INSULA PASCUA
KOSOVO
***
DOUĂ EPIGRAME SOCIALE
ABECEDARUL
de Nicolae Bunduri
Tratatul despre al fabet,
Parcurs la vârstă
infantilă;
E-o carte
care-ncet, încet,
Devine tot mai …inutilă!
ABUNDENŢĂ DE JURIŞTI
de Gheorghe Bâlici - Rep.Moldova
Jurişti avem cu
miile – să ţină
De frâiele
dreptăţii cu temei,
Dreptate însă este
mai puţină,
Căci o împart juriştii
…între ei!
__________xxXxx__________
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Dracula - The Prince of Wallachia
Vlad Ţepeş * 1431 - 1476
The Bran Castle - History and legend
Dracula - Prinţul Valahiei
Castelul Bran - Istorie şi legendă
Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie
1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a
domnit în Ţara Românească în anii 1448,
1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al
II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori:
întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu
Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu
Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din
prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia
căsătorie. În timpul domniei sale, Ţara
Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a
devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în
ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat,
propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453,
resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel
controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context
istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara,
folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care
făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.
Vlad Ţepeş * 1431 - 1476
Castelul Bran
Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra
Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute
de mii de turisti datorita unei legende, Legenda Contelui Dracula, deşi izvoarele spun ca
Ţepeş ar fi trecut o singură dată pe aici, în drum spre Braşov.
Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o
fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, care a fost
cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea. Prima atestare
documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I
d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre
1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund. La sfarsitul secolului al XV-lea a
fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara
a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920,
Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de
recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare
de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o
perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman.
Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada a fost
construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu
apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat
de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi
electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina
Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a
stapanit pana in 1948. Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale,
Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia
in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987,
castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In
2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana.
In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul
Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se
ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta
efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui
Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor
legale. In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg de
la 1 iunie 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea
muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al
Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit
Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de
regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand
el avea doar zece ani. Dupa ce Ministerul Culturii si Cultelor a retras
majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost inlocuite cu obiecte
si mobilier care au apartinut familiei de Habsburg, printre cele mai pretioase
fiind Coroana, sceptrul si un pumnal de argint care au apartinut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a
Principesei Ileana cu semnatura acesteia, un acoperamant al patului
Reginei Maria,
cateva piese de mobilier, dar si o carte de oaspeti care a apartinut
Reginei Maria acesta fiindu-i daruita, în 1920, de comunitatea brasovenilor si
în care se pastreaza impresiile tuturor personalitatilor din tara si
strainatate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.
Potrivit unui reprezentant al aministratiei Castelului Bran, in castel va fi
amenajata si o sala de proiectii cu
imagini ale Arhivei Nationale de Film despre istoria familiei
regale si a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum si o sufragerie.
In plus, in Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux, pentru cei care vor sa stea sa
petreaca o noapte in Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului
intentioneaza sa restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflata in incinta
domeniului Bran, care sa fie apoi deschisa publicului. Intr-una dintre camerele
castelului, a fost amenajata si o camera “Bram Stoker”, unde este prezentata legenda lui Vlad
Ţepeş (cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula. In curtea Castelului este amenajat un
muzeu al
satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si
traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia
preferata a turistilor americani si englezi. O noua atractie turistica oferita
de noii proprietari este un numar de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare
din 2007 botezat ad-hoc „Chateau
Bran”, la 45 de lei sticla, si 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din acelasi an si
aceeasi podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilata” cu mentiunea „Reserve de
l’Archiduc” si semnatura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate
doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Revista americana Forbes a
plasat Castelul Bran pe pozitia a doua in randul celor mai scumpe proprietati
din lume, cu o valoare estimata la 140 milioane dolari.
