Epaminonda's Blog.....: BORLOO

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură din localitatea belgiană BORLOO,

comuna GINGELOM, regiunea FLANDRA.

Memorialul eroilor

Biserica Sfântul Lambert

Arhitectură locală

Castelul din Gingelom

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Crăciun 2019

"Vi s-a născut azi Mântuitor, cel care este

Hristos Domnul, în cetatea lui David" - Luca: 2 - 11

Piesa medalistică de mai sus este o medalie felicitare cu tema religioasă: „Crăciun 2019”. Acest produs de excepție, emis în tiraj limitat, poate reprezenta cadoul ideal atât pentru cei apropiați cât și pentru partenerii dumneavoastră de afaceri. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție: cupru și argint. Medaliile au următoarele caracteristici tehnice: forma – rotunde, diametrul – 37 milimetri, calitate – proof, puritate – 92,5% (cea de argint), greutate – 22 grame (cea de argint) și prețuri unitare de achiziție – 57 lei (cea de cupru) și 127 lei (cea de argint).

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la data de 25 decembrie în calendarul gregorian sau la data de 7 ianuarie în calendarul iulian. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este sărbătoare legală, iar serbarea se prelungește și în ziua următoare. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era îmbrăcat în verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie). Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților.

Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de Crăciun.

Pafta centură - Cercetașele României - Gata la datorie

Mișcarea cercetășească a luat ființă în anul 1907 în Anglia, fiind rapid îmbrățișată de tineri din toată lumea. Deși destinată băieților, mișcare a atras mai apoi și fetele. Primele patrule de cercetași în România s-au constituit în anul 1913, pentru ca în mai 1914 să se constituie Asociația “Cercetașii României”.

În primăvara anului 1929, datorită cererilor tot mai multe ale fetelor care doreau să devină cercetașe, Principesa Ileana convoacă la Palatul Cotroceni numeroase persoane pentru a discuta oportunitatea înființării unei mișcări de cercetașe. Aici se stabilește un comitet restrâns format din Principesa Ileana, Nissa Cămărășescu și căpitanul Ioan Dimăncescu (Comandantul Cohortei I Galben de cercetași), care va colabora cu Ministerul Școalelor în vederea înființării unei asociații a cercetașelor.

Inființarea Asociației Cercetașelor din România este marcată în data de 18 ianuarie 1930, la 6 septembrie 1930 la Mănăstirea Hurezi depun legământul primele comandante și conducătoare, iar în noiembrie, pe stadionul ONEF depun legământul primele cercetașe din Cohorta “Domnița Ileana” București. După depunerea legământului cercetașele primeau carnetul de membru și câte o insignă de recunoaștere (broșă), de forma unui trifoi (cercetașele – bronz, comandantele – argint și comandanta Marii Legiuni - aur). În câmpul central, perlat, al insignei pe petalele laterale ale trifoiului sunt aplicate câte una din literele C și R (Cercetașele României) iar la partea inferioară o eșarfă pe care este aplicată inscripția GATA LA DATORIE. Dimensiunile insignei sunt 22 x 22 milimetri. Cercetașele erau organizate pe grupe de vârstă: micile cercetașe (cercetașe începatoare) 7-11 ani; cercetașe 11-18 ani; călăuze peste 18 ani. Cel putin 36 de cercetașe formau o centurie condusă de o comandantă. Mai multe centurii formau o cohortă. La începutul anului 1932 Marea Legiune a cercetașelor cuprindea 23 cohorte (câte una în fiecare oraș mai mare) cu un total de 2078 cercetașe. În anul 1936 regele Carol II unifică asociațiile de cercetași ale băieților și fetelor în noua organizație Cercetășia României, care din 1937 devine Straja Țării.

Campionatul național individual juniori 1983 box

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului. Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Campina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare;

Carol II - Regele României

Proprietar și cap al regimentului - Pro rege, pro patria

Regimentul Pionieri de Gardă 1859 - 1939

XXV-VI - MCMXXXIX (25 iunie 1939)

Inaugurarea noilor construcții

Placheta de mai sus s-a bătut în anul 1939 și marchează inaugurarea construcțiilor noului local al Regimentului Pionieri de Gardă. Placheta s-a realizat în trei variante de material compoziție: aur, argint și bronz, are dimensiunile 75 x 50 milimetri fiind realizarea modelatorului Ștefan Iordan.

După anul 1939 Regimentul Pionieri de Gardă a mai purtat și următoarele denumiri: Regimentul de Gardă, Regimentul 30 Gardă. Regimentul 30 Gardă "Mihai Viteazu" pentru ca astăzi să se numească Brigada 30 Gardă "Mihai Viteazu". Brigada 30 Gardă "Mihai Viteazul", este unitatea emblematică a Armatei Române, depozitară şi continuatoare a tradiţiilor tuturor unităţilor de gardă începând cu anul 1860, astăzi reprezentând singura unitate a Armatei României care îndeplineşte misiuni de ceremonii şi onoruri militare la cel mai înalt nivel. Unitatea își are sediul în cazarma redată pe reversul plachetei de mai

sus, undeva în București în cartierul Drumul Taberei.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen

(născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Insigna - Chimie militară 75 ani 1923 - 1998

Chimia militară, denumire actuală Protecția NBC (nucleară, bacteriologică și chimică) este o armă (specialitate) din componența Forțelor Terestre Române. Redau mai jos câteva repere calendaristice în devenirea acestei arme:

Prin Ordinul Circular 1207 din octombrie 1917, semnat de generalul de corp de armatã adjutant Constantin Prezan, întreaga chestiune a apãrãrii contra gazelor a fost trecutã în seama Statului Major al Serviciului Sanitar al Armatei de Operaþii, la Marele Cartier General a fost înființat un birou de apărare contra gazelor, iar la armate, divizii și regimente au fost numiți ofițeri însãrcinați cu mãsurile de apãrare contra gazelor.
În data de 15 mai 1923 a luat ființã Comitetul consultativ pentru chestiuni tehnice privitoare la războiul chimic subordonat Direcției a XI-a Tehnicã Superioarã din Ministerul de Rãzboi.
În data de 18 septembrie 1923 s-a înființat Secția Gaze de luptă iat la 1 ianuarie 1925 a fost înființat Serviciul apărării contra gazelor (SACG) de luptă, subordonate aceleiași direcții.
Pe 24 iunie 1931 SACG a devenit Direcția serviciului chimic militar, subordonatã Inspectoratului General Tehnic al Armatei.
La 12 ianuarie 1938 direcția a intrat în subordinea Inspectoratului General al Artileriei.
10 septembrie 1946 Serviciul chimic a fost subordonat Inspectoratului Tehnic al Armatei
La 25 ianuarie 1949 s-a desființat Secretariatul General pentru Înzestrarea și Administrarea Armatei, împreunã cu direcțiile sale, inclusiv Dir.Ap.A.Ch. și a luat ființã ,,Spatele Armatei", în a cãrui organicã a intrat și Secția chimică.
În data de 4 iulie 1951 Direcția Apãrãrii Antichimice devine Comandamentul trupelor chimice (C.T.Ch).
La 1 august 1990 Comandamentul Trupelor Chimice se transformã în Inspectoratul general al protecției antichimice (IGPA) subordonat Comandamentului trupelor de uscat.
La 1 decembrie 1993 a încetat funcționarea IGPA, ulterior, la statele majore ale categoriilor de forțe se înființeazã Secții de protecție NBC și a mediului.
Începând cu data de 15 ianuarie 2000 la statele majore ale categoriilor de forțe și în comandamentele marilor unități și unități există: compartimente (birouri) de apãrare NBC și ofițeri NBC în compartimentele informații, operații și logistice.