Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Erik (Eero) Nikolai Järnefelt. Pe aversul monedei, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat un pictor desenând pe șevalet. Sub șevalet este monograma monetăriei naționale finlandeze. Pe avers se disting două inscripții: undeva în stânga, în spatele șevaletului, pe două rânduri e aplicată inscripția: “1863 - 1937” (anii de viață ai personajului), iar periferic, circular, pe partea dreaptă, urmând conturul monedei, este inscripționat numele personajului: “EERO JARNEFELT”. Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic este redat stilizat un peisaj iar și undeva în stânga este marcată litera N mare (monograma gravorului). Ca inscripții aparte pe revers deosebim: orizontal pe trei rânduri: “10 EURO 2013” (valoarea și anul emiterii monedei) iar periferic, circular, pe partea dreaptă, urmând conturul monedei, este inscripționat numele țării în limbile finlandeză și engleză: “SUOMI - FINLAND”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 8 noiembrie 2013, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 17000 buc BU și 17000 buc proof. și gravor - Petri Neuvonen

Erik (Eero) Nikolai Järnefelt a fost un pictor și profesor de artă finlandez, care s-a născut la data de 8 noiembrie 1863 și a decedat la data de 15 noiembrie 1937. Este foarte apreciat pentru portretele și peisajele sale din zona Parcului Național Koli. A fost recompensat cu diferite medalii la expozițiile universale de la Paris din anii 1889 și 1900. A predat artele palstice la Universitatea din Helsinki și a fost președinte al Academiei Finlandeze de Arte Plastice. Provenea dintr-o familie finofilă de limbă suedeză de artiști, scriitori și compozitori descendenți din aristocrația baltică (tatăl general în armată și mama baroneasă). Mulți dintre frații săi au devenit personalități de renume ale Finlandei: Kasper – critic literar, Arvid – scriitor și judecător, Armas – compozitor și dirijor, iar sora Aino – soția compozitorului Jean Sibelius. În anul 1889 s-a căsătorit cu actrița Saimi Swan. Ultima sa lucrare importantă a fost altarul bisericii din localitatea Raahe.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Tove Marika Jansson. Pe aversul monedei sunt reprezentate stilizat chipul unei femei și partea din față a corpului unui cal precum și inscripțiile: “TOVE JANSSON 1914 - 2001” (numele personajului și anii între care a trăit) și “2014” (anul emiterii). În partea din dreapta jos sunt aplicate nomogramele gravorului și ale monetăriei. Pe reversul monedei e reprezentată partea din spate a unui cal înaripat de coada căruia se ține un copil și inscripția: “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză) și “10 E” (valoarea monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 10 euro, data emiterii – 07.02.2014, forma – rotundă, diametrul – 28,50 milimetri, greutatea – 10 grame, compoziția – argint, calitatea – proof BU, tiraj – 25000 exemplare proof și 25000 BU și designer - Jarkko Roth

Tove Marika Jansson a fost o scriitoare, pictoriță, ilustratoare și autoare de benzi desenate finlandeză de limbă suedeză care s-a născut la data de 9 august 1914 și a decedat la data de 27 iunie 2001. Este cunoscută mai ales pentru cărțile cu Mumini, o familie de spiriduși nordici, albi și rotofei, cu bot mare, care seamănă cu niște mici hipopotami. Diverse alte personaje au fost introduse în decursul timpului. Pentru munca sa ca scriitoare pentru copii a primit medalia Hans Christian Andersen în anul 1966.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Yrjö Ilmari Tapiovaara. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat un scaun cu spătar și o inscripție de formă circulară: “ILMARI TAPIOVAARA și 1914 - 1999” (numele personajului și anii săi de viață). Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic este redat planiglobul pe care sunt marcate călătoriile personajului (Finlanda – SUA – Paraguay - Mauritrius), undeva, la partea inferioară, monograma monetăriei statului finlandez iar undeva în dreapta litera K mare (monograma gravorului). Ca inscripții aparte la partea de jos pe patru rânduri citim: “10 E / SUOMI / FINLAND / 2014” (valoarea monedei, numele țării în limbile finlandeză și engleză și anul emiterii monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 10 euro, data emiterii – 04.09.2014, forma – rotundă, diametrul – 28,50 milimetri, greutatea – 10 grame, compoziția – argint, calitatea – proof BU, tiraj – 10000 exemplare proof și 10000 BU și designer - Harri Koskinen

Yrjö Ilmari Tapiovaara a fost un designer finlandez remarcat pentru dispunerea și aspectul mobilierului și materialelor textile, care s-a născut la data de 7 septembrie 1914 și a decedat la data de 31 ianuarie 1999. În anul 1937 a absolvit designul interior și în anul următor a lucrat pentru firma Asko. Arta sa a fost puternic influiențată de înaintașul Alvar Aalto. În cel de-al doilea război mondial, Tapiovaara a conceput armatei finlandeze săgeți și mobilier de câmp, o sarcină provocatoare, având în vedere că numai lemnul local și uneltele simple puteau fi folosite și nu erau disponibile cuie sau șuruburi. S-a remarcat în lumea designului prin realizarea scaunelor Domus. Din anul 1952 a predat design la Institutul de Tehnologie din Illinois -SUA. Pentru arat sa a fost recompensat cu „medalia Pro-Finlandia” a ordinului Leului din Finlanda și Medalia de aur a Trienalei de la Milano (anul 1964), pentru tacâmurile sale polare. Modelele de mobilier bazate pe schițele sale continuă să fie produse și în secolul al XXI-lea.

xxx

ROMÂNEȘTE - ROMÂNIA - ROMÂN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL OLT

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Liceul Radu Greceanu Slatina -110 ani 1884 - 1994

Slatina 23-24.09.94 Expofil - 110 ani de la înființare

Colegiul Național „Radu Greceanu“ din municipiul Slatina, județul Olt, este o unitate de învăţământ liceal, etalon a judeţului, situată în partea de jos a oraşului Slatina în imediata apropiere a dealului numit „Gradişte”, unde profesorii şi elevii obţin rezultate de excepţie în munca de instrucţie şi educaţie. Pentru Slatina, dar şi pentru o mare parte din sud-estul Olteniei, numele Liceului „Radu Greceanu“ este, ceea ce se cheamă în termenii gazetăriei contemporane, un „brand“. Unitatea de învățământ este pe Strada Nicolae Bălcescu, la nr.8. Constructia gimnaziului a inceput in luna august a anului 1889 si s-a incheiat in toamna anului 1891. Sub supravegherea stricta a lucrarilor de catre directorul Traian Biju, se realizeaza supraetajarea aripii drepte – est (1923 – 1925), a aripii stangi – vest (1925 – 1926) si totodata in vara anului 1925 se reconstruieste, intr-o varianta comfortabila, scara centrala pentru accesul profesorilor la etaj (asa cum este ș;i azi).Toate acestea constituie a doua etapa in realizarea infrastructurii Liceului „Radu Greceanu”. Dupa ridicarea etajelor pe cele doua aripi ale cladirii centrale, se construiesc pe exteriorul ei 53 de contraforti de siguranta a caror masivitate confera constructiei o identitate arhitectonica unica in aceasta parte a Munteniei si Olteniei. In istoria infrastructurii liceului urmeaza apoi alte doua momente de relevanata importanta: mai intai, reconstructia din temelie a amfiteatrului si apoi ridicarea celui de-al treilea imobil, care s-a numit, dupa destinatia sa directa, cateva decenii la rand, internatul liceului (bucatarie, camari, pivnita, dormitoare, infirmerie, sufragerii, si spalatorie). In anul scolar 1958 – 1959, populatia scolara a Liceului „Radu Greceanu” atinge un procent spectaculos de crestere, ca rezultat al fuziunii sale cu liceul de fete (singurul liceu de fete din Slatina, azi Scoala Generala Nr. 1). Acesta este momentul cand se realizeaza mixtarea la nivelul intregii tari (baieti si fete in acelasi liceu) – pentru prima data – in istoria invatamantului liceal romanesc. Numarul total al elevilor interni in anii ’60 – ’70 a fost de 300 – 400, uneori depasindu-se aceasta cifra. Aceste imprejurari au condus la ideea constructiei unui alt internat care – de data aceasta – sa fie destinat exclusiv pentru dormitoare si sa aiba cea mai mare capacitate posibila. Lucrarile la acest al imobil incep in 1975 cu asezarea fundatiei, in spatiul liber, paralel cu aripa dreapta (est) a cladirii centrale, iar in februarie 1979, constructia este incheiata si astfel liceul dispunea acum de un al doilea internat – parter plus trei etaje, cu dormitoare pentru 104 elevi (etajul I) si pentru 200 de elevi (etajele II si III), adica in total 304 locuri.