Dracula - Ilustru domn valah Vlad Basarab Ţepeş
1431 - 1476 * fiul lui Vlad Dracul
Turnul Chindiei - Castelul Bran
Turnul Chindiei, cunoscut şi ca
Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si
face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit
de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial
pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc,
dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii
Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a
devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o
baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp
cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje,
din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si
de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara
a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul
vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul
bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era
alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul
nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta
constructie impiedica stabilirea cu
exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului
Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este
cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului,
elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de
sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte
acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad
Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela
Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze
privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa
acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de
desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa
numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul
„chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce
apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale
oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea
din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu
circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut
vizibil oraşul de la mare distanţă.
Vlad Ţepeş - 2002 * 1436 - 1476
Curtea domnească * Târgovişte
2 Dracula
Curtea Domnească din Târgovişte reprezintă un complex de clădiri şi
fortificaţii medievale ce au avut rol de reşedinţă a unor voievozi ai Ţării
Româneşti şi, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al ţării. Curtea
Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Batrân când, într-un act al
fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417 – 1418, se vorbeşte
despre "[...]însuşi oraşul domniei mele Târgovişte[...]". Din acest
act se poate înţelege că, la acea dată, aici funcţiona o reşedinţă voievodală,
fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziţie,
datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o
curtină şi urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea
şi extinderea fortificaţiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după
menţionarea ca singură capitală a Ţării Româneşti (act emis de Alexandru I
Aldea, in anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în
timpul lui Vlad Ţepeş. După mijlocul secolului
al XV-lea, fortificaţiile curţii domneşti devin cele mai mari din ţară, şanţul
de apărare, lat de aproximativ 20 – 24 m şi adânc de 4 m fiind întărit cu pari
de lemn dispuşi oblic în mal. Spre sfârşitul
aceluiaşi secol se ridică o porţiune de circa 20 m de zid terminată cu un turn
de veghe. O altă etapă de extindere a
fortificaţiilor este iniţiată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către
voievodul Petru Cercel care aduce suprafaţa din interiorul incintei la circa
29000 m2, suprafaţa cea mai mare de dezvoltare a întinderii
fortificaţiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această
nouă extindere, repară palatul şi construieşte o serie de utilităţi absolut
necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul şi garnizoana. Totuşi
perioada maximă de dezvoltare a reşedinţei voievodale se cunoaşte sub domnia
lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface şanţul de
apărare, ce urmează traseul fortificaţiilor lui Petru Cercel. Acest nou şanţ,
cu o lăţime şi o adâncime de 3 m, era dublat de un val de pământ pe o lungime
de 5 km peste care se ridica o palisadă de buşteni. Pe zidul de piatră au fost
amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7
dintre acestea) cu o suprafaţă de 40 x 45 m. Cele 5 porţi de acces în cetate,
ce purtau numele localităţilor spre care se îndreptau drumurile (Buzău, Argeş, Dealu, Câmpulung şi Bucureşti), au fost
refăcute din piatră asigurându-le şi câte o cameră pentru corpul de gardă.
