Epaminonda's Blog.....: REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD

1 POUND 1919

REGATUL UNIT AL

MARII BRITANII ŞI

IRLANDEI DE NORD

A fost o monarhie din vestul Europei,

arhipelagul britanic,

ce a existat în perioada anilor 1801 – 1922.

Acest regat a avut capitala la Londra,

se întindea pe 315093 kilometri pătrați

și număra aproximativ 16,346 milioane de locuitori.

Acest stat și-a declarat independența

la data de 1 ianuarie 1801

prin unirea unirea Regatului Marii Britanii

cu regatul Irlandei de Nord.

Deviză națională unanim acceptată în stat a fost:

Dumnezeu şi dreptul meu.

Stema oficială a regatului:

Steagul oficial al regatului:

Pe aversul bancnotei prezentate aici

este reprezentat chipul regelui George al V-lea.

George al V-lea, nume real George Frederick Ernest Albert,

a trăit în perioada anilor 1865 – 1936,

a condus în perioada anilor 1910 – 1936.

Pe reversul bancnotei de mai sus este reprezentată

clădirea Parlamentului britanic.

Parlamentului britanic, cunoscut și sub numele Palatul Westminster este locul unde se află cele două camere ale Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Camera Lorzilor și Camera Comunelor. Actualul ansamblu al Palatului Westminster a fost construit între anii 1837 și 1860 în stil neogotic, după incendiul devastator din 1834 care a distrus aproape total vechea clădire a parlamentului. Plin de încărcătură istorică și atracție pentru milioane de turiști în fiecare an, Palatul Westminster este inclus de UNESCO în programul World Heritage Sites, împreună cu Biserica Sf. Margareta și Abația Westminster, cu care se învecinează. Cu o formă aproximativ rectangulară, Palatul Parlamentului se întinde pe o suprafață de peste 30000 de metri pătrați. El este flancat de două turnuri înalte de aproximativ o sută de metri, Victoria Tower

și celebrul turn cu ceas, Big Ben.

Mai jos admiri trei monumente reprezentative

de arhitectură din capitala Londra:

Palatul Buckingham

Abația Westminster

Biserica Sfânta Margareta

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

ROMÂNEȘTE - ROMÂNIA - ROMÂN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

________xxx________

O MEDALIE, O PLACHETĂ ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Principele George V. Bibescu 1880 - 1941

Aeroclubul României - 100 ani 1920 - 2020

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat de către Monetăria națională a statului român, în anul 2020, în două variante de metal compoziție, pentru a marca Centenarul Aeroclubului României. Medaliile au următoarele caracteristici tehnice:

Cea de argint: puritate - 92,5%, aurire – selectivă, forma – rotundă, diametrul - 60 milimetri, greutatea – 173 grame, calitatea – patinată, tiraj – 40 exemplare și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 988 lei.
Cea din aliaj cupru: forma – rotundă, diametru – 60 milimetri, calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 362 lei.

În anul 1920, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. În anul 1936 ARR se transforma în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federaţia Aeronautica Româna (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuţiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizaţiile aeronautice şi aerocluburile sportive au fost desfiinţate. În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviaţiei sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonatã Aviaţiei Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Ţării, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Aceasta devine în 1954 Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desfiinţează, aviaţia sportivă trecând în subordinea Uniunii pentru Cultură Fizica şi Sport (UCFS), transformată în Consiliul Naţional pentru Cultură Fizică şi Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federaţia Română de Aviaţie, iar şcolile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviaţiei Civile. In anul 1991 prin Hotararea de Guvern nr.567 din 16 august 1991, Aeroclubul Central al Romaniei isi schimba denumirea, devenind Aeroclubul Romaniei, acesta pastrand in patrimoniu toate aerocluburile teritoriale, infrastructura si materialul volant al acestora. Aeroclubul României este afiliat la Federatia Aeronautica Romana si Federatia Romana de Modelism pentru sporturile aeronautice, la Ministerul Sporturilor: Zbor cu motor, Planorism, Parasutism, Zbor aeronave ultrausoare, Zbor cu balonul si Aeromodelism. La împlinirea unui secol de la înființare, această instituție se prezintă astăzi cu o flotă impresionantă de aeronave și parașute, cu 15 aerodromuri, o infrastructură modernă și un personal profesionist. Sediul central al Aeroclubului României este situat în București, bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 54, Sectorul 1.

George-Valentin Bibescu a fost unul dintre cei mai buni piloți români, care s-a născut în București la data de 3 aprilie 1880 și a decedat la data de 2 iulie 1941. În anul 1904 a fondat Automobil Clubul Român, în anul 1909 - Clubul Aviatic Român, iar în 1912 a fondat Liga Națională Aeriană. Între anii 1911 – 1912 George-Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920 – 1923 a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. În perioada 1911 – 1916 a fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România iar în anul 1925 - Mare Maestru Onorific al acesteia. În anul 1930 a fost ales Președinte al Federației Aeronautice Internaționale. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac. A murit la București la data de 2 iulie 1941 și este înhumat în biserica de la Mogoșoaia.

Insigna - 1 Mai 1932 - PSD (Partidul Social Democrat)

În anul 1889 Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, data de 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymerket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”.

Insigna - 7000000 kilometri zbor aviația civilă

Piesa medalistică de mai sus este o insignă (să-i spunem) de merit ce s-a acordat în regimul comunist piloților din aviația civilă. Pentru piloții civili măiestria și experiența de pilotaj se măsura în kilometri de zbor. La realizarea unui număr de kilometri de zbor (de obicei milioane) pilotul era recompensat cu astfel de insigne. Era un motiv de mândrie pentru orice pilot civil să obțină insigne cu un număr cât mai mare de kilometri. Se cunosc insigne de la 1 milion până la 10 milioane kilometri de zbor. Se poate deduce că la primirea unei astfel de insigne pilotul primea o indemnizație bănească, încasată o singură, dată sau o majorare a salariului lunar. Insignele sunt confecționate din metal brut și strident colorate abundând de însemne comuniste (cununile de stejar, eșarfele tricolore și folosirea doar a culorilor drapelului național (roșu, galben și albastru) pentru vopsirea insignelor. Partidul comunist unic folosea diverse căi și mijloace pentru a-i face pe cetățeni să lucreze mai bine și mai mult în scopul realizării obiectivului principal – crearea omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate.

Insigna - C.T.A. (Cercul tehnico aplicativ) auto

Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) erau forme de pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai 1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6 din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în România. La data de 15 noiembrie 1968 în România se adoptă Legea nr. 33 care a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice (dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente.