Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Sediul Băncii Georgiei este o clădire neconvențională din orașul Tbilisi, capitala statului Georgia.

Acest edificiu a fost proiectat de arhitecții George Chakhava și Zurab Jalaghania pentru Ministerul Construcției de autostrăzi a Republicii Sovietice Socialiste Georgia iar inginerul șef al realizării propriu zise a fost Temur Tkhilava. Clădirea are 18 etaje, a fost dată în folosință în anul 1975 iar în anul 2007 a fost achiziționată de Banca Georgiei. George Chakhava a fost ministrul adjunct al construcției de autostrăzi din Georgia în anii '70. Prin urmare, el a fost atât clientul, cât și arhitectul principal al acestui proiect. El a putut alege locația cea mai potrivită pentru locație pentru construcție. Costurile de realizare a construcției s-au ridicat la 6 milioane de ruble. În perioada anilor 2010 – 2011 s-a construită o nouă intrare principală și holul subteran a fost complet renovat. Astăzi clădirea are o suprafață construită de 13500 metri pătrați. George Chakhava a studiat arhitectura la Universitatea Politehnică de Stat din Tbilisi și a absolvit în 1949. De atunci, a lucrat ca arhitect cu propriul său studio și a realizat proiecte în Georgia, precum și în Ucraina, Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan și Letonia . Inspirația pentru arhitectura sa este „natura unică a țării mele, cu individualitatea și frumusețea fiecărei regiuni în armonie cu satele de munte.”Chakhava a primit mai multe onoruri și premii. În 1983 a primit Premiul de Stat al Consiliului de Miniștri al URSS. Uniunea de Arhitecți din Georgia i-a acordat și diploma de onoarea în arhitectură. În 1991, a devenit membru de onoare al Academiei Internaționale de Arhitectură a Țărilor Orientale. Edificiul este situat într-o zonă împădurită la marginea orașului Tbilisi, pe malul râul Kura, într-o zonă abruptă.Structura clădirii constă dintr-o grilă monumentală de forme de beton care se împletesc. Cinci părți orizontale cu două povești par a fi capsate una peste alta. Trei părți sunt orientate pe o axă est-vest, în unghi drept față de pantă, două sunt orientate nord-sud, de-a lungul pantei. Structura se sprijină și atârnă de trei nuclee. Acestea conțin elemente de circulație verticală precum scările și ascensoarele. Nucleul cel mai înalt are 18 etaje. Proiectul se bazează pe un concept numit metoda Space City. Ideea a fost să se folosească și să acopere cât mai puțin teren și să se dea spațiului de sub clădire înapoi naturii. Referința arhitectului a fost o pădure: miezurile sunt ca trunchiul, părțile orizontale coroanele. Între pământ și coroane există mult spațiu liber pentru alte ființe vii, care creează o lume armonioasă cu pădurea. Metoda Space City se bazează pe același principiu. Acest lucru este menit să creeze o experiență de bunăstare și confort. Arhitecții au ales conceptul potrivit căruia peisajul sau natura „curge” prin clădire.

Clădirea este, la prima vedere, asociată stilului high-tech, însă proiectanții au adaptat un sistem complex de amenajare și amenajare a spațiului care se încadrează perfect într-un peisaj foarte complex, se coordonează bine cu mediul și creează o siluetă interesantă.

2. Aici prezint un monument arhitectonic (clădire) sau o sculptură a artistului american Dennis Oppenheim.

Obiectul denumit „Dispozitiv pentru rădăcina răului” este o biserică cu capul în jos, construită cu susul în jos, deci cu turla înfiptă în pământ. A fost creată ca o sculptură, a primit numele inițial de “Biserica”, a fost propusă fondului public de artă al orașului New York, pentru a fi montată pe o stradă în care locuia artistul. Considerându-se o lucrare controversată i s-a schimbat numele și a fost instalată ca parte a Bienalei de la Veneția din anul 1997. Universitatea Stanford a aprobat achiziționarea lucrării în anul 2003 dar ulterior decizia a fost anulată de președintele Universității Stanford care a etichetat-o; „Inadecvată pentru campus”. Ulterior a fost instalată într-un parc public din Vancouver, Canada, ca parte a bienalei de sculptură din acest oraș în anul 2005, dar din nou a fost afectată de controverse, ceea ce a dus la relocarea monumentului la Muzeul Glenbow din Calgary, unde a fost expus până în 2014. Acum poate fi admirată în Plaza de la Puerta de Santa Catalina din Palma, Mallorca.

Sculptura este fabricată din oțel zincat, metal perforat și sticlă venețiană și are înălțimea de 7,5 metri. Puternicele controverse iscate de acest monument au ca fundament principal religia. Autorul lucrării a răspuns că interesul său a fost de a explora dialogul dintre arhitectură și sculptură și că lucrarea sa nu este o blasfemie la adresa bisericii.

3. Burj al-Arab (în traducere: „Turnul Arabilor”) este un hotel de lux din Dubai, clasificat ca având cinci stele, deși jurnaliști și cei care l-au vizitat s-au pronunțat că este singurul hotel din lume clasificat neoficial la șapte stele.

Edificiul a fost proiectat de arhitectul britanic Tom Wright, de la compania Atkins, are înălțimea de 321 de metri, fiind cea mai înaltă clădire din lume folosită exclusiv ca hotel. Este situat pe o insulă artificială, la 280 metri depărtare de plaja Jumeirah, fiind legat de țărm printr-un pod privat curbat. Construcția clădirii a început în anul 1994 și a fost terminată în anul 1999. Clădirea conține peste 70000 metri cubi de ciment și 9000 tone de oțel, iar costul total s-a ridicat la aproximativ 1,6 miliarde dolari SUA. Deși au fost necesari nu mai puțin de trei ani pentru realizarea fundației, clădirea propriu-zisă a fost înălțată în mai puțin de trei ani. 230 de piloni din beton, înfipți în nisip la 40 de metri adâncime, fixează fundația formată din roci masive și beton. Construcția are 60 de etaje și este deservită de 18 ascensoare. Forma construcției imită o ambarcațiune tipic arabă, cu vele, numită „Dhow”.

Dacă exteriorul hotelului este expresia unei arhitecturi ultramoderne,

interiorul, proiectat de designerul Khuan Chew, este o combinație luxoasă de stiluri occidentale și orientale. Ea are un atrium imens de 180 metri înălțime și se mândrește cu 8000 metri pătrați acoperiți cu foiță de aur de 22 de carate și 24000 metri pătrați de marmură.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Ciocana 20 ani 1985 - 2005

Municipiul Chișinău

Ciocana este un sectorul (cartier) al muncipiului Chișinău ce este situat în partea de est a orașului. Denumirea sectorului vine de la numele fostului sat Ciocana Nouă, inclus în hotarele Chișinăului abia în 1959. Până atunci localitatea fusese subordonată primăriei din satul Vistierniceni și era cunoscută ca un cătun pe moșia Ciocanei încă din 1910. Documente istorice arată că în trecut moșia Ciocani, pe a cărei teritoriu au apărut ulterior satele Ciocana Veche și Ciocana Nouă, a aparținut unor răzeși și moșieri. Documentele atestă că moșia Ciocana se întindea pe o suprafață de circa 10 kilometri pătrați, iar la apus se învecina cu malul stâng al răulețului Bâc. Ciocana a primit statutul de sector al Chișinăului în august 1985. Astăzi, sectorul Ciocana, având o suprafața de 148 kilometri pătrași, cuprinde o parte din teritoriul urban al municipiului și șase unități administrativ-teritoriale autonome; orașul Vadul lui Vodă și comunele Budești, Bubuieci, Cruzești, Tohatin și satul Colonița. De-a lungul timpului, gospodăria comunală a crescut considerabil și în prezent este constituită din 447 blocuri de locuințe.În anul 1995 s-a construit clădirea preturii sectorului Ciocana. Rețelele de infrastructură din sector sunt: apeduct – 181 km, rețele electrice – 199,5 km, rețele termice – 81,8 km și rețeaua de gaz - 229,90 km, dintre care 86 km traseu aerian. Spațiile verzi în sectorul Ciocana constituie o suprafața de 440,27 ha. Pădurea-parc "Rîșcani" are 218 ha. În anul 2001–2002 pe strada Nicolae Milescu Spătaru a fost plantat un parc-pădure cu o suprafață de 63,3 ha, iar pe strada Vadul lui Vodă un parc cu suprafața de 15,3 ha care aparține SRL "Agromondial". În sectorul Ciocana sunt înregistrați 10750 agenți economici.

Ciocana este considerat unul dintre cele mai industrializate sectoare ale Chișinăului. Aici funcționează și giganți industriali ca SA ”Vismos” (combinat de vinuri spumante și de marcă), SA “Tutun-CTC”, Combinatul materialelor de construcție SA ”Macon”, ”Fabrica de sticlă din Chișinău”, ”Resan”, SA ”Glass Container Company”, SA ”CET-2” (principalul producător și furnizor de energie electrică și termică), SA ”Farmaco”, Efes Vitanta Moldova Brewerym, ”Moldovahidromaș”, Compania “Coca-Cola,” ”Incomaș”, ”Combinatul de carton Chișinău”, SA „Midgard Terra” (fosta Fabrică de produse chimice de uz casnic) ș.a. În prezent, în sectorul Ciocana funcționează mai multe instituții de învățământ, dintre care 17 instituții preșcolare, 4 școli primare, 3 gimnazii, 9 licee, 2 școli profesionale și 3 colegii. De asemenea, aici își desfășoară activitatea Teatrul Municipal de Păpuși “Guguță”, biblioteca “Transilvania” (patronată de municipiul Cluj-Napoca din România) și Centrul de Creație a Copiilor.

100 de ani de la eliberarea Bulgariei

de sub jugul otoman

Capela (Biserica) în memoria voluntarilor bulgari este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate națională, inclus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa

Academiei de Științe. Biserica Voluntarilor Bulgari din parcul memorial Șipca, cu hramul „Tuturor Sfinților proslăviți pe meleagurile Moldovei”, reprezintă un loc pătruns de rugăciune și har, precum și un veritabil monument de arhitectură și istorie al neamului nostru. Amplasată în mijlocul parcului, bucură privirea și sufletul fiecăruia care îi trece pragul. În continuare vă prezentăm câteva aspecte istorice puțin cunoscute despre acest edificiu de cult:

Biserica a fost construită în anul 1882, în memoria victoriei Imperiul Rus în războiul cu Imperiul Otoman din anii 1877-1878 și în cinstea detașamentelor de voluntari bulgari participante în război, fiind inițial o capelă, sfințită în cinstea „Sf. Alexandru Nevski”.
Are o formă octogonală în plan, încununată de o turlă luminoasă. Sursa formelor arhitecturale a servit arhitectura rusă, tratată eclectic, împreună cu detalii neoclasice.
Biserica a fost construită pe locul unde la 12 aprilie 1877 în prezența țarului Alexandru al II-a s-a dat citire declarației de război făcută Imperiului Otoman.
Aici a avut loc parada trupelor rusești și a celor trei detașamente de voluntari bulgari, formate la Chișinău și transformate mai târziu în bază de constituire a armatei bulgare.
În perioada sovietică a servit în mai multe scopuri, la un moment dat fiind locul unde angajații primului Aeroport din Chișinău își primeau salariul, care era amplasat în preajma acesteia.
În anul 1969 în incinta capelei a fost inaugurat un Muzeu-Memorial al Voluntarilor Bulgari, iar în jur a fost proiectat un parc numit „Șipca”, după numele orașului bulgar Șipca.
Anterior, în anul 1966, în apropiere este ridicat un obelisc înalt de 16 metri, din granit roșu pe care e inscripționat în trei limbi (română, rusă și bulgară) „Detașamentelor de voluntari bulgari formate la Chișinău în anii 1876-1877, care au luptat vitejește împreună cu armatele rusă și română pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc”.
Odată cu renașterea națională și spirituală, la începutul anilor 1990 muzeul este închis, iar capela își redobândește scopul inițial. Astfel de atunci aceasta activează ca biserică de enorie, fiind sfințită de către Înalt preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove.
În anul 1998 la intrare este înălțată o clopotniță în stilul arhitectural caracteristic edificiului În anii 1990 în fața intrării a fost adăugat un volum nou, cu repetarea decorației plastice a clădirii vechi. Noul element a afectat aspectul edificiului cu menire comemorativă.