Noile porţi erau de formă pătrată, cu latura de 8,5 m, iar pe direcţia de acces
aveau două arcade cu deschiderea de 5 m. În ziua de azi se menţine în elevaţie
numai Poarta Dealului, iar porţile Câmpulung şi Bucureşti fiind descoperite din
întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită. Urmaşul acestuia, Constantin Cârnul, prin soţia
sa, face câteva înbunătăţiri la clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după
revolta lui Mihnea al III-lea, la cerinţa expresă a Înaltei Porţi, domnitorul Gheorghe
Ghica (1659 - 1660) începe procesul de demantelare a curţii voievodale şi
demolare a palatului, în dorinţa de a distruge orice orice fortificaţii ce ar
fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Ţării Româneşti. Dezvoltarea
impresionantă a construcţiilor şi a arhitecturii din timpul domniei lui
Constantin Brâncoveanu a atins şi Curtea Domnească din Târgovişte. Cu încuviinţarea
otomanilor, marele voievod, reface parţial fortificaţiile, dar, în special, se
reconstruiesc şi dezvoltă palatul voievodal, bisericile şi clădirile utilitare
sau decorative (foişorul de piatră din interiorul grădinilor domneşti). Cu
această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependinţe ale
palatului: Casa iazagiuluişși Casa
coconilor. După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul
voievodului canonizat şi cu mutarea definitivă a capitalei ţării în Bucureşti,
zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736 - 1739, purtat şi pe
teritoriu românesc, afectează grav construcțiile,
Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să
afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparaţii
au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752
însă de proastă calitate căci boltele palatului se surpă mai tarziu. Complexul
Curtea Domnească de la Târgovişte era compus din:
Palatul domnesc - Prima construcţie
ce ar fi putut sluji drept reşedinţă domnească este ridicată în jurul anului
1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului,
asociatului şi succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a
mai păstrat decât fundaţia. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări
de restaurare şi conservare din anul 1961 când o parte a cetăţii Târgovişte
este organizată ca muzeu şi dată circuitului turistic-
Turnul Chindiei - Monument
emblematic pentru municipiul Târgovişte, a fost construit de către domnitorul
Vlad Ţepeş în jurul anului 1460. Din păcate astăzi nu admirăm decât forma sa
modificată în urma lucrărilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Biserica Sf.Vineri - Numită și Biserica Mică Domnească, monument
arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări,
de altfel este singurul cunoscut din Ţara
Românească. Nu se cunoaşte nici un fel de informaţie despre ctitorul ei, însă
la 1517 era deja construită şi avea o vechime respectabilă.
Biserica Mare Domnească - Este
ctitoria voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraş
însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcţiei, cea mai mare
clădire religioasă din Ţara Românească.
Pictura, păstrată şi în zilele noastre, este realizată integral între anii
1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conţinând cea mai
amplă galerie de portrete de domnitori munteni.
Biserica-paraclis veche - Este construită de Mircea cel Bătrân în
jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domneşti. Urmele fundaţiei
reconstituite până la înălţimea de 2 m, arată o construcţie după un plan de tip
triconic. Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii
Cozia şi în general cu tendinţele în arhitectura bisericească a epocii, aducând
însă un element nou - turnul clopotniță
plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări.
Biserica, păstrată în condiţii proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar
45 de ani mai târziu este complet demolată.
Grădinile palatului - Erau amplasate pe locul actualului parc al oraşului
pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomiţa până
la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară
amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura
de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul
dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9
aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un
veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp
de grădinari pentru întreţinerea acestora.
Baia domnească - Este
construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a
zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcţia dreptunghiulară cu
dimensiunile de 5,50 x1 4,7m era formată din din trei încăperi dispuse în şir.
Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus şi un mic vestiar;
a doua era baia propriu-zisă. Ultima încăpere, ce nu comunica cu celelalte
două, era destinată cazanului de încălzire a apei. Sistemul de funcţionare al
băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din
sala cazanului în baie.
Casa Bălaşa - A fost construită de Bălaşa, doamna voievodului
Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere şi înbunătățire aduse Bisericii "Sfânta
Vineri", în apropierea căreia de altfel se şi află. Scopul iniţial era
acela de casă de oaspeţi şi azil pentru săraci. Clădirea există şi în zilele
noastre fiind bine conservată. Construcţia, fără etaj, este de formă
paralelipipedică, având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui colidor
central. Pardoseala este de cărămidă roşie, iar bolţile sunt în cruce.
Ca o curiozitate, Casa Bălaşa este singura clădire civilă care păstrează o
pisanie a ctitorului.
Foişorul - a cărui ruine sunt situate la 60 m de spre est de zidul de
incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca
material. Constantin Brâncoveanu reface construcţia, din zidărie, astfel
devenind un superb loc de odihnă şi recreere pentru cel ce se plimba prin parc.
Nu s-a păstrat până azi.
__________ooOoo___________
Germania - Lagărul de ofiţeri de la Bad Colberg
50 fennig 1915
Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu