Epaminonda's Blog.....: OBERSTDORF

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OBERSTDORF, regiunea

administrativă ȘVABIA, landul BAVARIA, câteva vederi generale,

dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate, o insignă și un jeton local.

Vechea Primărie

Gara

Monumentul copiilor

Centrala hidroelectrică

Statuia Wilde Mandle

Biserica Sfântul Ioan Botezătorul

Capela sufletelor

Statuia prințului regent

Trambulina pentru sărituri cu schiurile

Piața centrală

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Vederi generale

Insignă locală

Jeton local

xxx

CELEBRITĂȚILE SUNT AICI

UN DUEL EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

___________xxx____________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

William Shakespeare - Festival Craiova

Teatrul național Craiova

William Shakespeare a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Acesta s-a născut și a crescut în orasul Stratford-upon-Avon din Anglia. Nu este știută data de naștere adevărată dar e atribuită zilei de 23 aprilie, Ziua Sfântului George, fiind botezat la 26 aprilie 1564. La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu care a avut trei copii: gemenii Hamlet și Judith și Susanna. Lucrarile lui (aproximativ 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 poeme narative, precum și alte multe poezii ) au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mult mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. Piesele lui de început au fost în special comedii sau drame istorice iar mai apoi a scris și tragedii.Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale și au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetei I. Acestea sunt populare și astăzi, fiind permanent studiate, jucate și reinterpretate în diverse contexte culturale și politice în întreaga lume. El a contribuit la modelarea englezei folosită astăzi, introducând aproape 300 de cuvinte și zeci de fraze bine cunoscute. Printre operele semnificative se numără comediile „Visul unei nopți de vară”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Doi gentlemeni din Verona”, tragediile „Romeo și Julieta”, „Hamlet”, „Macbeth”, piesele istorice și „Sonetele”. Ultimele trei piese ale sale au fost colaborări, bănuite fiind cu John Fletcher, care i-a succedat ca dramaturg pentru "Oamenii regelui" și a murit în anul 1616. Pe piatra lui funerară este sculptat: Binecuvântat fie cel ce lasă în tihnă aceste pietre și blestemat fie cel ce-mi mișcă oasele /"Blest be the man that spares these stones, and cursed be he that moves my bones", ce semnifică un blestem sub forma unei poezii burleşti, o ameninţare ce ar fi trebuit să îi împiedice pe jefuitorii de morminte.

Primul local pentru un teatru naţional craiovean s-a amenajat cu mijloace modeste, în anul 1854, pe actuala Str. Mihai Viteazul, lângă localul cel vechi al şcolii de fete Lazaro-Otetelişanu. Locul a devenit ulterior clădirea unei mari tipografii, dezafectată după 1990. Pe atunci teatru s-a aflat atunci sub conducerea lui Theodor Theodorini (care o fi fost numele lui real?), actor de mare talent şi pasiune. La serbarea de Anul nou – 1856 edificiul a ars în întregime. Pe atunci încălzirea localului se făcea cu sobe cu lemne, iar iluminatul se baza pe lumânări. Un nou teatru a fost ridicat şi inaugurat imediat, în mai 1856, pe Str. Justiţiei, în mahalaua Episcopia, imediat la apus de intersecţia cu Str. Romul de astăzi (nu chiar pe colţ). Intr-o jalbă către Consiliul de Miniştri, Theodor Theodorini arăta că după incendiul care a mistuit vechiul teatru, a fost ridicat un altul “ca prin miracol”, cu ajutorul câtorva orăşeni de inimă. Acest local, ridicat tot din materiale uşoare şi ieftine, a fost refăcut după trei decenii din iniţiativa fiicei primului director, actriţa şi solista de renume, cu stagiu în străinătate, Elena Theodorini. Ea a întreprins refacerea fostului local între anii 1886-1888. A păstrat structurile vechi de lemn, dar l-a înfrumuseţat şi l-a dotat cu noi mijloace tehnice necesare acelei vremi. Au fost lăudate în presa vremii locurile comode, pluşul lojelor, ornamentaţia elegantă, coloanele stucate, imitând marmura închisă sau albă, cu vine de aur. Clădirii de pe vremea lui Theodor Theodorini i s-au făcut îmbunătăţiri importante, dar mai ales cele ce aveau rolul de a frapa pe spectatori şi mai puţin s-a dat atenţie lucrărilor de rezistenţă. Anul 1887 a marcat aprinderea primelor becuri electrice ale Craiovei, ân localul modernizat al Teatrului Theodorini. Cu ocazia deschiderii stagiunii din anul 1888 teatrul a primit numele Teodorini. La data de 24 august 1927, teatrul Theodorini îşi trăise traiul şi a dispărut într-un incendiu devastator. Specialiştii vremii spuneau că teatrul a fost ”o minune ” arhitectonică fără fundament (fundaţie), susţinută de nişte coloane de tinichea umplute cu moloz, închisă ca o cuşcă fără ventilaţie, cu un sistem de încălzire vetust, cu lemne, înghesuită între două-trei dughene. Inginerii care au văzut teatrul înainte de a lua foc s-au mirat cum de a putut dăinui atâta timp. După incendiu repetiţiile actorilor s-au desfăşurat în „mizerabilul salon” din cârciuma lui Paşa cel Mic ???, iar birourile şi administraţia s-au adăpostit provizoriu în Palatul Administrativ (Prefectura). In primul an de după incendiu trupa de teatru a jucat în sala „Belle Vue”, cel mai spaţios local pentru teatru, întruniri şi conferinţe. Sala a căzut şi ea pradă focului în prima parte a anului 1929. Trupa s-a văzut nevoită să joace ulterior în sala necorespunzătoare şi sărăcăcioasă a cinematografului „Modern” din Str. Regele Ioaniţiu (Str. Dezrobirii de astăzi). Sala era mică, incomodă, mai mult baracă de lemn uscat, supusă unui veşnic pericol de incendiu. Totuşi pentru ea s-au cheltuit trei milioane de lei pentru amenajare. Exista ridicat teatrul liceului „Carol I-ul”, dar pentru terminare mai trebuiau încă sume de milioane. La 24 mai 1931 a avut loc în sala Teatrului Naţional de atunci, cea din Str. Regele Ioaniţiu, sărbătorirea lui Nicolae Iorga, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani. Iorga era un mare prieten al Craiovei şi era tratat ca atare de intelectualitatea şi administraţia oraşului. Sala de teatru a Liceului „Carol I-ul” s-a dat în folosinţă în anul 1933. Ea avea 700 de locuri şi urma a deveni sediul cel nou și elegant al Teatrului Naţional Craiova pentru următoarele patru decenii. Prin anul 1954 pe locul vechiului teatru din Strada Justiției s-a înălţat un bloc masiv cu reale trăsături sovietice, dar nu ostentative. Popular s-a numit blocul ”Romarta” deoarece la parterul său s-au înşirat o serie de magazine elegante purtând această firmă mult apreciată şi la Bucureşti. După dezastrul din 1927, trupa de teatru craioveană şi-a îndeplinit misiunea culturală, ani de zile, în diverse localuri improvizate, sau, în cea mai mare parte, închiriate. Prin anul 1940, Liceului Carol I-ul i s-a construit o sala de festivităţi somptuoasă, odată cu lucrările de înălţare cu încă un etaj. Circa trei decenii Teatrul Naţional a funcţionat în acea sală modernă şi mare. In 1969 a început ridicarea unui local propriu a Teatrului Naţional din Craiova, lucrare cuprinsă în planul socialist de dezvoltare urbanistică şi culturală. Noul teatru s-a ridicat la apus de Universitate (Palatul de Justiție), în imediata apropiere, pe locul fostei „pieţe noi”, sau ”Marşeu”, pe Strada Alexandru Ioan Cuza, la nr. 11, denumit după Revoluția din 1989 – Teatrul național Marin Sorescu din Craiova, instituție culturală ce a obținut o mare reputație. La 21 aprilie 1973 s-a inaugurat noul Teatru Naţional, proiectat de arhitectul Alexandru Iotzu. In construcţia noului teatru a fost încorporată marmură albă de Ruşchiţa şi cafenie de Gura Văii. Sursa NET – Vladimir Rosulescu

Matrice sigilară - Poliția orașului Craiova 1854

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Matricea sigilară de mai sus a fost executată pentru Poliția orașului Craiova în anul 1854. Matricea este confecționată din alamă, are forma rotundă cu diametrul de 33 milimetri și este gravată în excizie. În centrul câmpului sigilar al matricii este redată stema heraldică a Ţării Româneşti: acvila cruciată, redată din faţă, cu capul spre stânga, încoronată cu o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, cu aripile deschise, poziţionate în jos; sub pasăre este gravat anul emiterii - 1854. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, se poate citi legenda scrisă cu litere chirilice : POLIŢIA ORAŞULUI CRAIOVA.

