Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la moartea și 100 de ani de la nașterea lui Zdeněk Fibich. Pe avers este reprezentat chipul de profil al personajului și periferic circular inscripțiile “ZDENEK FIBICH * 1850 – 1900” (numele și prenumele personajului precum și data nașterii și a morții) și marca gravorului. Pe revers este redat un ornament decorativ care conține insemne de pe drapelele Moraviei și Cehiei Mari și înscrisurile: “200 Kc” (valoarea monedei), “2000” (anul baterii monedei), “CESKA REPUBLIKA” (numele țării în limba cehă) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 04.10.2000, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (17000 buc) și proof (3200 buc) și designer – sculptor Vladimir Oppl.

Zdeněk Fibich a fost un renumit compozitor ceh de muzică clasică. Printre compozițiile sale se numără opere de cameră, poezii simfonice, trei simfonii, cel puțin șapte opere, melodrame, inclusiv trilogia Hipodarmia. El s-a născut la data de 21 decembrie 1850 și a decedat la data de 15 octombrie 1900.

2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 200 de ani de la nașterea lui František Škroup. Pe aversul monedei este reprezentat chipul stilizat al personajului, un portativ muzical și înscrisurile: “Frantișek Skroup” (numele personajului) cu litere de mână, “1801 * 2001” (anul nașterii personajului și anul baterii monedei) și marca gravorului. Pe revers, central și vertical este redat un ornament decorativ care include simboluri grafice de pe drapalele Moraviei și Cehiei Mari și înscrisurile: ”CESKA REPUBLICKA” (numele țării în limba cehă) periferic, circular, “200 Kc” (valoarea monedei) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 30.05.2001, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (17000 buc) și proof (3300 buc) și designer – sculptor Jiri Harcuba.

František Jan Škroup a fost un apreciat compozitor și dirijor ceh. El s-a născut la data de 3 iunie 1801 la Osice în Cehia și a decedat la data de 7 februarie 1862 la Rotterdam în Olanda.

3. Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la moartea lui Jaroslav Seifert. Pe avers este redat chipul de profil al personajului și înscrisurile: “SEIFERT JAROSLAV” (numele personajului) periferic pe un sector circular, “1901 - 2011” (anul morții personajului și anul baterii monedei) și marca gravorului. În centrul câmpului reversului este redat un ornament decorativ ce conține simboluri grafice de pe drapelele Moraviei și Cehiei Mari și inscripția circulară:”CESKA REPUBLIKA . 200 Kc .” (denumirea țării în limba cehă și valoarea monedei) și marca monetăriei.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 19.09.2001, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea – BU (16000 buc) și proof (3500 buc) și designer – sculptor Ladislav Kozak.

Jaroslav Seifert (1901 - 1986) este un scriitor şi jurnalist ceh, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1984. El s-a născut la data de 23 septembrie 1901 și a decedat la data de 10 ianuarie 1986.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Intrarea Armatei Române în Budapesta - 4 august 1919

Produsul medalistic de mai sus s-a bătut la Monetăria Statului pentru a marca trecerea a „100 ani de la intrarea Armatei Române în Budapesta”. Ca detalii mai importante de pe avers enumăr statuia unui leu și o parte a cupolei Parlamentului maghiar iar pe revers este redat în centrul câmpului Podul Libertății din Budapesta. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție: cupru și argint. Caracteristicile tehnice ale medaliilor sunt: forma – rotunde, diametrul – 80 milimetri, calitatea – patinată, puritatea – 92,5% (cea de argint), greutate – 370 grame (cea de argint), tiraje – 100 exemplare (cea de argint) și 80 exemplare (cea de cupru) și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 1156 lei (pentru cea de argint) și 355 lei (pentru cea de cupru). Guvernul bolșevic de la Budapesta a refuzat să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Convenția cu Antanta din august 1916. La 20 iulie, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o ripostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.

Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota ”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta.” Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august Blea-Kun, liderul bolșevic al Ungariei a fugit în Austria și apoi Rusia Sovietică. În data de 4 august a intrat în Budapesta și generalul Gheorghe Mărdărescu. În acea zi el împlinea exact 53 de ani. Actele oficiale au recunoscut 4 august 1919 ca dată a ocupării Budapestei. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta prin acțiune militară directă în cursul sau ca urmare a primului război mondial.

Clădirea Parlamentului Ungar este una dintre cele mai vechi clădiri legislative din Europa, un important reper arhitectonic și o destinație turistică populară din Budapesta. El se află în Kossuth, pe malul stâng al Dunării, fiind cea mai mare clădire din Ungaria. Clădirea a fost proiectată de renumitul arhitect Imre Steindl între anii 1885–1904, în stil neogotic. Prima ședință a guvernului maghiar a avut loc încă înaintea finalizării construcției, la data de 8 iunie 1896, cu ocazia aniversării unui mileniu de la înființarea statului maghiar. Aproximativ o mie de persoane au fost implicate în construcția clădirii, fiind folosite 40 de milioane de cărămizi, o jumătate de milion de pietre prețioase tip disc și 40 kg de aur. Clădirea este prevăzută cu o fațadă simetrică și o cupolă centrală. De asemenea, interiorul parlamentului este simetric și are, astfel, două săli absolut identice din care una este folosită în scopuri politice, iar cealaltă pentru excursii ghidate. Clădirea are 268 de metri lungime și 123 metri lățime. Interiorul său include 10 curți, 13 lifturi de pasageri și de marfă, 27 de intrări (porți), 29 de scări interioare și 691 camere. Fațada principală se află pe malul Dunării, dar intrarea principală oficială este din piața aflată în fața clădirii. În interiorul și în afara clădirii sunt 242 sculpturi pe pereți. Pe fațadă se află statui ale conducătorilor maghiari, ai conducătorilor din Transilvania, precum și ale unor faimoși lideri militari.

Podul Libertății, în limba maghiară - Szabadság híd, este un pod din Budapesta peste fluviul Dunărea. Podul a fost construit între anii 1894 și 1896, după planurile lui Janos Feketehazy. Deși radical diferit ca structură, podul imită conturul general al unui pod cu lanțuri, care a fost considerată o forma estetică preferată la momentul construcției. Podul a fost inaugurat în prezența împăratului Franz Joseph, ultimul nit de argint al pilonului dinspre cartierul Pestaa fost introdus în structura de fier de către împăratul însuși, iar podul a primit inițial numele monarhului. El are 333,6 metri lungime (împreună cu secțiunile de legătură) și 20,1 metri lățime. Părțile de sus a celor patru piloni sunt decorate cu mari statui de bronz ale Turului, o pasăre asemănătoare cu șoimul, proeminentă în mitologia maghiară antică.

C.R. (Cercetașii României)

Participarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei” (1914-1936) la primul razboi mondial se subscrie efortului pe care intreaga natiune l-a facut pentru realizarea Statului National Unitar Roman. Dupa aparitia cercetășiei în România (vara si toamna anului 1913), dezvoltarea organizatiei la scara nationala prin formarea Marii Legiuni a cercetasilor (incepand cu 1914) si recunoasterea asociatiei de catre legislativ (aprilie 1915) stau sub auspiciile declansarii primului razboi mondial in anul 1914. Intr-o Romanie inca in neutralitate, Cercetasia are sansa unui consens vizionar (Casa Regala, armata, intelectualitate, clasa politica) asupra rolului pe care il poate juca intr-un context de razboi. Pe parcurs apar si marturii despre contributia cercetasilor din Anglia sau Franta la activitati auxiliare, desfasurate in spatele frontului. Ca atare, organizatia primeste sprijinul tuturor structurilor statului si dezvoltarea ei cunoașe un ritm accelerat. Fondatorul mişcări cercetasesti este lordul Baden Powell. Urmând o carieră militară, Baden Powell, încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor. În urma unui succes de excepţie este distins, la Londra, de către regina Victoria, cu Ordinul Bath şi avansat la gradul de general-maior. Această avansare marchează finalul strălucitei sale cariere militare, urmând ca Sir Robert Baden Powell să îşi dedice viaţa promovării păcii şi toleranţei. Sus am postat logo-ul mișcării românești de cercetași.

Robert Stephenson Smyth Baden-Powell a fost un general locotenent a armatei britanice, scriitor și fondator al Mișcării Cercetașilor, care a trăit în perioada anilor 1857 – 1941.

Campionatul național de tineret 1991 (caiac-canoe)

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe, ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle).

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportivi stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

Placheta - Carol II Regele românilor - E.F.I.R.O. 1932

75 ani de la introducerea timbrului poștal românesc 1857 - 1932

Expoziția filatelică română - E.F.I.R.O.

București - noiembrie 1932

75 ani jubileu 1857 - 1932

Expoziție organizată de revista "Tribuna filatelică"

sub înaltul patronaj al M.S. Regelui Carol II

În data de 1/13 ianuarie 1881 a apărut în România prima revistă de filatelie denumită Timbrophilo. Zece ani mai târziu, în aprilie 1881 s-a constituit la București, cu titlu provizoriu Societatea Română de Timbrologie, iar la 6 mai același an a fost organizată prima expoziție filatelică din România având caracter privat, în casa președintelui Dimitrie C. Butculescu în București. În ședința din 26 noiembrie / 10 decembrie 1891, societatea și-a schimbat denumirea în Societatea Filatelică Română, adoptându-se și statutul de funcționare. Prima dintre edițiile expozițiilor EFIRO (Expoziția Filatelică Română), s-a desfășurat sub înaltul patronaj al regelui Carol al II-lea, în anul 1932 la Palatul Fundației Academiei Române din București (astăzi, Sala Dalles). Expoziția a avut loc între 23-30 noiembrie, fiind cea mai mare expoziție filatelică de până atunci.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen

(născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Insigna - Lex - Jandarmi C.F.R. (Căile ferate române)

Căile Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Compania națională CFR se compune din opt Sucursale Regionale de Cale Ferată, cu sedii în București, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați și Constanța. În cadrul programului de restructurarea a Companiei naționale CFR se are în vedere o organizare nouă, pe patru regionale, prin desființarea regionalelor CFR Galați, Constanța, Craiova și Brașov.

Jandarmeria Română este structura militară cu atribuții în menținerea și restabilirea ordinii și liniștii publice, transportul și paza valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită. Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Internelor si Administrației publice.

Jandarmeria a fost fondata în anul 1893 și refondată după căderea comunismului, în anul 1990. Sus este postat logo-ul Jandarmeriei romane, iar mai jos admiri câteva uniforme ale jandarmeriei interbelice.

Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au stat la baza elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În anul 1893 s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale iar în anul 1908 Legea Jandarmeriei.

________ooOoo________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