscopale Alba Iulia, precum şi stema oraşului.
3.  În anul 2025 Banca Națională a statului insular sud asiatic Banglades a pus în circulație o nouă bancnotă de 20 taka care prezintă mai multe elemente de securitate pentru a împiedica contrafacerea acesteia.

 

Pe aversul acesteia este reprezentat Templul Kantajew din localitatea Dinajpur iar pe revers se prezintă Mănăstirea budistă Somapura Mahavihara din localitatea Naoga.

 

Templul Kantajew, cunoscut în mod obișnuit și sub numele de Templul Kantaji este un templu hindus situat în localitatea Dinajpur, Bangladesh. Templul este un edificiu religios care datează din secolul al XVIII-lea. Templul aparține religiei hinduse Kanta sau Krishna. Acest templu este dedicat lui Krishna și soției sale, Rukmini. Construit de Maharaja Pran Nath, construcția sa a început în 1704 d.Hr. și s-a încheiat în timpul domniei fiului său, Raja Ramnath, în 1722 d.Hr. Este un exemplu de arhitectură din teracotă de Bangladesh și a avut cândva nouă turle, dar toate au fost distruse de un cutremur care a avut loc în 1897. Trăsăturile caracteristice ale construcțiilor sunt cele patru arcade centrale, late și cu mai multe cuspide, suprafața tencuită a pereților cu panouri dreptunghiulare și pătrate imense, proeminența arcadei centrale și a mihirabului central prin mărirea ușoară și amplasarea acestuia într-un fronton proiectat în direcțiile exterioare, utilizarea turelelor ornamentale de o parte și de alta a frontonului, deschiderile semi-octogonale ale mirirabului, deschiderea arcadei sub semicrometrice, lucrările de muqarne persane în stuc din interiorul semicrometricelor peste arcadele de intrare și nișele mihrabului, conturul bulbos al cupolelor cu gâturi construite, cupole pe tamburi octogonali cu ornamente în formă de lotus și kalasa ca elemente de încoronare, pandantivii rotundi pentru a constitui faza de tranziție pentru cupole și turnurile de colț cu mai multe fețe care se ridică deasupra parapetelor orizontale cu merlete.

 

Somapura Mahavihara cunoscută și sub numele de Paharpur Buddhist Vihara este o importantă mănăstire budistă (mahavihara) din Paharpur, Badalgachhi, Naogaonm Bangladesh. Se numără printre cele mai cunoscute vihara budiste din subcontinentul indian și este unul dintre cele mai importante situri arheologice din țară, arondat Patrimoniului UNESCO în anul 1985. Săpăturile de la Paharpur și descoperirea sigiliilor purtând inscripția Shri-Somapure-Shri-Dharmapaladeva-Mahavihariyarya-bhiksu-sangghasya au identificat Somapura Mahavihara ca fiind construită de al doilea rege din dinastia  Pala, Dharmapala ( circa 781–821). Alte surse îl dau ca și constructor pe urmașul lui Dharmapala – Devapala ( circa 810–850). Este consemnat că mănăstirea a fost reparată în timpul domniei lui Mahipala ( circa 995–1043 d.Hr.). Se știe că mulți călugări tibetani au vizitat Somapura între secolele al IX-lea și al XII-lea. După secolul al XII-lea măreția acestei mănăstiri a început să decadă intrând ușor-ușor în ruină. Structura pătratunghiulară este formată din 177 de celule și o stupă budistă tradițională în centru. Camerele erau folosite de călugări pentru cazare și meditație. Pe lângă numărul mare de stupe și altare de diferite dimensiuni și forme, în acest sit au fost descoperite plăci de teracotă, sculpturi în piatră, inscripții, monede, ceramică etc. Mănăstirea se întindea pe o suprafață de 11 hectare (27 acri). Scopul structurii centrale din mijlocul curții a rămas nerezolvat de la descoperirea sa. Prin urmare, majoritatea dezbaterilor generate până acum despre arhitectura Sompur Mahavihara s-au concentrat pe identificarea suprastructurii lipsă. Motivul poate fi multiplu, dar cel mai important este indisponibilitatea unei cantități substanțiale de resurse directe, inclusiv a unei documentații arhitecturale cuprinzătoare, la dispoziția cercetătorilor. Există diferite argumente cu privire la punctul culminant al structurii centrale a Sompur Mahavihara. Prin urmare, majoritatea lucrărilor realizate până în prezent se bazează în principal pe descoperirile săpăturilor arheologice și pe studierea artefactelor din perspectiva arheologică. Operele de artă din teracotă din sit au suferit daune grave ca urmare a „lipsei de întreținere adecvată, a lipsei de forță de muncă, a constrângerilor financiare și a ploilor abundente, iar principala problemă este corupția din Bangladesh. În plus, drenajul deficitar al apei, însoțit de niveluri ridicate de salinitate în soluri, a contribuit la degradarea sculpturilor din teracotă. Alte amenințări includ vegetația necontrolată, vandalismul, condițiile climatice și încălcarea proprietății publice și ocuparea acesteia.

4.  Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

 

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 27 octombrie 2007 prin care se popularizează Farul Punta Negra (Murcia).

Farul Tosa de Mar este un far situat în orașul Tosa de Mar, la capătul sudic al regiunii Costa Brava, provincia Girona, comunitatea autonomă Catalonia, Spania. Este clasificat drept sit de interes cultural și este  administrat de autoritatea portuară Barcelona. În fiecare seară Farul din Tossa se luminează pentru a ghida naveșe care se apropie de Costa Brava. Acest far, situat în cel mai înalt punct al Capului Tossa, merită vizitat, deoarece găzduiește Centrul de Interpretare a Farurilor Mediteraneene. Tossa de Mar este un municipiu din Girona și aparține Zonei Naturale Masivul Cadiretes, pe care o putem vizita într-o plimbare relaxantă sau parcurgând unul dintre traseele de mountain bike oferite. Acest oraș este înconjurat de o zonă de coastă cu numeroase plaje perfecte pentru înot, așa că putem profita de zilele călduroase pentru a ne răcori. Dar, fără îndoială, gastronomia orașului Tossa de Mar este o necesitate, cu preparate tipice locale. Farul a fost construit în anul 1917 și constă într-un turn înalt de 10 metri, în vârful căruia se află propriul sistem de iluminat al farului. La 70 de metri deasupra nivelului mării, această clădire se ridică la doar câțiva metri de faleza care o separă de Marea Mediterană. Dispunerea dreptunghiulară și conservarea excelentă fac din Farul Tossa punctul culminant al Vila Vella de Tossa sau, cu alte cuvinte, centrul istoric medieval al acestui oraș din Girona. Farul a servit drept ghizi pentru navigatori și marinari, oferindu-le lumina care le-a permis să găsească drumul spre casă, să observe coasta și să evite pericolele. Aceste clădiri maiestuoase au atras întotdeauna atenția oricui le-a văzut, motiv pentru care Centrul de Interpretare a Farurilor Mediteraneene a creat acest spațiu educațional care permite vizitatorilor să descopere fiecare detaliu despre ele. Acest spațiu cultural și recreativ este unul dintre cele mai interesante de pe Costa Brava, iar amplasarea sa privilegiată l-a transformat într-unul dintre cele mai vizitate din ultimii ani.  Muzeul prezintă aspecte relevante ale tehnologiei și construcției farurilor, precum și istoria și evoluția lor. De asemenea, puteți afla direct despre viața paznicilor de far care au locuit acolo, primele semne de incendiu și chiar despre filmele care au prezentat această clădire unică. Informațiile prezentate aici sunt disponibile în mai multe limbi. Centrul de Interpretare a Farurilor Mediteraneene dispune de un bar cu terasă și platformă de vizionare care oferă priveliști spectaculoase asupra coastei și un magazin de unde puteți cumpăra suveniruri.
5. În 1859, Franța, la momentul respectiv imperiu sub Napoleon al III-lea, ocupă Saigonul (azi Ho Chi Minh), iar în următorii ani alte câteva teritorii din sudul Vietnamului, grupate în 1871 sub denumirea de Cochinchina Franceză. Pentru acest teritoriu, în care circulau monedele peso si vechii reali din Mexic (monede mari, de argint de aproximativ 27 gr), dar și monede mici, turnate din aliaje de cupru, zinc, plumb sau fier, cu orificiu central pătrat, similare celor chinezești numite cash, folosite mai mult înșirate pe o sfoară și cântărite, autoritățile franceze introduc un sistem monetar în care 1 piastre = 100 centimes, iar 1 centime = 5 sapeque. 

Denumirea de piastru, întâlnită oficial pentru mai multe monede din zona arabă din jurul Mediteranei și neoficial pentru multe alte monede, provine tot de la coloanele - pilaștri de pe monedele coloniale spaniole, iar sapeque este varianta franceză pentru cash, provenind din limba malay. Primele monede de 1 sapeque sunt transformate dintr-un milion de monede franceze de 1 centime 1875, care primesc o gaură centrală la arsenalul din Saigon, dar prost primite de populație. Din 1879 începe emiterea la monetăria din Paris, în gravura lui Jean Auguste Barre, monedelor care poartă numele coloniei Cochichine Francaise. 

Monedele de 2 sapeque, cele mai mici, păstrează modelul monedelor tip cash, cu orificiu pătrat, valoarea fiind scrisă doar cu caractere chineze: 2 dongs, iar cele de 1 centime asemănătoare cu cele de 10 centimes din Franța devenită în 1870 republică, din cupru, cu o greutate de 10 grame, dar cu un design propriu alăturând caracterele latine celor chineze. Din 1887 Cochinchina este inclusă în colonia Indochina Franceză, alături de provinciile vietnameze Annam și Tonkin, Cambodia, ulterior anexându-se și Laos și teritoriul chinez Guangzhouwan.  Experiența monetară din Cochinchina este folosită, primele emisiuni ale monedelor noii colonii, oficial Uniunea Indochina, iar în ultimii ani Federația Indochina, înlocuind doar denumirea Cochinchina cu noua denumire. Ocupată în timpul celui de-al doilea război mondial de trupele japoneze, Indochina nu a mai revenit complet în control francez, în 1954 istoria coloniei franceze încheindu-se.

6.  Bancnota prezentată aici este o piesă comemorativă cu valoarea de 80 de ruble emisă de Banca Națională a statului est-european Belarus pentru a 80 de ani de la atacul furibund al Germaniei fasciste asupra Cetății Brest. 

Astăzi în cetate este situat Complexul Memorial al Eroilor, ea devenind simbolul al statorniciei, vitejiei și curajului. Soldații din garnizoana Brest și familiile lor au dat dovadă de o tărie de caracter și de un curaj excepționale. Complexul memorial ”Cetatea-erou Brest” a fost deschis oficial în septembrie 1971. Pe parcursul deceniilor, forturile, cazărmile și alte structuri ale memorialului au fost reconstruite de mai multe ori, a avut loc muzeificarea lor treptată, iar ansamblul memorialului a fost completat cu noi obiecte care subliniază eroismul și prețul păcii. Astăzi, complexul combină locurile de luptă, ruinele, structurile conservate ale cetății, compoziții sculpturale și expoziții muzeale: Muzeul Apărării Cetății Brest (1956), „Muzeul Războiului - Teritoriul Păcii” (2014), „Cronica Cetății Brest” (2019), „Apărarea Cetății de Est” (2020). În cadrul filialei „Muzeul Fortului 5” - expoziția „Fortul nr. 5 al Cetății Brest” (2021). Inima memorialului este Piața Ceremoniilor, unde se află obeliscul de 100 de metri „Baioneta”, vizibil din orice colț al orașului. 

În apropiere se află sculptura „Eroii”, care reprezentă un soldat care apără steagul, și monumentul „Setea” - figura unui luptător care întinde mâna după apă, simbolizând suferința apărătorilor, privați de apă în timpul asediului. Flacăra veșnică, aprinsă în 1971, arde la poalele monumentului principal, iar 200 de lespezi cu numele morților formează cimitirul memorial. Aici odihnesc rămășițele a 1048 de persoane - reprezentanți ai mai mult de 30 de naționalități care au luptat în cetate. Cetatea Brest este un îndemn la a spune adevărul despre război, despre cei care au înfruntat moartea de dragul viitorului. 

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O ZICERE DIN POPOR

- JANET NICĂ - 

OSTROVENI / DOLJ 

O EPIGRAMĂ PRORIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.  

Mihai Eminescu 175 ani - 2025

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române. Ca fin observator și analist politic și social, prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Deasupra am aplicat o fotografie a lui Mihai Eminescu la 1870 și dedesubt câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el și realizări ale artiștilor lumii dedicate marelui poet:

• Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
• Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei. 
• Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
• Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine. Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege.
• Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
• Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
• Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică.
• De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
• Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
• Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată.
• A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare…
• Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
• Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
• A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele "Basarab" şi "Basarabeni" există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.
• Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.
• Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare...
• Când vedem dar pe "patrioţi" cumulând câte 5-6 însărcinări publice asupra lor, putem fi de mai înainte siguri că nu-şi îndeplinesc nici una cum se cade.
• Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.
• Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.
• Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
• Măsura patriotismului va fi dată de faptele pe care vom avea ocazia de a împlini în viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei, pe care individul şi le alege după plac.
• Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are, iar cel sărac este întotdeauna sclav.
• Fără îndoială există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul şi modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.
• Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.
• Ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e laşitatea.
• Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierahiei meritului.
• Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întamplă.
• Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii.
• Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere.
• Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.
• Inimă foarte caldă şi minte foarte rece se cer de la un patriot.

Erwin Schaffer

Erwin Schaffer a fost pasionat numismat care s-a născut în localitatea Guttenbrunn, azi Zăbrani, județul Arad, la data de 12 iulie 1939 și a decedat la data de 8 iulie 2022, din anul 1976 el locuind în Germania. Pe lângă obligațiile profesionale, interesul pentru numismatica modernă a României a fost mereu prezent. Aceasta reiese din colaborarea sa la “Krause & Mishler”drept consultant, și apartenența ca membru în Societatea Numismatică Română București, în Societatea Numismatică  a Banatului Timișan și în Gesellschaft fur Internaționale Geldgeschichte (Societatea pentru istoria internațională a banilor), Frankfurt/Main. În ultimii s-a ocupat în mod intensiv cu domeniul, până în prezent, mai puțin cercetat al banilor de necesitate, jetoane, fise și mărci, călăuză pentru colecționarii și cercetătorii care se ocupă cu numismatica românească.

Chei de os (masonice)

Produsele de mai sus sunt piese masonice cunoscute ca și chei din os, care se foloseau probabil la încuierea – descuierea unor casete, cutiuțe sau sertărașe care conțineau diverse valori. Dimensiunile lor sunt cuprinse între 2,2 și 7,7 milimetri și ele pot fi admirate în colecția Muzeului Național Bruckenthal – Muzeul de Istorie Sibiu. Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume: ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite. SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL, după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii. COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi. MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

 

Set 2 insigne pionierești - Tot înainte

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe  Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia."Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni.  In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.  Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic până sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. 

In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea) 

Mărturie de botez - Stansilav E. Voineascu născut la 14 iulie 19825 

botezat de Ermil și Odette Pangratti la 4 aprilie 1926

Botezat în Isus Christos

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferă copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Ermil Pangratti si soția sa Odette sunt nașii lui Stanislav E. Voinescu., născut 4 Iulie 1925. Botezul a fost în data de 4 Aprilie 1926. Ermil Pangratti Una dintre personalitățile remarcabile ale tehnicii și culturii din țara noastră. Ermil A. Pangrati (n. 21 iulie 1864, Iași, Principatele Unite Române – d. 19 septembrie 1931, București, România) a fost un inginer, matematician și profesor universitar român, ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (1912). Nu am identificat fiul cui este Stanislav, fiind totuși botezat de Ermil Pangratti, ma gândesc ca nu se bătea o astfel de mărturie a botezului dacă nu făcea parte dintr-o familie importantă a vremii.

Olimpicii mici - martie 2021

Micii Olimpici este numele unui concurs și reviste ce se adresează preşcolarilor şi elevilor din clasele primare din învăţământul privat sau de stat. Subiectele pentru elevii de la clasele primare sunt de tip grilă, se regăsesc în revista cu acelaşi nume şi au un caracter jucăuş şi distractiv. Subiectele pentru preşcolari sunt redactate pe baza unor imagini jucăuşe şi distractive. Elevii sunt răsplătiți la fiecare etapă pentru efortul depus cu diplome, cadouri de participare și medalii. Formarea bazelor și aptitudinilor digitale pentru generațiile tinere se consolidează prin intermediul concursurilor online, dar mai ales și prin restul activităților creative pe care noi le oferim în momentul înscrierii în concurs. Se dorește ca Micii Olimpici să fie comunitatea în care părinții, cadrele didactice, preșcolarii și elevii să aibă toate instrumentele necesare pentru desfășurarea concursurilor și activităților extra curriculare. Misiunea asumată de către organizatorii acestui concurs este:      

• Dezvoltarea aptitudinilor digitale pentru preșcolari și elevi prin joc și învățare este principalul nostru motor de funcționare.
• Formarea unei viitoare generație educată prin mijloace digitale, care prin testarea cunoștințelor într-o modalitate modernă și creativă pune bazele specialiștilor de mâine.

_______________ooOoo_______________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE

Acțiune de lei 500 la purtător - 13 noiembrie 1922

Societatea anonimă FORESTIERA BAIA - Iași

Două detalii vignetă de pe felicitări franceze 

MOUSAIOS - 17.10.2025