Epaminonda's Blog.....: JABLONOWO POMORSKIE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea poloneză JABLONOWO POMORSKIE,

denumire germană GOSSLERSHAUSEN, județul BRODNIKA,

voievodatul KUIAVIA ȘI POMERANIA, din vremuri de uitate,

câteva trimiteri poștale ilustrate, dar și o insignă, monedă și

medalie locale.

Primăria

Castelul

Castelul și Strada Superioară

Castelul și Biserica catolică

Fabrica de lapte și moara

Biserica evanghelică și Casa parohială

Biserica catolică

Poșta și o clădire a căii ferate

Strada Superioară

Stabilimentul Schultz

Strada Gării

Școala

Centrala electrică și Strada Gării

Gara

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Monedă locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

POTRIVITE ȘI ATRIBUITE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

O PLACHETĂ,

O INSIGNĂ ȘI CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Domnitorul român - Bogdan I - 50 euro cent

Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul (1307 - 1367) a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. El este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Conform Letopisețului de la Putna perioada domniei sale a fost de patru ani (1363 - 1367). Inițial el a fost voievod al Maramureșului (1330 – 1342 și 1355 - 1359). Din cauza unor fricțiuni și neînțelegeri cu regii Ungariei și alți boieri autohtoni și nereușind să adune aliați împotriva regelui, fiind părăsit și de nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova. Data plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și cum anume nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365. Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș. Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu au izbutit, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, Bogdana, adică a lui Bogdan. Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare în data de 27 ianuarie 1480.

B.I.R. - Banca Internațională a Religiilor

România 5 ani 1994 - 1999

Medalia de mai sus s-a realizat de către firma S.C.Tekart Trading S.R.L. în luna 1999 pentru a celebra existența de 5 ani a Băncii internaționale a religiilor (B.I.R.). Ea are forma rotundă cu diametrul de 38,2 milimetri și cântărește 27,5 grame. Ea este confecționată din argint cu titlul de 92,5% stabilit de Banca Națională a României.

Banca Internațională a Religiilor (B.I.R.) a fost o bancă din România, falimentată în anul 2000. În anul 2004, raportul comun al celor două comisii de abuzuri ale Parlamentului României au concluzionat ca devalizarea BIR este rodul „unei acțiuni de crimă organizată și corupție institutionalizață”, pusă la cale de „un grup de interese constituit din mai multe persoane, printre care avocații Arin Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu, Flavius Baias și alții, împreună cu persoane din conducerea Bancii Naționale a României, Emil Iota Ghizari, Mihai Bogza și alții”, precum și cu „complicitatea unor magistrați de la diferite instanțe”. În perioada 1999-2001, șeful Direcției Juridice a băncii a fost Șandru Ion, fost șef al oficiul juridic al Securității și mai apoi al Serviciulu Român de Informații, om de încredere al numărului 2 din S.R.I. Mircea Gheordunescu, care la rândul sau se ocupa de relațiile externe ale serviciilor secrete românești, inițiind o strânsă colaborare și prietenie cu serviciul secret israeleian – Mossad. La constituirea capitalului acestei bănci românesti au contribuit Mitropoliile Olteniei si Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, Muftiatul de la Constanța, Casa Regala din Arabia Saudită, S.N.C.F.R, și alte societăți românești. În mai 2007 Direcția Națională Anticorupție a decis scoaterea de sub acuzare a celor 14 persoane implicate în lichidarea Băncii Internaționale a Religiilor, procurorii apreciind ca nu sunt probe. Prejudiciul total a fost de 70 milioane de euro, sumă la care a pus umărul, printre alții, și Dinel Staicu, cu un credit nerambursat de 500 miliarde lei vechi.

Placheta - Agenția Națională Antidrog

Ministerul Administrației și Internelor - România

Misiunea Agenţiei Naţionale Antidrog este de a elabora, coordona, evalua şi monitoriza, la nivel naţional, politicile în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi în domeniul asistenţei integrate a consumatorilor, politici aplicate de către instituţiile cu atribuţii în domeniu. Aceasta își propune să fie o instituţie de referinţă, pe plan naţional şi internaţional, în domeniul antidrog, să promoveze un sistem coerent de asistenţă, prevenire şi combatere, prin elaborarea de documente programatice adaptate fenomenului. Agenţia Naţională Antidrog pune în centrul activităţilor sale următoarele valori: comunitatea, țara, credința, familia și prietenii. Principiile după care se ghidează agenția sunt:

Prioritatea – Problematica prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de către Guvernul României.
Continuitatea – Activităţile desfăşurate pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri au caracter permanent și se bazează pe experienţa anterioară.
Abordarea globală, unitară, multidisciplinară şi echilibrată – Măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie să se încadreze în concepţia internaţională de combatere a fenomenului.
Coordonarea – Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice, cu respectarea autonomiei funcţionale.
Cooperarea – Lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri are la bază cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Legalitatea – Întreaga activitate de reducere a cererii şi ofertei de droguri se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legislaţiei naţionale în materie, precum şi a prevederilor specifice din tratatele internaţionale la care România este parte.
Deschiderea instituţională – Prin creşterea gradului de sensibilizare şi conştientizare a populaţiei asupra pericolului reprezentat de creşterea consumului de droguri, urmărim implicarea societăţii civile în programele şi proiectele de prevenire. Pe de altă parte, promovăm cooperarea inter-instituţională, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Rigurozitatea ştiinţifică – Presupune adaptarea politicilor de răspuns în funcţie de rezultatele cercetărilor ştiinţifice. O abordare deschisă, fără idei preconcepute, pornind de la concluzii ştiinţific fundamentate reprezintă factorul decisiv în găsirea soluţiilor instituţionale.
Umanismul – Respectarea demnităţii umane pentru cei cu comportamente dependente (droguri, alcool, tutun, altele) conduce la înţelegerea complexităţii şi a relevanţei fiecărui istoric individual, familial şi social.
Specificitatea – Perceperea realităţilor şi fenomenelor este mai bine simţită pe plan local, iar construirea politicilor de răspuns trebuie să pornească de la necesităţile specifice fiecărei zone, implicând potenţialul local pentru atingerea obiectivelor propuse.

Insignă - membru al Organizației de pionieri

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia."Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Tabăra de karate - schi 2023 - After School Karate

Produsul medalistic de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată orădeană Alex Sztankovits pentru a fi conferită copiilor participanți la Tabăra de karate – schi 2023 în programul After School.

Karate-dō este o artă marțială japoneză (sport) în care se utilizează lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi, precum și blocaje, secerări, prize și proiectări. Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat chinezul gichin Funakoshi (1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922 când a sosit în Japonia la Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai multe demonstrații și prelegeri. Există numeroase stiluri de karate, diferite prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc: Chito-ryu, Goju-ryu, Hon-Do- ryu, Isshinryu, Kyokushin, Shaolin, Shito-ryu, Shotokan, Fudokan, Tameshiwari, Wado-ryu, World Oyama Karate și altele. Practicantul de karate se numește karateka (kara-te ka). În funcție de nivelul de pregătire,în urma unui examen, practicantului i se acordă grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10 la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la 10) se numesc dan. Fiecărui grad îi corespunde o centură de o anumită culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de bază sunt albă, galbenă, portocalie(rosie) aka , verde, albastră, maro (pentru kyu), neagră, pentru dan, cu un număr de trese transversale corespunzător gradului dan.

Schiul colectează diferite discipline de iarnă unite prin utilizarea
schiurilor ca instrument pentru deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele știri despre schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920, unde este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov, înființată în anul 1880. Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"), cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării. Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV", apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice muntelui pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost etc. În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său, alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista "Hercules" își informa cititorii că "săniușul pe picioare" se practica în multe localități ardelene, mai ales în zona Clujului și Bihorului.
În anul 1905 se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter Ski Vereinigung"), iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în acești ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul 1913 consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în Poiana Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la Sinaia în 1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930. În 1931, ia ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon). Astăzi se practică diverese discipline sportive de schi: schi alpin, schi nordic, schi alpinism, schi freestyle și schifreeride.

Jeton - Ame bi bariango pe lumea - Lovele 1993

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul de mai sus aș fi tentat să cred că este un jeton fantezie despre care nu am niciun fel de informații. Pe aversul, mărginit de două cercuri continue, este reprezentat planiglobul și înscrisul: AME BI BARIANGO PE LUMEA (traducere aproximativ – Noi suntem mari pe această lume), dar și o stea, iar pe revers și tot în interiorul a două cercuri continue se prezintă Maica Domnului având fiul în brațe, înscrisurile: LOVELE (cu sensul de “bani”) și 1993, dar și șase stele. Piesa este confecționată din argint și are forma rotundă cu diametrul de 22 milimetri.

Maria, numită și Fecioara Maria sau Maica Domnului (din ebraică Miryam - n. Sepphoris sau Ierusalim – d. Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost relevat de Arhanghelul Gavriil, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană), precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus. Termenul de logodnă este o traducere greșită a conceptului de kiddushin, din punct de vedere al legii iudaice cei denumiți în traduceri greșite (incluzând greaca Noului Testament) drept „logodiți” erau deja soț și soție. În realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar căsătorii, fiecare căsătorie era după câtva timp urmată de altă ceremonie, de consumare a căsătoriei. Deci în loc să vorbim de logodnă urmată de căsătorie, corect din punct de vedere istoric este să vorbim despre căsătorie urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei. Conform definițiilor dogmatice adoptate la cel de-al treilea sinod ecumenic ținut la Efes în anul 431, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea „noua Evă”. Principala sărbătoare a Maicii Domnului este Adormirea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare”), sărbătorită pe 15 august de ortodocși, greco-catolici, romano-catolici și anglicani. Toți aceștia sărbătoresc pe 8 septembrie Nașterea Maicii Domnului („Sfânta Maria Mică”). Pe 12 septembrie romano-catolicii serbează Sfântul Nume al Mariei, cu referire încrederea în puterea invocării acestui nume. Pe 15 septembrie catolicii sărbătoresc Maica Îndurerată (în latină - Mater Dolorosa). Pe 25 martie biserica catolică și cele ortodoxe sărbătoresc Buna Vestire. În limbaj popular sărbătoarea se numește Blagoveștenie. Bisericile ortodoxe, greco- și romano-catolice sărbătoresc pe 21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sfântaa Maria avea trei ani). În limbaj popular sărbătoarea se numește Ovidenie.

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