Insigna - Universitatea Craiova 1968 - 1978

Centrul juniori fotbal

Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a înscris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. Fondat în 1948, Clubul Sportiv Universitatea Craiova a fost un veritabil ambasador al României. Golurile lui Oblemenco, Balaci, Cârțu ori Cămătaru și marile meciuri europene au făcut să iasă în stradă sute de mii de români! Care s-au identificat și au iubit Știința! Au făcut din Craiova capitala fotbalului românesc ani la rând. Din 1948 până în 1992, cât timp clubul și implicit secția sa de fotbal s-au aflat sub tutela Ministerului Educației Naționale, CS Universitatea Craiova a realizat marile performanțe: patru titluri naționale și cinci cupe ale României, plus calificarea în premieră pentru o echipă românească în semifinalele unei cupe europene.

În 1992, secția de fotbal a CS Universitatea Craiova s-a desprins de clubul-mamă. În 2013, după numeroase cereri depuse la Ministerul Educației, CS Universitatea Craiova a primit acceptul reînființării secției de fotbal, pasul esențial pentru demararea noului proiect. Renașterea echipei de suflet a Craiovei are la baza un contract de asociere încheiat între trei entități, conform legislației în vigoare, fără a se constitui într-o nouă societate cu personalitate juridică. Părțile, una de drept privat și două de drept public, sunt: Club Sportiv U Craiova S.A., C.S. Universitatea Craiova și Municipiul Craiova. Club Sportiv U Craiova S.A. va asigura, din surse proprii și surse atrase, tot suportul financiar necesar desfășurării activităților sportive, de administrare și organizare a obiectului central de activitate: fotbalul. Societatea comercială, deținătoare a Certificatului de Identitate Sportivă, va înscrie echipele de copii, juniori și seniori în campionatele și competițiile de fotbal, naționale și internaționale, demarând cu înscrierea echipei de seniori în Liga a II-a de fotbal profesionist, în sezonul 2013-2014. Clubul sportiv universitar, aflat sub tutela Ministerului Educației Naționale, își alătură girul, marca, titulatura, culorile, palmaresul și emblema sub care Universitatea a cunoscut marea performanță. Primăria Municipiului Craiova pune la dispoziție baza sportivă "Ion Oblemenco". Comunitatea locală a fost reprezentată la luarea istoricei decizii prin consilierii municipali aleși care au votat pentru realizarea acestui proiect în UNANIMITATE. CS Universitatea Craiova are drept principal obiectiv reînvierea spiritului alb-albastru! Redarea demnității și mândriei suporterilor olteni! Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova.

Insigna - Campion județean Dolj - C.N.E.F.S.

(Consiliul National de Educatie Fizica si Sport)

Printr-o rezolutie adoptata la conferinta UCFS din anul 1967 in locul Uniunii pentru Cultură Fizică și Sport (U.C.F.S.) s-a infiintat Consiliul National de Educatie Fizica si Sport (C.N.E.F.S.), organul central de specialitate, investit de stat cu atributii prevazute in Legea nr. 29 din 1967 cu privire la dezvoltarea activitatii de educatie fizica si sport în România. In cadrul C.N.E.F.S. isi desfasurau activitatea doua sectii: 1) Sectia sport de performanta si pregatire olimpica si 2) Sectia sport de masă și economică. În teritoriu activitatea era condusă de Consiliile Judetene de Educatie Fizica si Sport (C.J.E.F.S.), subordonate C.N.E.F.S. Coordonarea și îndrumarea unitară a activității de educație fizică și sport, în vederea înfăptuirii politicii partidului și statului în acest domeniu, revin Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, organ central de specialitate, cu caracter obștesc. În întreprinderi și instituții sarcina de a organiza activitatea sportivă de masă revine sindicatelor; în colaborare cu Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, sindicatele răspund de dezvoltarea sportului de performanță din întreprinderi și instituții. În școli, instituții de învățământ superior și la sate, activitatea sportivă de masă este organizată de Uniunea Tineretului Comunist. Consiliul Național al Organizației Pionierilor organizează activitatea sportivă de masă a elevilor din școlile generale. Ministerul Educației și Învățămîntului organizează procesul de educație fizică în învățămîntul de toate gradele, sprijină activitatea sportivă de masă în rîndul tineretului școlar și universitar; în colaborare cu Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, Ministerul Educației și Învățământului răspunde de dezvoltarea sportului de performanță în școli și în instituțiile de învățămînt superior. Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne răspund de pregătirea fizică a militarilor; în colaborare cu Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, asigură dezvoltarea activității sportive de performanță în cluburile și asociațiile sportive ce le aparțin. La realizarea obiectivelor privind dezvoltarea activității de educație fizică și a sportului participă, de asemenea, Ministerul Sănătății, Uniunea Națională a Cooperativelor Agricole de Producție, Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare, organele locale ale administrației de stat, Ministerul Turismului precum și alte organe și organizații de stat și obștești. Sarcinile fundamentale ale organelor și organizațiilor care au atribuții în domeniul educației fizice și sportului sînt: atragerea maselor de oameni ai muncii, îndeosebi a tineretului, în practicarea sistematică a exercițiilor fizice și sportului, dezvoltarea tot mai largă a sportului de masă, cultivarea talentelor și îmbunătățirea performanțelor sportive. În îndeplinirea sarcinilor privind dezvoltarea educației fizice și sportului, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, precum și organele de stat și organizațiile obștești specificate în acest articol, își desfășoară activitatea în strînsă colaborare. In data de 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa evenimentele ce au condus la schimbarea vechiul regim, s-a infiintat un nou for conducator: Ministerul Sporturilor. Acesta nu a functionat decat cateva luni. Conform HG nr. 994, la data de 3 septembrie 1990 a luat fiinta Ministerul Tineretului si Sporturilor. Acest organ conducator central al domeniului isi desfasoara activitatea si in prezent dupa ce, pe parcursul ultimilor ani, organizarea si functionarea sa au suferit modificari si completari in urma intrarii in vigoare a mai multor Hotarari de Guvern.

Insigna - Clubul sportiv școlar "Rovine" - Craiova

Clubul sportiv școlar Rovine din municipiul Craiova (C.S.S. Rovine), denumire actuală Clubul sportiv școlar Craiova este o unitate de învățământ care selecționează și pregătește viitorii campioni ai sportului oltenesc. Aici se pregătesc viitorii fotbaliști, handbaliști, baschetbaliști dar și alte categorii de viitori sportivi. Marii fotbaliști olteni: Sorin Cîrţu, Nae Ungureanu, Eugen Neagoe, Fane Stoica, Ştefan Nanu, Ovidiu Stîngă, fraţii Adrian şi Sabin Ilie, Gabi Popescu, Claudiu Răducan s-au format și au crescut aici.

Craiova - 1974

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului din vremuri diferite.

Biserica Sfântul Ilie

Biserica Madona Dudu

Casa Iancu Pleșea

Casa Alexandrescu

Casa N.Mihăilescu

Cazarma Artileriei

Casa Vălimărescu

Biserica Sfântul Dumitru

Cazarma Regimentului Rovine Nr. 26

Liceul Frații Buzești

Monumentul lui Ioan Maiorescu (sculptor I.Iordănescu)

Biserica Sfânta Treime și Monumentul și Monumentul Ștribey Vodă

Muzeul Aman

Casa Vorvoreanu

Muzeul regional al Olteniei

Palatul Administrativ

Palatul de justiție

Palatul Constantin Mihail

Biserica Sfânta Treime

Prefectura

Școala normală de băieți

Facultatea de medicină

Școala comercială Gheorghe Chițu, în construcție

Primăria

Școala israelită

Statuia Cuza Vodă

Universitatea

Vila Emil Marian

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură doljene din vremuri diferite dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.