Insigna - Poliție 25 ani 1969 - 1994

Schimbările sociale, politice, economice şi culturale, care au avut loc, la sfârşitul anilor '80 al secolului XX, în Republica Moldova, au influenţat profund activitatea organelor responsabile de apărarea ordinii publice şi de drept. Ca urmare a discreditării organelor de miliţie, tot mai contestată devine denumirea de "miliţie", iar tendinţa, de înlocuire a denumirii organelor de asigurare a ordinii publice cu denumirea de ”poliţie”, devine tot mai puternică. După declararea, la 23 iunie 1990, a suveranității Republicii Moldova, a fost demarat procesul de constituire a unui sistem propriu, național, în domeniul afacerilor interne. Astfel, la 13 septembrie 1990, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 321 “Cu privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova”, care prevedea crearea Departamentului de Poliţie şi a secţiilor de poliţie raionale. Prin urmare, locul miliţiei este ocupat de noile organe ale afacerilor interne – POLIŢIA. La 18 decembrie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la poliţie. Imediat, după aprobarea Legii, a început un amplu proces de restructurare, modernizare, și de constituire a organelor afacerilor interne, Poliția Republicii Moldova devenind o instituţie, bazată pe principii democratice, în serviciul cetăţeanului și menită să apere valorile fundamentale ale societăţii.O filă importantă, a istoriei Poliţiei Republicii Moldova, constituie participarea la conflictul armat din Transnistria, fiind una din cele mai grele şi mai sângeroase încercări, la care a fost supusă Poliţia Republicii Moldova, deși principale atribuţii ale acesteia erau ocrotirea ordinii publice şi asigurarea respectării legalităţii.În acest conflict armat, toţi poliţiştii şi-au făcut datoria cu demnitate, dând dovadă de curaj, bărbăţie şi devotament. Pe cîmpurile de luptă, pentru apărarea suveranității și integrității Republicii Moldova, și-au pierdut viața 89 poliţişti. În pofida situaţiei social-politice deloc simple, tensiunilor din regiune, cauzate de conflictul transnistrean, reformele, în cadrul organelor afacerilor interne, au continuat.O atenţie deosebită s-a acordat perfecţionării cadrului legislativ, fiind elaborate şi remise, Parlamentului şi Guvernului, spre examinare, un şir de proiecte de legi şi acte normative, ce ţin de activitatea organelor de drept.

Totodată, a fost optimizat numărul polițiștilor (de la 43,6 pînă la 30,0 la 10 mii locuitori), substituite unele funcţii atestate cu funcţii de salariaţi civili, etc. În urma colaborării internaţionale au fost semnate acorduri interguvernamentale între Republica Moldova şi statele Europei Centrale şi de Vest, precum şi alte state din regiune. Cu suportul Consiliului Europei, în conformitate cu programul pentru protecţia drepturilor omului, au fost organizate seminare de instruire cu diferite tematici. În același timp, mai mulți experţi ai Consiliului Europei au evaluat situaţia în domeniile ce ţin de respectarea drepturilor omului în activitatea poliţiei, detenţia în poliţie și etica poliţienească. Necesitatea reformării Poliției a fost dictată, nu doar, de aspiraţiile de integrare europeană ale Republicii Moldova, ci și de necesitatea soluționării stringente a multiplelor probleme constatate în funcționarea sistemului afacerilor interne și în activitatea poliţienească. Astfel, la 27 decembrie 2012 a fost aprobată noua lege (nr. 320) cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, care a intrat în vigoare la 5 martie 2013. Conform noilor prevederi ale legii, Poliţia a fost organizată în Inspectoratul General al Poliţiei, subdiviziuni specializate şi subdiviziuni teritoriale, care au menirea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.

Campion atletism 400 metri - 1974

Comitetul de cultură fizică și sport

al Republicii Sovietice Socialiste Moldova

Federația de Atletism din Republica Moldova (prescurtat F.A.M.) este autoritatea moldoveană care coordonează activitățile din atletism. A fost creată în anul 1991. Federația de Atletism din Republica Moldova este afiliată la Asociația Europeană de atletism și la Asociația Internațională de Atletism. Asociația obştească „Federaţia de Atletism din Republica Moldova” (FAM), este o federaţie sportivă, neguvernamentală, apolitică, nonprofit, constituită în baza asocierii structurilor sportive, în vederea realizării în comun a scopurilor determinate de statut. Asociaţia este unica organizaţie, care reprezintă atletismul, organizează şi coordonează dezvoltarea atletismului, având ca bază contractul, semnat cu autoritatea centrală de specialitate, cu stipulările financiare şi alte obligaţii ale părţilor. Scopurile Asociaţiei sunt de a contribui la:

unirea tuturor eforturilor structurilor sportive care practică atletismul, contribuie la dezvoltarea şi desfăşurarea activităţilor de propagare a atletismului în Moldova;
pregătirea sportivilor de înaltă performanţă în acest domeniu;
participarea cu succes la Jocurile Olimpice, Campionatele, Cupele Mondiale şi Europene, alte competiţii internaţionale oficiale;
atragerea unui număr cât mai mare de cetăţeni în practicarea atletismului şi propagarea astfel a unui mod sănătos de viaţă;
întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu asociaţiile similare din alte ţări, cu forul continental şi mondial de specialitate;

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

Emblemă coifură vameș

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă sau bască.

Insigna - Cea mai bună bunică

Produsul medalistic de mai sus este o medalie foarte potrivită pentru un cadou. Este se constituie oricând ca un dar de înaltă simțire sufletească pentru bunica fiecăruia dintre noi. Această medalie s-a realizat de către o companie privată din Republica Moldova.

__________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII