Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și
arhitectură din localitatea poloneză JABLONOWO POMORSKIE,
denumire germană GOSSLERSHAUSEN, județul BRODNIKA,
voievodatul KUIAVIA ȘI POMERANIA, din vremuri de uitate,
câteva trimiteri poștale ilustrate, dar și o insignă, monedă și
medalie locale.
Primăria
Castelul
Castelul și Strada Superioară
Castelul și Biserica catolică
Fabrica de lapte și moara
Biserica evanghelică și Casa parohială
Biserica catolică
Poșta și o clădire a căii ferate
Strada Superioară
Stabilimentul Schultz
Strada Gării
Școala
Centrala electrică și Strada Gării
Gara
Trimiteri poștale
Arhitectură locală
Insignă locală
Monedă locală
Medalie locală
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
UN CAREU
DEFINIȚII REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE
POTRIVITE ȘI ATRIBUITE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_____________xxx_____________
O PLACHETĂ,
O INSIGNĂ ȘI CÂTEVA
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu,
MEDALIA, poți citi în articolul “Le
Havre – Franța”.
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din
materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă,
pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri
grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o
asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club,
de identificare localitate, de identificare societate comercială, de
identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare
asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări
sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ
al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară,
care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau
inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de
orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi.
Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are
originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din
metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din
latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni
(medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).
Domnitorul român - Bogdan I - 50 euro cent
Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul (1307 - 1367) a fost voievod al
Maramureșului și domn al Moldovei. El este privit drept întemeietorul
țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Conform
Letopisețului de la Putna perioada domniei sale a fost de patru ani (1363 -
1367). Inițial el a fost voievod al Maramureșului (1330 – 1342 și 1355 - 1359).
Din cauza unor fricțiuni și neînțelegeri cu regii Ungariei și alți boieri
autohtoni și nereușind să adune aliați împotriva regelui, fiind părăsit și de
nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova. Data
plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și cum anume nu se știe cu
certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și
înainte de 2 februarie 1365. Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I
a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc,
în Maramureș. Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe
Bogdan I la supunere nu au izbutit, iar acesta, învingător asupra oștilor
maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După
el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania.
Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată
de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar
ulterior i-a purtat numele, Bogdana, adică a lui Bogdan. Piatra
funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a
fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare în data de 27 ianuarie 1480.
B.I.R. - Banca Internațională a Religiilor
România 5 ani 1994 - 1999
Medalia de mai sus s-a realizat de către firma S.C.Tekart Trading S.R.L. în luna 1999 pentru a
celebra existența de 5 ani a Băncii
internaționale a religiilor (B.I.R.). Ea are forma rotundă cu diametrul de
38,2 milimetri și cântărește 27,5 grame. Ea este confecționată din argint cu
titlul de 92,5% stabilit de Banca Națională a României.Banca
Internațională a Religiilor (B.I.R.) a fost o bancă din România, falimentată
în anul 2000. În anul 2004, raportul comun al celor două comisii de
abuzuri ale Parlamentului României au concluzionat ca devalizarea BIR este
rodul „unei acțiuni de crimă organizată și corupție institutionalizață”, pusă
la cale de „un grup de interese constituit din mai multe persoane, printre care
avocații Arin Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu, Flavius Baias și alții,
împreună cu persoane din conducerea Bancii Naționale a României, Emil Iota
Ghizari, Mihai Bogza și alții”, precum și cu „complicitatea unor magistrați de
la diferite instanțe”. În perioada
1999-2001, șeful Direcției Juridice a băncii a fost Șandru Ion, fost șef al
oficiul juridic al Securității și mai apoi al Serviciulu Român de
Informații, om de încredere al numărului 2 din S.R.I. Mircea Gheordunescu, care
la rândul sau se ocupa de relațiile externe ale serviciilor secrete românești,
inițiind o strânsă colaborare și prietenie cu serviciul secret israeleian –
Mossad. La constituirea capitalului acestei bănci românesti au contribuit
Mitropoliile Olteniei si Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal,
Muftiatul de la Constanța, Casa Regala din Arabia Saudită, S.N.C.F.R, și alte
societăți românești. În mai 2007 Direcția Națională Anticorupție a
decis scoaterea de sub acuzare a celor 14 persoane implicate în lichidarea
Băncii Internaționale a Religiilor, procurorii apreciind ca nu sunt probe. Prejudiciul
total a fost de 70 milioane de euro, sumă la care a pus umărul, printre alții,
și Dinel Staicu, cu un credit nerambursat de 500 miliarde lei vechi. Placheta - Agenția Națională Antidrog
Ministerul Administrației și Internelor - România
Misiunea Agenţiei Naţionale Antidrog este de a elabora, coordona,
evalua şi monitoriza, la nivel naţional, politicile în domeniul prevenirii şi
combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi în domeniul
asistenţei integrate a consumatorilor, politici aplicate de către instituţiile
cu atribuţii în domeniu. Aceasta își propune să fie
o instituţie de referinţă, pe plan naţional şi internaţional, în domeniul
antidrog, să promoveze un sistem coerent de asistenţă, prevenire şi combatere,
prin elaborarea de documente programatice adaptate fenomenului. Agenţia Naţională Antidrog pune în centrul activităţilor sale următoarele valori: comunitatea, țara, credința, familia și prietenii. Principiile după care se ghidează
agenția sunt:
- Prioritatea – Problematica prevenirii şi combaterii
traficului şi consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate
de către Guvernul României.
- Continuitatea – Activităţile desfăşurate pentru reducerea
cererii şi ofertei de droguri au caracter permanent și se bazează pe experienţa
anterioară.
- Abordarea globală, unitară, multidisciplinară şi
echilibrată – Măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie
să se încadreze în concepţia internaţională de combatere a fenomenului.
- Coordonarea – Pentru asigurarea unei abordări unitare cu
privire la fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei
de droguri trebuie coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice,
cu respectarea autonomiei funcţionale.
- Cooperarea – Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit
de droguri are la bază cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional
cât şi internaţional.
- Legalitatea – Întreaga activitate de reducere a cererii şi
ofertei de droguri se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi
ale legislaţiei naţionale în materie, precum şi a prevederilor specifice din
tratatele internaţionale la care România este parte.
- Deschiderea instituţională – Prin creşterea gradului de
sensibilizare şi conştientizare a populaţiei asupra pericolului reprezentat de
creşterea consumului de droguri, urmărim implicarea societăţii civile în
programele şi proiectele de prevenire. Pe de altă parte, promovăm cooperarea
inter-instituţională, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
- Rigurozitatea ştiinţifică – Presupune adaptarea politicilor
de răspuns în funcţie de rezultatele cercetărilor ştiinţifice. O abordare
deschisă, fără idei preconcepute, pornind de la concluzii ştiinţific
fundamentate reprezintă factorul decisiv în găsirea soluţiilor instituţionale.
- Umanismul – Respectarea demnităţii umane pentru cei cu
comportamente dependente (droguri, alcool, tutun, altele) conduce la
înţelegerea complexităţii şi a relevanţei fiecărui istoric individual, familial
şi social.
- Specificitatea – Perceperea realităţilor şi fenomenelor este
mai bine simţită pe plan local, iar construirea politicilor de răspuns trebuie
să pornească de la necesităţile specifice fiecărei zone, implicând potenţialul
local pentru atingerea obiectivelor propuse.
Insignă - membru al Organizației de pionieri
Organizația
Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă
școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei
și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul
celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii
României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost
încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie
1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și
stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci
Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de
pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată
Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor
a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al
Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din
aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației
Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere
proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul
Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc
prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate
principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de
pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației
Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea
2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica
Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație
revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților
de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să
cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să
participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia."Organizația
Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei
și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica
Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să
cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei
muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și
bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în
construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea
într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu,
...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă
angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să
cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al)
organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari
s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a
fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată
noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al
copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective.
Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”,
„Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe
genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate
fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Primii care au avut
ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au
fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de
Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au
fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti
fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri
specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt
ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani,
"Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine,
"Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni
membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si
adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii
Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au
numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni
Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre
deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel
cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se
esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a
partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si
amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult
mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect
fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat
fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter
obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii
patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o
cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria,
stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de
grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese
exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea
definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate
accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de
"conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.),
ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta
si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor,
taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice
prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele
leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice
alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune,
dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai
fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si
majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin
Hentea)
Tabăra de karate - schi 2023 - After School Karate
Produsul medalistic de mai sus este o medalie specială realizată de compania
privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită copiilor participanți
la Tabăra de karate – schi 2023 în
programul After School.Karate-dō este o artă marțială japoneză (sport) în care se utilizează
lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi, precum și blocaje,
secerări, prize și proiectări. Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat
chinezul gichin Funakoshi (1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922
când a sosit în Japonia la Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai
multe demonstrații și prelegeri. Există numeroase stiluri de karate, diferite
prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc:
Chito-ryu, Goju-ryu, Hon-Do- ryu, Isshinryu, Kyokushin, Shaolin, Shito-ryu,
Shotokan, Fudokan, Tameshiwari, Wado-ryu, World Oyama Karate și
altele. Practicantul de karate se
numește karateka (kara-te
ka). În funcție de nivelul de pregătire,în urma unui examen,
practicantului i se acordă grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10
la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la
10) se numesc dan. Fiecărui grad îi corespunde o centură de o anumită culoare.
Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de
bază sunt albă, galbenă, portocalie(rosie) aka , verde, albastră, maro
(pentru kyu), neagră, pentru dan, cu un număr de trese
transversale corespunzător gradului dan.
Schiul colectează
diferite discipline de iarnă unite prin
utilizarea
schiurilor ca
instrument pentru deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele
știri despre schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920,
unde este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov,
înființată în anul 1880. Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină
Ardeleană a Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"),
cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării.
Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV",
apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice
muntelui pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost
etc. În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate
efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său,
alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și
preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de
iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de
Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista
"Hercules" își informa cititorii că "săniușul pe picioare"
se practica în multe localități ardelene, mai ales în zona Clujului și
Bihorului.
În
anul 1905 se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând
locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter Ski Vereinigung"),
iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai
târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana
Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în
acești ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul
1913 consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în
Poiana Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la
Sinaia în 1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930.
În 1931, ia ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon).
Astăzi se practică diverese discipline sportive de schi: schi alpin, schi
nordic, schi alpinism, schi freestyle și schifreeride.
Jeton - Ame bi bariango pe lumea - Lovele 1993
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei
firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi
ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor
metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori
ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale
unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau
schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul de
mai sus aș fi tentat să cred că este un jeton fantezie despre care nu am niciun
fel de informații. Pe aversul, mărginit de două cercuri continue, este
reprezentat planiglobul și înscrisul: AME BI BARIANGO PE LUMEA (traducere
aproximativ – Noi suntem mari pe această lume), dar și o stea, iar pe revers și
tot în interiorul a două cercuri continue se prezintă
Maica Domnului având fiul în brațe, înscrisurile: LOVELE (cu sensul de “bani”) și
1993, dar și șase stele. Piesa este confecționată
din argint și are forma rotundă cu diametrul de 22 milimetri.
Maria, numită
și Fecioara Maria sau Maica Domnului (din
ebraică Miryam - n. Sepphoris sau Ierusalim – d. Ierusalim
sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob,
Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului
Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost relevat
de Arhanghelul Gavriil, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția
creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană), precum și în cea
musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui
Iisus. Termenul de logodnă este o traducere greșită a conceptului de kiddushin,
din punct de vedere al legii iudaice cei denumiți în traduceri greșite
(incluzând greaca Noului Testament) drept „logodiți” erau deja soț și
soție. În realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar
căsătorii, fiecare căsătorie era după câtva timp urmată de altă ceremonie, de
consumare a căsătoriei. Deci în loc să vorbim de logodnă urmată de căsătorie,
corect din punct de vedere istoric este să vorbim despre căsătorie urmată de
ceremonia de consumare a căsătoriei. Conform definițiilor dogmatice adoptate la
cel de-al treilea sinod ecumenic ținut la Efes în anul 431, la fel cum păcatul a
venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în
lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea „noua Evă”. Principala
sărbătoare a Maicii Domnului este Adormirea Maicii Domnului („Sfânta
Maria Mare”), sărbătorită pe 15 august de ortodocși, greco-catolici,
romano-catolici și anglicani. Toți aceștia sărbătoresc pe 8 septembrie
Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”). Pe 12 septembrie romano-catolicii
serbează Sfântul Nume al Mariei, cu referire încrederea în puterea invocării
acestui nume. Pe 15 septembrie catolicii sărbătoresc Maica Îndurerată (în latină
- Mater Dolorosa). Pe 25 martie biserica catolică
și cele ortodoxe sărbătoresc Buna
Vestire. În limbaj popular sărbătoarea se numește Blagoveștenie. Bisericile
ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc pe 21 noiembrie – Intrarea
în Biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii
Domnului la Templu,
când Sfântaa Maria avea trei ani). În limbaj popular sărbătoarea se numește Ovidenie. __________ooOoo__________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Acțiune nominativă 500 lei depunere liberată
Societatea anonimă BANCA CERCULUI CENTRAL
COMERCIAL ȘI INDUSTRIAL - București
Detaliu vignetă de pe o felicitate românească
Detaliu vignetă de pe un set de șase cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 24.11.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu