Epaminonda's Blog.....: BRAINE - LE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din vremuri diferite din localitatea belgiană

BRAINE-LE-COMPTE, provincia HAINAUT, regiunea

VALONIA, dar și o insignă și o medalie locale.

Primăria

Primăria și Hotelul d'Arenberg

Hotelul d'Arenberg

Foișorul pieței

Tunelul

Biserica Saint Gaugericus

Gara

Insignă locală

Medalie locală

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

ROMÂNIA - ROMÂN - ROMÂNEȘTE

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu 1850 - 1889

S.N.R. (Societatea numismatică română)

Gruparea colecționarilor de medalii și insigne "Mihai Eminescu"

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu, s-au reunit în Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare organizează de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Prin această acțiune se dorește sa se promoveze in randul tinerilor si, nu numai al lor, personalitatea poetului național și a numismaticii eminesciene, în general. Deasupra admiri logo-ul Grupării Colectionarilor de Medalii și Insigne “Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române.

1918 - Unirea - 1928 (Regina Maria)

Produsul medalistic de mai sus este o medalie cu o singură față bătută în anul 1928 pentru a marca jubileul de 10 ani a Marii Uniri. Medalia are forma aproximativ rotundă cu dimensiunile 31,5 x 35,1 milimetri și are la partea superioară pentru a fi atârnată la gât cumva de un șnur sau o panglică tricoloră. Piesa este confecționată din alamă, are cantul neted și poate fi admirată la Muzeul Național de Istorie a României din București. Circular periferic pe partea stângă este aplicată inscripția: “1918 * VNIREA * 1928”. În câmpul medaliei este redat chipul unui personaj feminin ce pare a fi al Reginei Maria a României, din profil spre stânga privind ușor în sus. În spatele capului personajului sunt redate vreo trei spice de grâu iar deasupra de o parte și de alta a orificiului de prindere sunt redate câteva ramuri de laur. În fața personajului cam la baza gâtului sunt redate cele șapte cetăți (reprezentând Transilvania) peste care răsare soarele.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg și Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”

Placheta - Conferința internațională

pentru studiul cancerului - Paris 1910

Produsul medalistic de mai sus este o plachetă ce s-a bătul la Paris în anul 1910 cu ocazia Conferinței internaționale pentru studiul cancerului, la care și România a participat cu o delegație de specialiști. Placheta este confecționată din bronz, are formă dreptunghiulară cu dimensiunile 82 x 56 milimetri fiind opera gravorului parizian Toni Szirmai. Pe avers în partea dreaptă a câmpului, o femeie în veșminte lungi, purtând o coroană pe cap și Legiunea de Onoare la gât, cu o floare în mână este așezată pe un peidestal și are alături un scut. În fața sa sunt reprezentate alte două femei, cu același gen de veșminte, cu ramuri de laur și flori îndreptate spre înscrisul pe două rânduri: “PARIS / 1910”. În centrul reversului este reprezentată o alegorie cu o femeie în veșminte largi, îndreptată spre stânga, cu o cunună de lauri pe cap și brațul drept întins, înconjurând cu brațul stâng umerii unui adolescent în picioare. Înaintea sa și jos, corpul unui bolnav, un tânăr nud îngenuncheat, un schelet uman, o clepsidră, un instrument chirugical, o sticluță cu medicamente, o carte, o ramură de palmier. La partea superioară semicircular este aplicată inscripția: “II-e CONFERENCE INTERNATIONALE POUR L’ETUDE” (a 2-a conferință internațională pentru studiul) – continuată pe alte două rânduri: “DU CANCER / 15 OCT.” (cancerului / 15 octombrie). În partea de jos este redat un cartuș ornat deasupra căruia este aplicat simbolul medicinii – un vas cu șarpele încolăcit, în interiorul căruia este înscris pe trei rânduri: “PARTICIPATION / DE LA / ROUMANIE” (participarea României).

Ordinul Ferdinand în grad de Mare Ofițer

Ordinul „Ferdinand I” este o decorație creată la 8 mai 1929, urmărind două scopuri, atât cinstirea memoriei regelui Ferdinand I al României, cât și răsplătirea celor care contribuiseră la făurirea României Mari.

Ordinul avea șase grade și putea fi acordat numai cetățenilor români care avuseseră o contribuție deosebită la Marea Unire din anul 1918. Ordinul a fost atribuit ultima dată în anul 1937. Ordinul avea șase grade:

Colan (limitat la 5, apoi la 8 membri)
Mare Cruce (limitat la 10, apoi la 15 membri)
Mare Ofițer (limitat la 25, apoi la 40 de membri)
Comandor (limitat la 40, apoi la 60 de membri)
Ofițer (limitat la 50, apoi la 75 de membri)
Cavaler (limitat la 70, apoi la 100 de membri)

Piesa medalistică prezentată aici este Ordinul Ferdinand în grad de Mare Ofițer. Piesa s-a executat în atelierul bucureștean JOSEPH RESCH FILS și era completată cu o panglică tricoloră (albastru închis, pe mijloc o dungă galbenă și pe mijlocul dungii un fir roșu). Prin reforma din 1933 s-a extins numărul membrilor. Membrii ordinului purtau denumirea generică de cavaleri ai Ordinului Ferdinand I, indiferent de gradul deținut. În 2013, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a expus un colan al ordinului, cu ocazia aniversării încoronării lui Ferdinand și Maria. Piesa este din aur masiv și cântărește 300 de grame. La acel moment se cunoștea existența a patru colane: două în patrimoniul Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, unul la Muzeul Național de Istorie a României din București, iar altul care fusese scos la licitație pentru valoarea de 25000-45000 de euro.

Insigna - Federația română de fotbal

Structura organizatorică conducătoare a fotbalului românesc a luat ființă în anul 1909 sub numele Asociația cluburilor de fotbal din România. În timp aceasta a evoluat primind și alte denumiri după cum urmează; 1912 – Federația societăților sportive din România, 1919 – Uniunea cluburilor de fotbal asociație, 1930 – Federația română de fotbal asociație și 1940 – Organizația sportului de fotbal și handbal. Din 1944 si până în prezent forul conducător al fotbalului autohton se numeste Federația romană de fotbal. Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.).

Insigna - Inter Aero

Aviația este ramura aeronauticii care se ocupă de construcția, funcționarea și utilizarea aeronavelor mai grele decât aerul. Tot prin „aviație” se înțelege totalitatea avioanelor și a personalului de deservire de care dispune o țară. După scop și destinație, aviația se împarte în:

Aviația civilă, cu ramurile:

Aviația de transport călători și marfă
Aviația sportivă, a cărei scop principal este recrutarea de tineri pentru a deveni piloți sau parașutiști. Tot în cadrul aviației sportive sunt organizate și activitățile de zbor cu motor sau fără (planorism) pentru piloții sportivi, precum și activitățile de parașutism și aeromodelism.
Aviația utilitară, care prestează diferite servicii de transport în domeniul sanitar (aviația sanitară) și turistic (aviația de agrement), respectiv prestează lucrări de tratamente chimice în agricultură și silvicultură (aviația agricolă).

Aviația militară, care este o categorie de forțe armate, destinată ducerii acțiunilor de luptă în cooperare cu trupele de uscat, marina militară, și alte forțe militare precum și pentru misiuni independente. Aviația militară efectuează și activități de transport aerian (trupe, tehnică) în scopuri proprii.