Epaminonda's Blog.....: MOURAO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea portugheză MOURAO,

dar și câteva vederi generale, trimiteri poștale ilustrate și o

insignă religioasă locală

Castelul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vederi generale

Insignă religioasă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_______xxx_______

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Fundația General Grigore Baștan 23 ianuarie 1923

Primul general aviator parașutist al României

Memoria General Grigore Baștan 1986 - 1995

Fundația „General Grigore Baștan” a fost înființată prin voința de asociere liber exprimată a cinci membri fondatori, cu respectarea legii nr.21/1994. Fundația a dobândit personalitate juridică ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.188/21.12.1995 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București. Sediul central al fundației este situat în municipiul București, Sectorul 2, pe Strada Toamnei, la nr.38, Apartamentul 1, Parter. Fundația are următorul scop: desfășurarea activităților de cinstire a memoriei generalului Grigore Baștan, a eroilor și valorilor parașutismului militar și civil românesc precum și desfășurarea activităților de promovare a sporturilor aeronautice. Dedesubt am posta o fotografie cu bustul generalului Baștan, de lângă Spitalul județean Buzău.

Enumăr mai jos și câteva dintre obiectivele fundației:

Organizarea anuală a Memorialului “General Grigore Baștan, cu spprijinul M.Ap.N și a aerocluburilor.
Comemorarea eroilor români parașutiști din toate timpurile
Sprijinirea materială și morală a militarilor și civililor parașutiști precum și urmașilor acestora, aflați în stare financiară sau morală precară
Stabilirea de relații de colaborare cu entități similare de peste hotare
Susținerea pregătirii tinerilor elevi și studenți din instuțiile militare de învățământ cu profil aeronautic
Promovarea și înlesnirea practicării sporturilor aeronautice
Organizarea de activități culturale și științifice în domeniul aeronautic
Formarea practicanților sporturilor aeronautice în spiritul disciplinei liber consimțite și a respectului față de semeni, formarea și dezvoltarea tăriei de caracter, obținerea și menținerea unei sănătăți fizice și psihice bune
Acordarea de premii, burse sau stagii de pregătire persoanelor cu preocupări și rezultate deosebite în practicarea sporturilor aeronautice
Sponsorizarea totală sau parțială a unor acțiuni în sprijinul aeronauticii (instruire, calificare, perfecționare, licențe) dar și construcții și exploatate a tehnicii specifice.

Generalul-maior Grigore Baștan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în localitatea Coșcodeni, județul Bălți (azi în Republica Moldova) și a decedat la 8 februarie 1983 la București. A făcut parte din prima companie de parașutiști militari din armata română, subunitate înființată la 10 iunie 1941, iar în anul 1944 participând la luptele din nordul Bucureștiului. În anul 1950 și-a adus o contribuție esențială la reînființarea primului batalion de parașutiști și a avut un aport valoros la dezvoltarea pe noi baze a acestei specialități militare, în pregătirea a mii de parașutiști militari. A avut preocupări în dezvoltarea materialelor de desant, iar spiritul său de inventator și inovator a dus la realizări notabile, inclusiv prin realizarea completului de parașute BG-7M (principală) și BG-3m (de rezervă), folosite pe o perioadă îndelungată în Armata României. La 20 august 1970, stabilește un record național la saltul cu parașuta, executând un salt din aeronavă de la înălțimea de 10000 metri cu o cădere liberă de 7000 metri. A fost implicat în mod activ și în coordonarea parașutismului sportiv în România. În anul 1971 devine primul general parașutist din armata română și va conduce destinele parașutismului militar românesc până la trecerea în rezervă în anul 1979.