Radu Greceanu este un cronicar muntean (n.cca.1655/1660 în satul Greci, azi județul Dâmbovița – d.ante 9 iulie 1725) autor al cronicii „Anonimul brancovenesc” din anul 1711, despre domnia lui Constantin Brancoveanu, si al manuscrisului „Letopisetul de la descalecarea cea dintaiu a romanilor si asezarea lor in Tara Romaneasca,” care din pacate s-a pierdut. Logofatul Radu Greceanu, impreuna cu fratele sau, logofatul Serban Greceanu, au luat parte, alaturi de stolnicul Constantin Cantacuzino, la traducerea Bibliei de la Bucuresti – prima editie integrala in limba romana a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusa dupa textul Septuagintei, si a aparut în anul 1688. Rămășițele lui Radu Greceanu se află în Cimitirul Bellu din București, după ce până în 1991 un mausoleu a fost ridicat la cimitirul Mănăstirii Cernica, care îi adăpostea osemintele.

Întreprinderea de aluminiu Slatina - 10 ani

ALRO S.A. este o societate pe acțiuni înființată în anul 1961 în România sub numele Uzina (Întreprinderea) de Aluminiu Slatina. La data de 31 ianuarie 1991, în baza Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990, a devenit societate pe acțiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Obiectul de activitate al societății îl constituie producția aluminiului și comercializarea aluminiului la intern și la extern. ALRO face parte dintr-un grup integrat pe verticală care produce aluminiu, care acoperă tot procesul tehnologic de la extracția bauxitei și până la obținerea produselor procesate. ALRO este unul dintre cei mai mari producători integrați pe verticală din Europa, după capacitate și acțiunile sale sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, pe piața Regmentată încă din octombrie 1997 sub simbolul "ALR", categoria Premium. ALRO este una dintre cele mai mari companii din România, fiind un contribuabil important la dezvoltarea economică locală și națională. ALRO este o subsidiară a Vimetco N.V., companie globală de aluminiu primar și procesat, integrată pe verticală, care are operațiuni în România, China și Sierra Leone (Africa) și este deținut de miliardarul rus Vitali Matsitski. Capacităţile de producţie a aluminiului se află în Slatina şi cuprind o secţie de electroliză, capacităţi de prelucrare, inclusiv o turnătorie, laminoare la cald şi la rece, o Eco-topitorie de deșeuri şi o secţie de extrudate. Compania mai deţine şi combinatul de alumină Alum S.A. din Tulcea și o companie de extracție a bauxitei, Sierra Mineral Holdings I (SMHL) din Sierra Leone, Africa. Alro S.A. este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia) și singurul producător de aluminiu și aliaje de bază din România. Capacitatea de producție a companiei este de peste 260000 tone anual. Sus am postat o poză cu sediul central al ALRO Slatina.

Insigna - Întreprinderea de osii și boghiuri Balș

S.C. S.M.R. S.A. Balş (Societatea Comercială Subansambluri Material Rulant Societate pe Acțiuni) a fost proiectată şi construită între anii 1965 - 1970 şi a fost cunoscută peste tot în lume până în anul 1990 ca Intreprinderea de osii şi Boghiuri (I.O.B.) Balș, iar după această dată este înregistrată la Camera de Comerţ Olt cu numărul J28/31 din 1991, sub actuala denumire. Din proiectare a fost prevăzută cu utilaje de mare complexitate tehnologică, posedând în prezent noutăti de ultimă oră în industria producătorilor de material rulant de cale ferată din lume. Deschiderea României după anul 1989, către economia de piată a făcut ca profilul uzinei să fie mult mai complex, să se asimileze noi produse, să se dezvolte activitătile de marketing si management performante. Începând cu luna septembrie 1999 firma a fost privatizată, devenind o firmă cu capital privat românesc 100%, principalul acţionar fiind M.R. Investiții Industriale SA Bucureşti. Suprafaţa firmei este de 50 hectare, din care circa 60% reprezintă spaţii de producţie, iar restul este reprezentat de reţele interne de căi ferate, drumuri de acces, depozite şi anexe. Obiectivul de activitate al SC SMR SA Balş îl constituie:

producţia de subansambluri pentru material rulant: boghiuri, osii, roţi monobloc, osii montate, aparate de rulare
elaborarea de oţel şi turnarea de lingouri şi piese din oţel
execuţia de piese turnate, forjate şi matriţate
construcţii metalice
prelucrări mecanice prin aşchiere
tratamente termice
Firma se compune din următoarele secţii de producţei:
oţelăria electrică
turnătoria de oţel
secţia de boghiuri cu ateliere pentru: piese forjate şi matriţate, prelucrări mecanice prin aşchiere, montaj boghiuri
secţia forjă pentru osii şi roţi

Prin produsele realizate si prin tehnologiile aplicate, bazate pe o îndelungată experientă, SC SMR SA si-a câstigat de-a lungul timpului un loc de frunte printre producătorii de material rulant de cale ferată din lume. Fiind specializată în producerea de material rulant de cale ferată, SC SMR SA este dotată cu utilaje moderne şi de înaltă productivitate care permit desfăşurarea unui flux de fabricaţie de la materia primă până la produsul finit. Firma deţine atestate de la firme şi organisme naţionale şi internaţionale, ca de exemplu:TUV-Germania, AAR-SUA și AFER- România.

Insigna - Fotbal club Olt - Scornicești - 10 ani

F.C. Olt Scornicești (Fotbal club) este o echipă de fotbal, fondată în anul 1973 şi care a devenit în scurt timp una dintre cele mai bune echipe din mediul rural românesc. În prezent evoluează în Liga a IV-a Olt. Clubul a reprezentat satul natal al dictatorului Nicolae Ceauşescu, de la care a primit sprijin pentru a ajunge în Divizia A și pentru a nu retrograda. După căderea regimului comunist, clubul și-a pierdut principala susținere și de atunci nu a promovat mai sus de Liga a III-a.

Insigna - Cetățean de onoare al județului Olt

Titlul de “Cetățean de onoare” este un titlu onorific acordat de autoritățile unei localități sau județ unei persoane a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității sau pentru talentul și serviciile deosebite aduse de aceasta localității. De obicei, titlul se acordă unor personalități din domeniul culturii, artei, științei, învățământului sau sănătății, dar și unor sportivi și oameni de afaceri care au valoare, competență, moralitate recunoscute de către comunitatea locală, au avut o contribuție deosebită la dezvoltarea și la creșterea prestigiului localității sau al țării pe plan național și internațional, persoane care, prin acțiunile lor, au contribuit la preîntâmpinarea producerii de evenimente deosebit de grave, în cazuri de calamitate naturală sau situații de urgență sau care au contribuit la salvarea de vieți omenești etc.

Insigna - Asociația județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi Olt

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.

Căprioara (Capreolus capreolus) este o specie de mamifere rumegătoare ce aparţine familiei Cervidae. Înălţimea căprioarei la greabăn este între 65–75 cm iar lungimea corporală poate varia între 95 şi 135 cm. La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunţat: Masculul (Capreolus capreolus L) , numit căprior, are dimensiuni mai mari decât femela şi posedă coarne, cântărind între 20 şi 30 kg. A nu se confunda cu Cerbul (Cervus Elaphus L.), un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 şi 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roşie brună sau roşie-căramizie, devenită cenuşie pe timp de iarnă.

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia, la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Slatina are o populație de aproximativ 79000 de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. Sus am postat stema actuală a municipiului Slatina, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, vederi generale și cărți poștale din vremuri.

Prefectura

Liceul agricol

Centrul cultural Eugen Ionescu

Moara Olteanca

Catedrala episcopală

Palatul administrativ

Grand Hotel Regal

Cercul militar

Podul de peste râul Olt

Hotelul Parc

Gara

Statuia Ecaterina Teodoroiu

Palatul Băncii Slatina

Monumentul eroilor martiri în Revoluția din decembrie 1989

Casa tineretului

Vedere

Olt este un județ situat în provincia istorică Oltenia, România și are reședința în municipiul Slatina. Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Suprafața este de 5498 kilometri pătrați și numără aproximativ 415500 locuitori. Ca subunități administrative-teritoriale județul Olt este compus din; 2 municipii – Slatina și Caracal, 5 orașe – Balș, Corabia, Scornicești, Piatra Olt și Potcoava, precum și 104 comune. Sus am postat stema și harta județului Olt, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură în acest județ, câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite, precum și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.