Mareșalul Alexandru Averescu 1859 - 1938

Primul comandant al Armatei 2 Mărăști - Oituz

CDM 2 OP - Comandamentul 2 operațional Buzău - România

Personajul născut dincolo de Prut, care face obiectul prezentării noastre aici este marele om politic și comandant militar Alexandru Averescu. El s-a născut în data de 9/21 martie 1859 în localitatea basarabeană Babele, lângă Ismail (azi Ucraina) și a decedat la data de 2 octombrie 1938 la București, trupul său fiind depus în cripta Mausoleului de la Mărăști, ridicat prin strădania sa. A fost unul dintre cei mai de seamă comandanți ai armatei române moderne, fiind ridicat, în anul 1930, la rangul de mareșal al României. Mai jos admiri o plachetă mare cu chipul omului – Averescu. Este de remarcat că mareșalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de România în perioada modernă: în timpul Războiului de independență (1877-1878) s-a înrolat ca sergent-voluntar, dobândind brevetul de ofițer; în perioada celui de-al doilea Război balcanic (1913) a comandat operațiunile armatei române din Bulgaria, iar în Războiul pentru Întregirea României (1916-1919), a deținut o poziție de prim rang. Pentru a salva situația care se crease, în toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apărarea Capitalei: Operațiunea Flămânda. În vara lui 1917, a pregătit și condus bătălia ofensivă de la Mărăști (11/24 iul—19 iul./1 aug.). În plan politic, după ce și-a dat demisia din armată (militarii nu puteau desfășura activitate politică), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ''Către toți românii'', anunțându-și hotărârea de a crea Liga Poporului, ''a cărei singură menire ar fi îndreptarea dorită și cerută de toți''. În anul 1920, Liga Poporului s-a transformat în Partidul Poporului (vezi insignele de mai sus). A deținut în timp diverse portofolii ministeriale și a fost chiar și prim ministru. Ca ministru de război în guvernul I. I. C. Brătianu, i se impută faptul că a coordonat acțiunile militare pentru înăbușirea răscoalei țărănești din 1907. În afara activității politice și militare, a desfășurat și o activitate publicistică, în special ca director al revistei ''România Militară''. A lăsat câteva lucrări de specialitate: ''Tactica'' (3 volume, 1887-1889), ''Jocul de război'' (1903), ''Călăuza ofițerului'' (1904), ''Operațiunile de la Flămânda'' (1924), dar și de memorialistică (''Răspunderile'', 1918, ''Notițe zilnice de război 1916-1918'', 2 vol., 1937). A fost distins cu ordinele ''Steaua României'' și ''Coroana României'' și cu medaliile ''Bene Merenti'' și ''Crucea Trecerii Dunării''. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Române, în semn de recunoaștere și prețuire a meritelor sale în plan politic și militar. În semn de omagiu și prețuire arătate de buzoieni pentru marele om politic și comandant militar, o principală stradă a orașului (artera rutieră ce trece prin fața comandamentului Diviziei 2 Infanterie “Getica”, până la poarta Parcului Crâng), și o mare unitate militară de informații, de renume, poartă cu mândrie numele – Mareșal Alexandru Averescu.

Comandamentul 2 operațional Buzău a fost o mare unitate a armatei române, urmașă a Armatei a II-a, de pe timpul comunismului, care avea misiunea de conducere, control, și coordonare ale misiunilor Armatei Române pe teatrele internaționale de luptă. Comandamentul 2 Operațional Buzău, a purtat numele Mareșal Averescu, personalitate marcantă a istoriei militare române. Sus am postat o poză cu clădirea marii unități buzoiene. În prezent nu mai există structură militară de Comandament operațional în Buzău, aici existând doar comandamentul unei mari unități militare de nivel divizie - Divizia 2 Infanterie "Getica".

Matrița - C.S.M. Buzău (Clubul sportiv municipal)

C.S.M. Buzău (Clubul Sportiv Municipal Buzău) a fost fondat în anul 1971. Până în anul 1982 s-a numit Club Sportiv Municipal Gloria. În stadiul incipient, Clubul Sportiv Municipal Gloria Buzău îşi desfăşura activitatea în cadrul a patru ramuri sportive: fotbal, handbal, lupte libere şi box, fiind prezidat de regretatul profesor Radu Oprea. Palmaresul Clubului Sportiv Municipal Buzău constă în; 27 de medalii în cadrul Campionatelor Mondiale (4 de aur, 10 de argint şi 13 de bronz), 77 la „Europene” (18 aur, 20 argint şi 39 bronz), 114 la Campionatele Balcanice (42 aur, 31 argint, 41 bronz) şi 1220 la „Naţionale” (346 aur, 322 argint şi 452 bronz).

Insigna - B.T.T. - Agenția Buzău - ghid 18

(Biroul de turism pentru tineret)

Până la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism), în parte au fost patronate şi de acesta.

Toate aceste asociaţii au fost dizolvate prin hotărârea Consiliului de Miniştri din 11 iunie 1948, iar patrimoniul acestora a trecut la Oficiul Naţional de Turism, cu cele două structuri interne; ONT Carpaţi şi ONT Litoral. Încă din regimul comunist s-a înfiinţat BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), ca semn al grijii regimului pentru timpul liber al tinerilor. Această structură naţională de turism avea filiale în fiecare judeţ, municipiu şi oraş al ţării. În prezent Biroul de Turism pentru Tineret este o societate cu un patrimoniu imobiliar estimat la 200 de milioane de lei şi la care statul este majoritar. BTT mai are în prezent doar 12 filiale la; Bacău, Botoşani, Brăila, Cluj, Costineşti, Giurgiu, Hunedoara, Olt, Teleorman, Neamţ, Sălaj şi Bucureşti. În anul 2008 societatea BTT deţinea încă 17 terenuri cu suprafaţă totală de 77853 de metri pătraţi şi clădiri cu suprafaţă desfăşurată totală de peste 109000 de metri păstraţi. Cele mai cunoscute sunt hotelul Forum din Costineşti, vilele Belvedere şi căsuţele de piatră din aceeaşi staţiune. În cadrul Birourilor de Turism pentru Tineret departamentale se înfiinţau cluburi montane precum Bujor de Munte aparţinând BTT Buzău.

Batalionul 47 Comunicații și Informatică "General Nicolae Petrescu"

Batalionul 47 Comunicații și Informatică, denumire oficială și completă

Batalionul 47 Comunicații și Informatică “General NICOLAE PETRESCU” este continuatorul tradițiilor de muncă și luptă ale Regimentului 47 Transmisiuni “General NICOLAE PETRESCU”, înfiinţat în anul anul 1932.

Unitatea este dislocată în garnizoana Buzău, în partea de sud a orașului, pe Calea Eroilor, magistrala rutieră de ieșire spre Ploiești, vis a vis de Cimitirul Eroilor din Buzău, în imediata vecinătate a Comandamentului Diviziei 2 Infanterie “GETICA”. Deasupra am postat steagul de identificare al unității.

Urmare a marilor progrese înregistrate în tehnologia comunicării informațiilor, vechile unități militare de transmisiuni sunt denumite în prezent unități de comunicații și informatică. Este unitatea unde chiar eu am lucrat 20 și ceva de ani zile și de unde am ieșit la pensie.

Generalul de brigadă şi inginerul electronist Nicolae T. Petrescu s-a născut în data de 1 ianuarie 1888, într-o familie de români, în satul Ştefăneşti, comuna Ileana, județul Călărași. Tatăl său era învăţător, iar înaintaşii săi povesteau că avuseseră cei mai mulţi meseria ori de profesor (învăţător) ori de cadru militar. Deşi îmbrăţişase cariera militară, pe lângă studiile de inginer, în profilul electric, în anul 1919 s-a înscris la Şcoala Superioară de Radiotelegrafie din Paris, pe care o absolvă în 1922 (prima promoţie de ingineri electronişti TFF – transmisiuni fără fir), fiind unul dintre cei mai buni, iar promoţia fiind prima de acest fel din lume. Întors în ţară, maiorul Petrescu începe imediat să implementeze noile cunoştinţe, în cadrul armatei. A adus numeroase contribuţii la dezvoltarea transmisiilor pe unde scurte, la cunoaşterea benzilor radio utilizate în scopuri militare (în folosul armatei). A contribuit ca dascăl la formarea multor specialişti militari, în domeniul transmisiunilor fără fir. Colonel fiind, Nicolae T. Petrescu a constituit prima brigadă de transmisiuni, cu trei regimente subordonate, în anul 1932, aceasta fiind suportul batalionului „47 Comunicaţii şi informatică”, de astăzi denumit onorific „Nicolae Petrescu”. În acest fel, a contribuit la dezvoltarea electronicii româneşti în perioada interbelică, transmisiunilor fără fir, telegrafie fără fir şi telefonie fără fir, pe care le-a utilizat la vremea respectivă mai mult în cadrul armatei. A avut contribuţii la dezvoltarea sistemelor de transmisiuni între aparatele aflate în zbor şi comandament, sau o bază terestră fixă sau mobilă. A condus divizia de la Alba Iulia, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. A participat la menţinerea ordinii în zona Odessa cu Brigada 1 Fortificaţii, având acolo contribuţii importante la dezvoltarea armei transmisiunilor. A avut o activitate publicistică intensă, elaborând mai multe cărţi, articole, lucrări ştiinţifice etc., în special în domeniile transmisiunilor fără fir şi cel al geniului. În 1942, a primit decoraţia „Crucea Ordinului Vulturul German cu stea”. A fost trecut în rezervă în data de 25 octombrie 1942.

Municipiul Buzău (nume antic Mousaios) este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. La recensământul din anul 2002 orașul avea o populație de 134227 locutori. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzăul a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu, iar prima sa atestare documentară provine din anul 376 E.N. Sus am postat stemele vechi, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva reprezentative monumente de arhitectură și cultură buzoiene, din vremuri diferite.

Palatul Comunal - Primăria

Biblioteca județeană Vasile Voiculescu

Biserica Greci

Biserica Banu

Bulevardul I.C.Brătianu

Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu

Strada Cuza Vodă

Palatul Justiției

Vila Alexandru Marghiloman

Administrația financiară

Cercul militar

Episcopia veche

Proprietatea Sava Gerota

Liceul de fete Dr.C.Anghelescu

Piața centrală

Piața Dacia

Pod peste râul Buzău

Școala Dionisie Romano

Școala primară mixtă nr.2

Seminarul Kesarie Episcopul

Spitalul județean vechi

Calea Unirii

Casa Vergu-Mănăilă (Muzeul de etnografie și folclor)

Monumentul Omagiu

Hotelul Pietroasa

Centrul de afaceri

Prefectura

Magazinul universal Dacia

Sala sporturilor Romeo Iamandi

Județul Buzău este situat în sud-estul României, la curbura Carpaților, fiind traversat de la NV spre SE de râul cu același nume de la care și-a luat numele. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați, numără aproximativ 495000 de locuitori și are reședința în orașul cu același nume. Ca structură administrativă județul este compus din 2 municipii - Buzău și Râmnicu Sărat, 3 orașe - Nehoiu, Pătârlagele, Pogoanele și 82 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, din vremuri diferite, dar și alte interesante locuri de vizitat în acest județ